Genul Cytomegalovirus.

Virusul cytomegalic.
Aspecte clinice.
Imunitate.
Principiile diagnosticului de laborator

CHISINAU 2020
Istoric

 Citomegalovirusul a fost observat pentru prima dată de patologul german Hugo

Ribbert în 1881 când a observat celule mărite cu nuclee mărite prezente în
celulele unui sugar. Ani mai târziu, între 1956 și 1957, Thomas Huckle Weller
împreună cu Smith și Rowe au izolat în mod independent virusul, cunoscut
ulterior drept „citomegalovirus”. În 1990, a fost publicat primul proiect al
genomului citomegalovirusului uman, cel mai mare genom adiacent secvențiat la
acel moment.
 Hugo
Ribbert
Generalităţi

Citomegalovirusul (din grecescul cito -, "celulă" și megalo -, "mare") este un gen de

viruși din ordinul Herpesvirales , din familia Herpesviridae , din subfamilia
Betaherpesvirinae .
Oamenii și maimuțele servesc ca gazde naturale.
Cele opt specii din acest gen includ specia tip, betaherpesvirus uman 5 (HCMV,
citomegalovirus uman, HHV-5), care este specia care infectează oamenii. Bolile
asociate cu HHV-5 includ mononucleoza și pneumonia . În literatura medicală,
majoritatea mențiunilor despre CMV fără alte specificații se referă implicit la CMV
uman.
CMV uman este cel mai studiat dintre toate citomegalovirusurile.
 Incluziune intranucleară tipică „ochi
de bufniță” care indică infecția cu
CMV a unui pneumocit pulmonar
Structura

 Virușii din citomegalovirus sunt înveliți, cu geometrii icosaedrice, sferice până la

pleomorfe și rotunde.
 Diametrul este în jur de 150-200 nm.
 Genomii sunt liniari și nesegmentați, cu o lungime de aproximativ 200 kb
 Infecţiile cu CMV sunt deosebit de frecvente dar ele sunt în general
asimptomatice la adult.
 În schimb, infecţiile survenite la nou-născut şi sugar evoluează foarte sever
putând determina decesul.
 Calea de pătrundere a virusului în organism diferă în funcţie de vârstă şi de
circumstanţele în care survine infecţia
Diagnostic de laborator

 Diagnosticul serologic. Metodele imunoenzimatice (ELISA) şi testele radioimune (RIA)

 sunt utile pentru decelarea anticorpilor specifici de tip IgM.
 Ele se efectuează pentru diagnosticul infecţiei verticale cu CMV, când în sângele din
 cordonul ombilical se decelează IgM-CMV şi pentru diagnosticul infecţiei acute sau
recente
 cu CMV.
 Decelarea anticorpilor de tip IgG-CMV (prin RFC, ELISA, RIA) denotă infecţia CMV
în
 antecedente. Aceste teste sunt utile pentru triajul donatorilor de sânge sau organe,
precum şi
 pentru supraveghere epidemiologică.
Factori de risc
 Printre cei cu risc se numără copiii mici și adulții care lucrează îndeaproape cu
persoanele diagnosticate cu citomegalovirus, persoanele care primesc transfuzii de
sânge, dar și cele care au parteneri sexuali multipli. Totodată, riscă să se
îmbolnăvească și persoanele neinfectate anterior, care primesc un organ infectat
cu citomegalovirus sau fac un transplant de măduvă osoasă.

 Printre persoanele cu risc de complicații cauzate de infecția cu CMV se numără

femeile însărcinate (infecție congenitală cu citomegalovirus), dar și cei cu un
sistem imunitar slăbit, cum ar fi persoanele infectate cu HIV, persoanele care au
trecut recent printr-un transplant de organe, pacienții cu cancer sau cei care iau
medicamente care le-ar putea suprima sistemul imunitar.
Complicaţii

 Complicațiile infecției cu citomegalovirus variază în funcție de starea de sănătate

generală a persoanei infectate. În cazul adulților rareori, infecția cu virusul
citomegalic determină ca un adult sănătos să dezvolte mononucleoză. Alte complicații
rare pentru adulții sănătoși includ probleme cu sistemul digestiv, ficatul, creierul și
sistemul nervos.
 În cazul persoanelor care au imunitatea scăzută, complicațiile infecției cu virusul
citomegalic  pot include:
 Pierderea vederii, din cauza inflamării retinitei;
 Probleme ale sistemului digestiv, inclusiv inflamația colonului (colită), esofagului
(esofagita) și ficatului (hepatită);
 Probleme ale sistemului nervos, inclusiv inflamația creierului (encefalită);
 Pneumonie.
Anticorpii IgM și IgG 
Când o persoană se infectează cu citomegalovirusul, organismul produce anticorpi IgM în primele 1-2
săptămâni de la expunerea inițială. După câteva luni, aceștia scad sub niveluri detectabile. Anticorpii
IgM sunt produși când infecția cu virusul citomegalic latentă se reactivează.
Anticorpii IgG sunt produși de organism la câteva săptămâni după infecția inițială cu virusul
citomegalic și asigură protecția împotriva infecțiilor primare. Nivelurile IgG cresc când infecția este
activă, apoi se stabilizează pe măsură ce infecția trece și virusul devine inactiv. După ce o persoană a
fost expusă la CMV, va avea o cantitate măsurabilă de IgG în sânge pentru tot restul vieții.
Testarea anticorpilor IgM specifici este utilă în evaluarea stadiului infecţiei (infecţie acută - în acest
caz sunt prezenţi anticorpii IgM; dacă infecţia este cronică, predomină anticorpii IgG) şi a
probabilității infecţiei congenitale (un nou-născut este infectat dacă în urma testării rezultă că are
anticorpi IgM; un nou-născut cu anticorpi IgG a dobândit pasiv, transplacentar, anticorpi materni). 
Este important de știut că virusul poate fi diagnosticat din probe obținute din urină, exsudat faringian
sau din diverse țesuturi. Cea mai rapidă metodă de diagnosticare a infecției cu virusul citomegalic
oferă rezultatul după trei ore de la recoltare, pe baza reacției cu proteina pp65. Prin imunofluorescență
indirectă este identificată proteina pp65 a CMV în leucocitele din sângele periferic. 
Tratarea infecției cu citomegalovirus (CMV)
În general, tratamentul nu este necesar pentru copiii și adulți sănătoși. Adulții
sănătoși diagnosticați cu citomegalovirus se recuperează, în general, fără
medicamente. Dar nou-născuții și persoanele cu sistemul imunitar slăbit au nevoie
de tratament atunci când au semne și simptome ale infecției cu virusul
citomegalic. Tipul de tratament depinde de simptomele și de gravitatea acestora.

De regulă, tratamentul constă în administrarea de medicamente antivirale. Ele pot

încetini reproducerea virusului, dar nu-l pot elimina. Cercetătorii studiază noi
medicamente și vaccinuri pentru a trata și preveni infecția cu virusul citomegalic. 
.