vInformatii generale

Virusul urlian, impreuna cu virusurile parainfluenzae, virusul sincitial respirator

si virusul rujeolei, face parte din familia Paramyxoviridae . Virionii au o forma
2

sferica neregulata cu un diametru care variaza intre 90 si 300 nm. Anvelopa

virusului este alcatuita din 3 straturi: suprafata externa prezinta glicoproteine
cu activitate neuraminidazica, hemaglutininica si de fuziune celulara; stratul
mijlociu este un bistrat lipidic dobandit de la celulele gazda pe masura ce
virusul „inmugureste” din membrana citoplasmatica, iar stratul intern este o
membrana proteica neglicozilata care mentine structura externa a virusului.
Nucleocapsida contine genomul viral, format dintr-o molecula de ARN
monocatenar cu polaritate negativa . Virusul se transmite prin secretiile
3

respiratorii provenite de la persoane infectate.

Oreionul (parotidita epidemica) este o infectie acuta determinata de virusul
urlian, a carei trasatura principala este inflamatia nesupurativa a glandei
parotide (uni sau bilaterala). 70-90% dintre copiii de 4-15 ani dezvolta boala
clinica, iar 5-20% din adulti prezinta si dureri la nivelul testiculelor (orhita) sau
dureri abdominale (ooforita la femei). Aparitia oreionului la copiii mai mici de 1
an este rara, aceasta protectie fiind asigurata de prezenta anticorpilor
materni .
2

Dupa o perioada de incubatie ce variaza intre 2 – 4 saptamani, boala

debuteaza lent, cu febra usoara, astenie fizica, dureri musculare, anorexie,
cefalee, ce sunt urmate de o crestere rapida si dureroasa a glandei parotide in
urmatoarele 2-3 zile. La inceput tumefierea parotidei apare unilateral, iar dupa
cateva zile se produce si afectarea parotidei de partea opusa.
Oreionul este, de regula, o afectiune care nu pune probleme, insa uneori pot
aparea complicatii cum ar fi: afectarea sistemului nervos central
(meningita/encefalita), pancreatita (<5% din cazuri), miocardita si pericardita
urliana (cazuri destul de rare), artrita, ce poate simula un reumatism articular
acut, pneumonia interstitiala, nefrita. In anumite cazuri poate aparea
surditatea temporara sau definitiva; implicarea in dezvoltarea diabetului
zaharat juvenil este controversata.
Imunizarea prin vaccinarea pe scara larga a copiilor cu virus urlian atenuat a
schimbat epidemiologia acestei infectii. Se estimeaza o eficienta de 62-91%
pentru o singura doza de vaccin administrata; in cazul a doua doze de vaccin
eficienta este mai mare de 95%. Vaccinarea determina producerea de
anticorpi neutralizanti specifici .
3;4

Diagnosticul de laborator al oreionului se realizeaza, de obicei, prin

detectarea anticorpilor impotriva virusului urlian. Anticorpii IgM devin
detectabili in ser la 2-4 zile dupa debutul simptomelor, ating un  varf la
aproximativ 1 saptamana, persista timp de circa 3 luni si sunt rareori
detectabili mai mult de 6 luni dupa infectie. Raspunsul de tip IgM fata de
infectia cu virusul urlian la persoanele care au primit 1-2 doze de vaccin este
variabil si uneori poate fi absent. Anticorpii de tip IgG apar din prima
saptamana de boala si persista in ser oferind protectie pe tot parcursul vietii . 4

Recomandari pentru determinarea anticorpilor anti-virus urlian –  diagnosticul de

laborator al infectiei cu virusul urlian .
2

Pregatire pacient –  à jeun (pe nemancate) . 1

Specimen recoltat –  sange venos . 1

Recipient de recoltare  – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator . 1

Prelucrare necesara dupa recoltare  – se separa serul prin centrifugare; se

lucreaza in aceeasi zi; daca acest lucru nu este posibil, serul se poate stoca la
2-8°C sau la -20°C . 1

Volum proba –  2mL ser . 1

Cauze  de respingere a probei – specimen intens hemolizat, lipemic . 1

Stabilitate proba  – serul separat este stabil  5-7 zile la 2-8° C; 1 luna  la -20°C .
1

Metoda  – ELISA .1

Valori de referinta  – IgG: <1/230; IgM: <1 (index) .

1

Interpretarea rezultatelor
IgM
Probele recoltate in termen de 10 – 15 de zile de la debutul simptomatologiei
sunt utile pentru identificarea IgM specifice virusului, prezenta anticorpilor
sustinand un diagnostic clinic de infectie recenta.
Absenta anticorpilor IgM sugereaza lipsa unei infectii acute cu virus urlian. Cu
toate acestea, serologia poate fi negativa la inceputul bolii si, de aceea,
rezultatele trebuie interpretate in contextul manifestarilor clinice .
2

IgG
Diagnosticul serologic al oreionului necesita identificarea unei cresteri
semnificative a titrului anticorpilor IgG (de patru ori sau mai mult) sau o
seroconversie de la negativ la pozitiv intre faza acuta si convalescenta.
Prezenta anticorpilor de tip IgG fara anticorpi din clasa IgM detectabili
sugereaza o infectie trecuta cu virus urlian sau imunizare prin vaccinare.
Absenta anticorpilor IgG sugereaza lipsa unui raspuns imun la antigene virale
specifice .
2;4

Limite si interferente