Proiect de cercetare

Diminuarea pierderilor energetice la

transportarea curentului electric la
distanțe mari

Mangiurea Teodor clasa a XII-a ‘’A’’

Cojocaru Daniela
1.Introducere:
Transportul energiei electrice este procesul de a transmite
electricitate de la sursele de producție la consumatorii finali prin
intermediul unei rețele de linii electrice și stații de transformare.
Acest proces implică creșterea și scăderea tensiunii energiei
electrice pentru a reduce pierderile de energie și a asigura
securitatea și calitatea alimentării.

Istoria transportului energiei electrice la distanțe mari începe la

sfârșitul secolului al XIX-lea, când au apărut primele alimentări
publice cu energie electrică, folosind curent continuu sau curent
alternativ. Prima rețea de transportare a energiei electrice la
distanțe mari a fost construită în 1895, la Cascada Niagara, de
către Nikola Tesla și George Westinghouse, care au reușit să
furnizeze energie electrică pentru orașele Buffalo și New York, la
distanțe de peste 30 de kilometri.
2.Transportul și distribuția energiei electrice:
Transportul energiei electrice la distanțe mari presupune
folosirea unor linii electrice de înaltă tensiune.Tensiunea este
măsura diferenței de potențial electric între două puncte și
determină cât de mult curent electric (măsura intensității fluxului de
electroni) poate circula printr-un conductor. Cu cât tensiunea este
mai mare, cu atât curentul este mai mic pentru aceeași putere
electrică (măsura ratei de transfer al energiei electrice).

Pentru a crește și a scădea tensiunea energiei electrice, se

folosesc transformatoare, care sunt dispozitive care modifică
raportul dintre tensiune și curent într-un circuit electric fără a
schimba frecvența sau puterea. Transformatoarele sunt alcătuite
din două sau mai multe bobine de sârmă înfășurate în jurul unui
miez de fier sau de alt material feromagnetic. Când curentul electric
trece prin una dintre bobine, se creează un câmp magnetic în miez,
care induce un curent electric în cealaltă bobină. Raportul dintre
numărul de spire ale celor două bobine determină raportul dintre
tensiunea și curentul de intrare și de ieșire.

Transformatoarele din New York 1895.

3.Producția autohtonă de energie electrică:

În dependentã de sursa de energie primarä utilizatä pentru

obtinerea energiei în sistemul energetic național functioneazä
urmätoarele tipuri de centrale electrice: termoelectrice (bazate pe
gaze, carbune sau pacurã), cu termoficare (bazate pe gaze sau
pacura), cu termoficare (bazate pe biomasa), hidroelectrice,eoliene
si fotovoltaice .
4.Pierderile în rețea:
În stabilirea tarifelor pentru transportul și distributia energiei
electrice costul pierderilor în retele constituie o componenta
importanta si - in economia de piata -este un element important în
competitivitatea între companii. Având în vedere cã aceste "
pierderi în retele " reprezintã în diferite tãri între 8..15% din energia
electricã consumata, ca economia de energie constituie una din
principalele surse de energie, în toate sistemele energetice se
manifestã o preocupare deosebitã pentru reducerea acestora.
Studiile întocmite evidentiazã faptul ca cel mai adesea, reducerea
pierderilor în retele este mult mai economicã decât cresterea
corespunzatoare a capacitatior de generare.
Pierderile în retele electrice, includ trei componente:
-Consumul propriu tehnologic aferent procesului de transport si
distributie a energiei electrice în conditiile prevãzute prin proiectul
instalatiei;
-Pierderi tehnice prin abateri de la regimul de functionare proiectat,
fie prin dezvoltarea incompletã a instalatiilor, fie printr-o functionare
necorespunzãtoare.
-Pierderi comerciale (pozitive sau negative) rezultate din erorile
introduse de calitatea grupurilor de masurare si organizarea
evidentei energiei electrice, dar cuprinzând si unele consumuri
nemasurate ca cel al transformatoarelor de masurare, contoarelor
precum si furturi de energie electricã.
Nivelul pierderilor este influientat de un set de factori:
-circulatiile de putere prin elementele retelei electrice care sunt
influientate de productia și consumul din nodurile retelei electrice;
-performantele echipamentelor din reteaua electricã;
-factorii meteorologici;
-nivelul tensiunilor în nodurile SEN.
5.Măsuri:
Măsurile pe care trebuie să le întreprindă companiile pentru a
diminua pierderile energetice:
-Optimizarea procesului de transport si distributie în faza de
proiectare si stabilirea consumului propriu tehnologic teoretic,
pentru diferite regimuri de functionare ale instalatiilor;
-Eliminarea pierderilor tehnice în retele prin încadrarea în regimul
optim de functionare al instalafilor, prin respectarea programului de
investitie si printr-o exploatare optimã a instalatiilor;
-Perfectionarea evidentei energiei electrice în cadrul organizãrii
administrative a întreprinderilor, astfel încât influenta unor erori de
determinare sau de nemasurare sã fie minimã asupra valorilor
raportate pentru pierderile în retele
6.Posibilități în viitor:
Există numeroase studii este despre transportul energiei
electrice fără fir, care presupune folosirea unor unde
electromagnetice, cum ar fi microundele sau laserul, pentru a
transmite energia de la o sursă la un receptor. Acest mod de
transport ar elimina pierderile cauzate de rezistența liniilor electrice
și ar reduce impactul asupra mediului. Totuși, există și dezavantaje,
cum ar fi necesitatea unor antene sau reflectoare de dimensiuni
mari, riscul de interferențe cu alte semnale sau de expunere la
radiații.

Un alt studiu este despre transportul energiei electrice prin

superconductori, care sunt materiale care nu opun rezistență la
trecerea curentului electric atunci când sunt răcite la temperaturi
foarte scăzute. Acest mod de transport ar permite transmiterea
unor cantități mari de energie cu o eficiență ridicată și fără pierderi
de căldură. Totuși, există și dificultăți, cum ar fi costul ridicat al
răcirii superconductorilor, fragilitatea lor mecanică și necesitatea
unor sisteme de izolare și protecție.

Un al treilea studiu este despre transportul energiei electrice

prin plasmă, care este un gaz ionizat format din particule încărcate
electric. Acest mod de transport ar permite crearea unor curenți
electrici foarte puternici și ar putea fi folosit pentru a alimenta
sateliți sau nave spațiale. Totuși, există și provocări, cum ar fi
generarea și controlul plasmei, stabilizarea și ghidarea ei prin
câmpuri magnetice și evitarea efectelor distructive asupra
materialelor.
7.Gleb Drăgan:
Gleb Drăgan a fost un om de știință născut în Cahul , fost
membru de onoare al Academiei de Științe din Moldova și profesor
de Tehnica Tensiunilor Înalte la Universitatea Politehnică din
București. El a avut contribuții notabile în domeniile electrostatică,
descărcarea corona, trăsnet, supratensiuni atmosferice și de
comutație. Prin cercetările sale, el a dezvoltat un domeniu de studiu
nou în România, Tehnica Tensiunilor Înalte, care este esențială
pentru transportul energiei electrice la distanțe mari cu o eficiență
ridicată și o pierdere minimă. El a fost, de asemenea, coordonator
sau coautor al unor cărți de referință în domeniul său, cum ar fi Linii
electrice aeriene sau Transportul și distribuția energiei electrice.
Gleb Drăgan a fost un pionier și un lider în ingineria energetică
moldovenească și românească lăsând o moștenire valoroasă
pentru generațiile viitoare de cercetători și studenți.
8.Concluzie:
Transportul energiei electrice la distanțe mari este un domeniu
care necesită cercetări continue și inovatoare, pentru a răspunde la
nevoile și cerințele societății moderne. Metodele teoretice pe care
le-am prezentat ar putea fi posibile în viitor, dacă se vor depăși
obstacolele tehnice, economice și sociale , transportul energiei
electrice la distanțe mari fiind un factor esențial pentru dezvoltarea
durabilă și pentru îmbunătățirea calității vieții omului.