 La 27 martie (stil vechi) se naște la 

Căinari, fostul județ Bender, Alexei Mateevici, primul copil al

preotului Mihail Mateevici, originar de prin părțile județului Soroca, căsătorit cu Nadejda
Mateevici (1863-1930), fiica protopopului Ioan Neaga din Căușeni.Părinții se mută cu traiul în
satul Zaim, localitate situată pe drumul dintre Căușeni și Cimișlia. Aici micul Alexei învață la
școala primară și se familiarizează cu frumoasele povești și balade, pe care le aude de la părinții
săi, precum și de la țăranii de prin partea locului . A fost înscris de părinți la școala teologică
din Chișinău, pe care o termină (conform adeverinței de absolvire) în 1902, “cu privilegii”( cu
laude).[2] Își urmează studiile la seminarul teologic. Face cunoștință și se împrietenește cu viitorul
sculptor Alexandru Plămădeală (1880- 1940), care studia și el la seminar în aceeași perioadă.
La 24 iunie, la numai 43 de ani, încetează din viață tatăl lui, Alexei Mateevici. În primele numere
ale ziarului “Basarabia” (din 1907) îi apar poeziile „Țăranii”, „Eu cânt”, „Țara”. Tot aici publică
articolele “Sfântul Vasile – Anul Nou în obiceiurile moldovenilor basarabeni” (nr.1) și „Din
cântecele poporane ale Basarabiei” (nr.11). - În 1908, împreună cu alți tineri basarabeni, a
înființat cercul „Deșteptarea”. Din acest cerc, pe lângă Alexei Mateevici, au făcut parte Daniel
Ciugureanu, Simion Murafa, Ștefan Ciobanu, Ștefan Berechet, Dimitrie Bogos și alții. Daniel
Ciugureanu a fost ales președintele cercului. Această asociație avea drept scop luminarea
oamenilor, deșteptarea conștiinței lor naționale, lupta pentru dezrobire și pentru Unire cu
România. După doi ani, din cauza înăspririi regimului, cercul a fost nevoit să-și suspende
activitatea. (sursa: Figuri contemporane din Basarabia, editura Arpid, Chișinău, 1939, pag. 34)
Devine student la Academia teologică din Kiev, pe care a absolvit-o în 1914. În aceiași ani, după
mărturisirea unui coleg, “Mateevici trăia ca într-o beție a cititului”. Traduce mult din literatura
rusă clasică și studiază trecutul istoric și cultural al poporului său.

Alexei Mateevici (1910) student la Academia din Kiev, anul III.

 1910- 1911 Publică în „Chisineovschie eparhialinie vedomosti” (nr.45, 49, 52 din 1910 și nr.42

din 1911) studiul lingvistic „Momente ale influenței bisericești asupra originii și dezvoltării istorice
a limbii moldovenești”, precum și articolele “Motive religioase în credințele și obiceiurile
moldovenilor basarabeni” (nr.9, 13, 14), “Bocetele funerare moldovenești” (nr.38, 39, 40,
41).Vede lumina tiparului (Chisineovschie eparhialinie vedomosti, nr. 12, 13, 19, 22, 23) articolul
“Schiță a traducerilor moldovenești religioase și de trai”.Apare în revista „Luminatorul” (nr. 8, 9,
10, 11) studiul „Mitropolitul Gavril Bănulescu - Bodoni”.Se căsătorește cu Teodora Borisovna
Novitschi, absolvă Academia teologică cu teza de licență Concepția religioasă și filosofică la
 Fechneenner și se întoarce la Chișinău. La 22 septembrie e numit provizoriu profesor de limba
greacă la seminarul unde învățase. Ține o cuvântare în fața absolvenților seminarului din
Chișinău. La 23 iunie vizitează străvechea biserică din Căușeni, pe care o găsește “uimitor de
bine păstrată”. În anul 1916 se inroleaza in armata romana preot militar.[3] În vara acestui an
scrie poeziile: “Văd prăbușirea”, “Cântec de leagăn”, “Basarabenilor”, “Frunza nucului”, “Unora”
s.a. La 17 iulie creează poezia Limba noastră, publicată în Cuvînt moldovenesc, poate cea mai
frumoasă odă închinată limbii române, care devine Imnul Republicii Moldova, (din 1994). La 13
august (stil vechi), bolnav de tifos exantematic, se stinge din viață la spitalul nr.1 din Chișinău și
este înmormântat la Cimitirul Central din Chișinău.
 În anul 1934 la mormântul său a fost ridicat un bust realizat de sculptorul Alexandru
Plămădeală, pe care-l cunoștea din 1910.
George Călinescu consideră că Alexei Mateevici a dat „o nouă definiție poetică a limbii române” [4], în
versurile:
„Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mișcă vara;
In rostirea ei bătrânii