Alexie Mateevici (n. 27 martie 1888, Căinari – d.

24 august 1917, Chișinău) a fost unul din cei mai

reprezentativi scriitori moldoveni născuți în Basarabia, actualmente Republica Moldova. La 27 martie
(stil vechi) se naște la Căinari, fostul județ Bender, Alexei Mateevici, primul copil al preotului Mihail
Mateevici, originar de prin părțile județului Soroca, căsătorit cu Nadejda Mateevici (1863-1930), fiica
protopopului Ioan Neaga din Căușeni.Părinții se mută cu traiul în satul Zaim, localitate situată pe
drumul dintre Căușeni și Cimișlia. Aici micul Alexei învață la școala primară și se familiarizează cu
frumoasele povești și balade, pe care le aude de la părinții săi, precum și de la țăranii de prin partea
locului . A fost înscris de părinți la școala teologică din Chișinău, pe care o termină în 1902, “cu
privilegii”( cu laude).[1] Își urmează studiile la seminarul teologic. Face cunoștință și se împrietenește
cu viitorul sculptor Alexandru Plămădeală (1880- 1940), care studia și el la seminar în aceeași
perioadă. La 24 iunie, la numai 43 de ani, încetează din viață tatăl lui, Alexei Mateevici. În primele
numere ale ziarului “Basarabia” (din 1907) îi apar poeziile „Țăranii”, „Eu cânt”, „Țara”. Tot aici
publică articolele “Sfântul Vasile – Anul Nou în obiceiurile moldovenilor basarabeni” (nr.1) și „Din
cântecele poporane ale Basarabiei”. - În 1908, împreună cu alți tineri basarabeni, a înființat cercul
„Deșteptarea”. Din acest cerc, pe lângă Alexei Mateevici, au făcut parte Daniel Ciugureanu, Simion
Murafa, Ștefan Ciobanu, Ștefan Berechet, Dimitrie Bogos și alții. Daniel Ciugureanu a fost ales
președintele cercului. Această asociație avea drept scop luminarea oamenilor, deșteptarea
conștiinței lor naționale, lupta pentru dezrobire și pentru Unire cu România. După doi ani, din cauza
înăspririi regimului, cercul a fost nevoit să-și suspende activitatea. (sursa: Figuri contemporane din
Basarabia, editura Arpid, Chișinău, 1939, pag. 34) Devine student la Academia teologică din Kiev, pe
care a absolvit-o în 1914. În aceiași ani, după mărturisirea unui coleg, “Mateevici trăia ca într-o beție
a cititului”. Traduce mult din literatura rusă clasică și studiază trecutul istoric și cultural al poporului
său. 1910- 1911 Publică în „Chisineovschie eparhialinie vedomosti” (nr.45, 49, 52 din 1910 și nr.42
din 1911) studiul lingvistic „Momente ale influenței bisericești asupra originii și dezvoltării istorice a
limbii moldovenești”, precum și articolele “Motive religioase în credințele și obiceiurile moldovenilor
basarabeni” (nr.9, 13, 14), “Bocetele funerare moldovenești” (nr.38, 39, 40, 41).Vede lumina
tiparului (Chisineovschie eparhialinie vedomosti, nr. 12, 13, 19, 22, 23) articolul “Schiță a traducerilor
moldovenești religioase și de trai”.Apare în revista „Luminatorul” (nr. 8, 9, 10, 11) studiul
„Mitropolitul Gavril Bănulescu - Bodoni”.Se căsătorește cu Teodora Borisovna Novitschi, absolvă
Academia teologică cu teza de licență Concepția religioasă și filosofică la Fechneenner și se întoarce
la Chișinău. La 22 septembrie e numit provizoriu profesor de limba greacă la seminarul unde
învățase. Ține o cuvântare în fața absolvenților seminarului din Chișinău. La 23 iunie vizitează
străvechea biserică din Căușeni, pe care o găsește “uimitor de bine păstrată”. În anul 1916 se
inroleaza in armata romana preot militar. [2] În vara acestui an scrie poeziile: “Văd prăbușirea”,
“Cântec de leagăn”, “Basarabenilor”, “Frunza nucului”, “Unora” s.a. La 17 iulie creează poezia Limba
noastră, publicată în Cuvînt moldovenesc, poate cea mai frumoasă odă închinată limbii române, care
devine Imnul Republicii Moldova, (din 1994). La 13 august (stil vechi), bolnav de tifos exantematic, se
stinge din viață la spitalul nr.1 din Chișinău și este înmormântat la Cimitirul Central din Chișinău.

În anul 1934 la mormântul său a fost ridicat un bust realizat de sculptorul Alexandru Plămădeală, pe
care-l cunoștea din 1910.