UNIVERSITATEA “VASILE ALECSANDRI” DIN

BACĂU
FACULTATEA DE INGINERIE

MECANICA FLUIDELOR
(proiect)

Coordonare,
Drd. ing. Narcis Barsan

Student,
Berzunțianu Claudiu
721

2020
 LINIILE DE CURENT

Prima linie de înaltă tensiune în curent continuu a fost proiectul Elba

între Dessau și Berlin în 1945 (linie bipolară, tensiune simetrică de 200kV față de
pământ, putere maximă 60MW). Această linie nu a fost pusă niciodată în funcțiune, fiind
demontată în 1950 și utilizată la construirea unei linii monopolare de 100 km cu o putere
de 30MW, tensiune de 200kV între Moscova și Kașira. În present linia este dezafectată.

În 1954 s-a pus în funcțiune linia de înaltă tensiune în curent continuu între
insula Gotland și partea continentală a Suediei. Cea mai veche în funcțiune linie de
înaltă tensiune în curent continuu este Konti-Skan între Danemarca și Suedia. În 1972
s- dat în funcțiune prima linie de înaltă tensiune în curent continuu având stațiiile de
comutare pe bază de tiristoare în Eel River/Canada, iar în 1975 cea dintre centrala
electrică din Kingsnorth și Londra cu redresoare cu vapori de mercur.
Reţeaua de linii de înaltă tensiune în curent continuu din cadrul proiectului EU-MENA.
Fig. 1

Transportul energiei prin linii de înaltă tensiune în curent continuu (HVDC –

engleză, HGÜ - germană), spre deosebire de modul de transport foarte răspândit
utilizând linii de înaltă tensiune în curent alternativ, este un procedeu de transport
al energiei electrice în curent continuu sub o tensiune de 100-1000kV.

Principiu de funcționare
La ambele capete ale unei unei linii de înaltă tensiune în curent continuu se
găsește câte o stație de comutare. Stațiile, pe lângă instalațiile de reglare mai
adăpostesc, în general, redresoarele, transformatoare, bobine de amortizare și filtre de

armonici. Redresoarele utilizate pot funcționa și în mod de invertor. Din această cauză
utilarea celor două stații este identică. Prin intermediul transformatoarelor se aduce

tensiunea retelei de curent alternativ la nivelul cerut de instalație după care se

redresează rezultând curent continuu. Adesea se utilizează transformatoare
monofazate separate fizic montate pe fiecare fază cu ieșirea conectată la puntea de
redresare.  În mod obișnuit puntea de redresare conține 6 tiristoare, 2 pe fiecare dintre
faze, dar în instalațiile moderne se utilizează elemente legate în scheme de comutare în
12 pulsuri.  În instalații mai vechi s-au utilizat
redresoare cu vapori de mercur având un
gabarit mare și nu prezentând o suficient de
mare stabilitate.

Blocuri de tiristori la stația de comutare din Henday-Manitoba

pentru 2000A, 250 kV curent continuu.

Fig. 2
Datorită tensiunii înalte tiristorii nu sunt comandați prin cabluri de cupru ci cu
ajutorul fibrelor optice realizându-se separarea circuitelor de comandă și cele de putere.

Linii
Monopolare În configurațiile monopolare obișnuite, una din bornele redresorului
este conectată la pământ. Cealalaltă bornă are un potențial pozitiv sau negativ față de
pământ și este conectată la linia de transmisie.   Dacă nu este utilizat un al doilea
conductor curentul circulă prin pământ între bornele celor două stații. Întoarecerea
curentului prin pământ atrage după sine apariția următoarelor fenomene:

 Coroziunea  electrochimică a conductelor metalice subpământene cum ar fi

conductele de transport gaze
 Producere prin efect de electroliză a substanțelor nocive (clor) sau schimbarea
compoziției chimice în apa mării în cazul conductelor submarine.
 Un curent necompensat poate produce un câmp magnetic care poate influența
instrumentele de navigație a vaselor ce trec deasupra conductelor.
Sistemele monopolare moderne pe linii aeriene transportă de obicei 1500MW., dacă se
optează pentru cablu subteran sau subacvatic, puterea transmisă este de 600MW. Cele
mai multe sisteme monopolare sunt proiectate pentru dezvoltarea viitoare în sisteme
bipolare.

Bipolare În transmisa bipolară se utilizează o pereche de conductori, fiecare

aflându-se la o tensiune ridicată față de pământ și având polaritate opusă. Din această
cauză fiecare din acești conductori trebui să aibă izolație dimensionată la întrega
tensiune. Avantajele sunt:

 La funcționare normală, curentul prin pământ este neglijabil ca și în cazul liniilor

monopolare cu al doilea conductor reducându-se la minimum pierderile de energie
prin pământ și impactul asupra mediului.
 Dacă apare un defect pe linie, cu ajutorul electrozilor de pământ montați la stații,
energia poate fi transmisă trecându-se la regim de lucru monopolar.
 Deoarece pentru o putere dată, în cazul liniilor bipolare, printr-un conductor se
transmite doar jumătate din energia corespunzătoare unei linii bipolare, costurile
liniilor sunt mai scăzute.
 În teren foarte accidentat, al doilea conductor poate fi montat pe un grup de stâlpi
separați astfel încât există posibilitatea furnizării de energie și în cazul distrugerii
uneia dintre linii.
Sistemele bipolare pot transporta 3000MW la o tensiune de +/-533 kV. 
Tripolare - current-modulating control O schemă recent brevetată (2004) este
util în cazul transformării liniilor de înaltă tensiune trifazate existente în linii de înaltă
tensiune în curent continuu. Doi din cei trei conductori funcționează în regim bipolar. Al
treileaconductor este utilizat în regim monopolar în parallel. Prin acest al treilea
conductor circulă curent de la o stație la alta, schimbând periodic sensul. Ceilalți doi
conductori vor avea în același ritm o încărcare de 1.37 respectiv 0.37 ori limita lor
termică, cu al treilea conductor încărcat la +/-1.0 ori sarcina de la limita termică. Energia
termică disipată este proporțională cu media pătratică a curentului prin conductor și va fi
egală cu energia disipată pentru cazul în care conductorul ar avea o încarcare
constantă egală cu limita termică. Acest lucru permite încărcarea conductorilor cu
curenți mai mari, și utilizarea la capacitatea nominală a celui de al treilea.

Efectul Corona

Efectul de descărcare Corona este rezultatul apariției de ioni în fluide neutre,

cum este aerul atmosferic, sub influența câmpurilor electrice puternice. Electronii sunt
smulși din elementele componente ale aerului neionizat, și ionii pozitivi sau electronii
sunt atrași de conductori în timp ce particulele încărcate de aceeași polaritate sunt
respinse. Acest efect poate produce pierderi de putere însemnate, să creeze
interferențe sonore sau de radiofrecvență, să genereze compuși toxici cum ar fi oxidul
de azot și ozonul, și să conducă la crearea de arc electric. Efectul Corona poate apare
atât în liniile de înaltă tensiune în curent continuu cât și în cele de curent alternativ; în
primul caz sub formă de flux continuu.în al doilea de particule oscilante. Efectul corona
în jurul liniilor de polaritate negativă față de pămînt poate genera considerabil mai mult
ozon decât cel din jurul liniilor de polaritate pozitivă și să genereze un flux de particule
ionizate dinspre conductor, cu o potențială influență dăunătoare asupra sănătății.
Utilizarea tensiunii pozitive contribuie le reducerea impactului ozonului produs de liniile
de înaltă tensiune în curent continuu.

Utilizări
Din punct de vedere al cheltuielilor cu investiții, în cazul curentului continuu,
stațiile sunt mai costisitoare decât cele din curent alternativ, pe când liniile mult mai
ieftine. Deoarece cheltuielile cu liniile sunt proporționale cu distanța, rezultă că peste o
aumită lungime liniile de înaltă tensiune în curent continuu devin mai rentabile decât
cele în curent alternativ. Costurile scăzute ale liniilor de înaltă tensiune în curent
continuu prezintă avantaje la legături între comunități situate la mare distanță (ex.
Siberia, Canada, nordul Scandinaviei).

Avantaje
 La rețelele de curent alternative trifazice, sunt necesare cel puțin trei conductori,
pe când la cele de curent continuu doar doi conductori, sau chiar numai unul
dacă se utilizează pământul în locul unei linii.
 Spre deosebire de curentul continuu, densitatea de curent nu este uniformă pe
secțiunea conductorului în cazul curentului alternativ, fiind mai mare la exterior.
Rezultă că în curent continuu, la aceeași secțiune, conductorul este mai bine
utilizat. La fel în cazul cablurilor nu apar pierderi în dielectric, ceea ce are ca
urmare posibilitatea utilizării unei izolații mai puțin pretențioase .
 În plus la linia de înaltă tensiune în curent continuu izolația nu trebuie
dimensionată la o valoare de vârf de √ 2*U nominal, deoarece în curent continuu
tensiunea de vârf este aceeași cu tensiunea efectivă.

Dezavantaje
 Stațiile de comutare sunt foarte scumpe și permit doar o mică supraîncărcare.
Este foarte greu să se extindă ulterior cu o ramificație o linie de înaltă tensiune în
curent continuu existentă.
  Pe durata exploatării, la tensiuni continue înalte de peste cca 300kV apar
probleme în izolatoare și la trecerile conductoarelor în instalațiile în aer liber
datorate depunerilor de impurități și infiltrării apei de ploaie .
 Deoarece o linie de înaltă tensiune în curent continuu impune existența unei
rețele trifazate pe partea de curent alternativ în care să poată livra energie, nu se
poate alimenta în acest mod o rețea izolată. Pentru a putea totuși utiliza acest tip
de tranport de energie electrică la o instalație de foraj maritim este necesară
utilizarea unei soluții bazate pe tehnologia ‘Voltage Source Inverter’.

SITUAȚIA ÎN ROMÂNIA
În țara noastră rețeaua de transport este alcătuită din 8759.4 km Linii Electrice Aeriene
(LEA), din care:

 155.2 km – 750 kV
 4706.8 km – 400 kV
 3859.4 km – 220 kV
din care LEA de interconexiune: 425.8 km

În prezent, cablu de înaltă tensiune se folosește doar pentru realizarea conexiunilor din stațiile
de transformare și pentru conectarea CEF și CEE la RET.

Fig. 3
Liniile electrice aeriene sunt compuse din: Fig. 4

 Stâlpi
 Conductoare active și de protecție
 Izolație
 Fundații
 Prize de legare la pământ

La proiectarea liniilor electrice aeriene se ține seama de mai mulți factori :

 Amplasamentul traseului ales și a condițiilor speciale impuse de acesta

 Geologia, geomorfologia și hidrologia traseului
 Factori meteorologici, temperatura aerului, agresivitatea mediului
 Poluarea și radiația solară

La ora actuală pentru realizarea Liniilor Electrice Aeriene se folosesc programe de calcul
specializate care conduc la rezultate optime încă din faza de proiectarea. (PLS CADD, Tower,
ș.a.)

STUDIU DE CAZ
 Realizarea unei LEA de 400 kV simplu circuit, echipată cu conductoare de 3x300/69 mm2
, tranzitând o putere de 1200 MW se realizează cu un cost estimativ de 300.000 Euro /
km.
 Identic dar realizat în cablu se poate cu un LEC de 400 kV secțiunea de 2500 mm2 din
Cupru pozat alăturat cu un cost de 1.500.000 Euro/km
 În cazul realizării aceleași LEA în soluție GIL 400 kV se poate estima un cost de circa
3.000.000 Euro în funcție de complexitatea si lungimea traseului.

Costurile prezentate sunt estimative și pentru fiecare caz în parte se va efectua o analiza
financiară detaliată pentru toate soluțiile.

CONCLUZII
O linie de transport a energiei electrice se poate realiza astfel:

 LEA,
cu eventualele posibilități de rezolvare a problemelor .
 2. LEC,
reprezintă o alternativă la problemele legate de achiziția de terenuri, dar cu probleme
de natură tehnică .
 3. GIL
alternativa pentru transportul unei puteri mari chiar și pe distanțe lungi, cu rezolvarea
problemelor de mediu și a celor legate de achiziția terenurilor.

BIBLIOGRAFIE
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Linie_de_%C3%AEnalt%C4%83_tensiune_
%C3%AEn_curent_continuu#Utiliz%C4%83ri
 http://www.smartsb.ro/cigre/noutati/Intalnire.CIGRE.LST.Bran.Oct.2013/prezentare
%20LEA_LEC_GIL.pdf
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Coroziune
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Corona
 https://ro.wikipedia.org/wiki/C%C3%A2mp_electric
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Curent_continuu