INFECŢIA NEONATALA

Planul cursului
I. INFECŢIA VIRALĂ PERINATALĂ

II.
( Sindromul Torch)

A.Toxoplasmoxa
B.CMV
C.Rubeola
D. Virusul Herpex simplex
 1. Definiție

1. Perioada perinatală este definită ca fiind intervalul cuprins între

săptămâna 28 de gestație, până la 7 zile postnatal.
Prin infecție perinatală se înțelege infecția transmisă
embrionului/fătului sau nou-născutului imediat înaintea nașterii, în
timpul nașterii sau imediat după naștere.
Infecția congenitală este definită ca infecția prezentă la naștere,
transmisă oricând în timpul sarcinii sau în timpul nașterii.
 2. Etiologie

TORCH
T – Toxoplasma gondii
O – Other infections
R – Rubeola
C – Citomegalovirus
H – Herpes simplex virus
“Other infections" (Alte infecţii):
Coxsackie virus, Sifilis, virusul Varicelo-zosterian, HIV si
Parvovirus B19,
 3. Modalităţi de transmitere
Căi de transmitere:
• Hematogenă (transplacentară) – cea mai
frecventă
• Ascendentă –din vaginul superior prin colul uterin
și apoi prin lichidul amniotic infectat - mecanism
probabil incriminat in herpesul neonatal;
• Infecția fătului în momentul nașterii: în
momentul trecerii prin canalul vaginal infectat sau
prin expunerea la sânge infectat
• Infecții postnatale: de la mamă (prin lapte matern)
 6. Manifestări clinice

• Infecțiile dobândite “in utero” pot duce la decesul embrionului sau al

fătului, avort spontan, naștere prematură sau anomalii congenitale.

• Unele infecții sunt asimptomatice, altele se manifestă clinic tardiv în

primii ani ai copilăriei.

• Multe infecții congenitale au manifestări clinice comune: retard de

creștere intrauterină, erupții cutanate, anemie, trombocitopenie, icter
(colestatic), hepatosplenomegalie, corioretinită, cataractă și
malformații congenitale.
A. TOXOPLASMOZA
1. Date generale

• Agentul cauzal este un parazit, larg

răspândit în natură. (Toxoplasma
gondii).
Transmiterea transplacentara a infectiei
se face doar in conditiile in care
gravida a devenit seropozitiva in
timpul sarcinii.
 2. Incidenţă
Riscul infecţiei fetale este în relaţie cu vârsta de gestaţie la care s-
a produs infecţia, riscul fiind mai mic când infecţia maternă apare în
prima parte a sarcinii:
•În primul trimestru rata de transmitere a infectiei este 14%;
•În al II-lea trimestru rata de transmitere este 29%;
•În al III-lea trimestru rata de transmitere este 59%.

Rata de apariţie a sechelelor severe la nou-născuţii infectaţi este

invers proporţională cu vârsta de gestaţie la care apare:
•41% dacă infecţia s-a produs în trimestrul I;
•8% dacă infecţia s-a produs în trimestrul II;
•0% dacă infecţia s-a produs în trimestrul III;
 3. Modalităţi de transmitere

 Toxoplasma gondii este un parazit ce se găseşte atât în

mediul extern, sub formă de oochiste sporulate
(sporochiste), cât si la diverse specii de animale (mamifere,
păsări, reptile), sub formă de chisturi (în muşchii scheletici,
miocard, creier,etc ).

 Contaminarea diferitelor specii animale, inclusiv omul, se

face fie prin ingestie de sporochiste (ierbivore), fie prin
ingestie de chisturi conţinute de carnea crudă (carnivore) sau
insuficient preparată termic (om)
 4. Circuitul în natură al toxoplasmei

• Gazda definitivă a parazitului este pisica care secreta prin fecale

oochisti care dupa 2-5 zile devin infectiosi.
• Omul se poate infecta prin ingestie de carne insuficient preparata
termic care contine oochisti, prin ingestie de apa sau alimente
contaminate, prin contactul cu fecalele de pisica sau transplacentar
de la mama la fat.
• Producerea primoinfecţiei în perioada de graviditate constituie
condiţia esenţială a infecţiei fetale.
 6. Manifestări clinice
• Manifestările clinice posibile ale infecţiei cu toxoplasmoza, la
naştere, sunt:
 Rash-ul maculo-papular
 Limfadenopatie generalizată
 Hepatosplenomegalia
 Icterul
 Trombocitopenia
 Calcificari intracraniene
 Hidrocefalia
 Convulsiile
 Corioretinita
 6.1 Manifestări clinice

• Copiii cu infecţie congenitală sunt asimptomatici la naştere în

70-90% din cazuri dar mai tarziu dezvolta manifestari
neurologice (convulsii) si mai ales oftalmologice (corioretinita,
cataracta).
 8. Diagnosticarea toxoplasmozei
Testele serologice
Testele pentru detectarea anticorpilor Ig M sau Ig G sunt utile pentru
diagnosticarea infecţiei congenitale şi pentru diagnosticarea
gravidelor infectate.
Anticorpii Ig M specifici T. Gondii indică o infecție acută sau o
infectare recentă a mamei si exista un risc mare de imbolnavire a
fatului.
Diagnosticarea postnatală: infecţia congenitală este confirmată
serologic prin pozitivarea anticorpilor Ig M în primele 6 luni de
viaţă.
Anticorpii Ig G de origine materna pot traversa placenta fara a fi o
dovada de infectie neonatala
Corioretinita din toxoplasmoza congenitală
 Hidrocefalie la un pacient cu
toxoplasmoză congenitală
Calcifieri intracraniene
 10. Tratament

 3-4 cure a câte 21 de zile cu urmatoarea asociere Pirimetamina-

Sulfadiazină, în intervalul dintre cure administrându-se
Spiramicină, pe parcursul unui an.

• Pe toată durata administrării de Pirimetamină, pentru evitarea

efectelor adverse hematologice (anemie, leucopenie,
trombocitopenie), se va administra Acid folic în doze de 5 mg de
două ori pe săptămână.
 11.Doze utilizate la nou-născut

• Pirimetamină: 2 mg/kgc/zi;

• Sulfadiazină: 50 mg/kgc/zi;

• Spiramicină: 100 mg/kgc/zi în 2 prize, oral.

 Caz clinic
Ca o exemplificare a ceea ce s-a prezentat pana
acum, va expunem pe scurt un caz clinic:
C.M., 4 luni, sex masculin, internat in Clinica
Pediatrie II pentru varsaturi si convulsii tonico-
clonice.
 Caz clinic
AHC: mama – 24 ani, aparent sanatoasa;
tata – 28 ani, aparent sanatos.
APF: primul copil, nascut la 9 luni, GN=3100g,
Apgar= 8,fara suferinta la nastere, icter
fiziologic, alimentat natural.
 Caz clinic
Examen clinic la internare: sugar de 4 luni,
afebril, stare generala modificata, echilibrat
respirator, cardiocirculator, abdomen suplu
usor sensibil la palpare si varsaturi.
 Caz clinic
Examenele paraclinice de rutina: hemograma,
ex. sumar urina Rg. Pulmonara au fost
normale.
Examenul CT cerebral,insa, evidentiaza
calcificari intracraniene, dilatarea V III si V
laterali,precum si hidrocefalie
toxoplasmoza.
Toxoplasmoza CT
 Tratament

1. Profilactic daca mama are serologie pozitiva

(ELISA), dar si IgM specifice exista posibilitatea ca
infectia sa fii avut loc recent – imbolnavirea
fatului. Cresterea titrului in interval de 3-4
saptamani (test Sabin-Feldman poz. + IgM
specifice)  infecia acuta a mamei. Riscul scade
daca mama primeste Spiramicina 1g la 8h,
alternand la interval de 3 sapt. cu combinatia
Pirimetamina + Sulfadiazina
 Tratament
2. Exista consens de a trata toti nou nascutii
seropozitivi la nastere cu Sulfadiazina
50mg/kgcX2/zi + Pirimetamina 1mg/kgc/zi
10luni.
In caz de efecte adverse hematologice - acid
folinic (leucovorin) 5-10mgX3/sapt
 Tratament
Tratamentul medicamentos + supraveghere
oftalmologica si neurologica timp de un an 
recomandare recenta in tratamentul TG
Clindamicina recent propusa – in cura de 3-4
sapt.
 Concluzii
• Toxoplasmoza congenitala trebuie avuta in vedere in
cadrul bilantului clinico-paraclinic al nou-nascutului si
al sugarului cu afectare neurologica sau
oftalmologica (principala cauza de corioretinita la
copil), la fel se impune si urmarirea nou-nascutilor si
a sugarilor cu mame sero-pozitive,oportunitatile
 Concluzii
terapeutice stabilindu-se in raport cu titrurile
Ig G cu sau fara aparitia IgM.
• Manifestarile clinice predominante sunt
reprezentate de: adenopatii cu localizare cel
mai frecvent laterocervicala, afectare oculara;
 Concluzii
in cazul toxoplasmozei la copiii cu HIV domina
manifestarile neurologice focale insotite de
sechele neurologice de tip motor, deficit psihic
si crize de epilepsie.
 Concluzii
• Evolutia si prognosticul copiilor cu
toxoplasmoza survenita in cadrul SIDA/AIDS
sunt in raport direct cu precocitatea
diagnosticului si a protocolului terapeutic
instituit.
 Concluzii
- Reactivarile corioretinitei sunt posibile si necesita
tratament pe perioade de 6 luni si mai mult.
- Importanta diagnosticului in infectia congenitala
si in special al neurodiagnosticului
- Determina reducerea functiei cognitive si retard
in dezvoltare
B. BOALA INCLUZIUNILOR
CITOMEGALICE
 1. Epidemiologie I

• Infecția cu CMV este cea mai frecventă infecție congenitală în țările

dezvoltate 0,5-5%.

• Este cea mai frecventă cauză de hipoacuzie neurosenzorială, retard

mental, retinopatie și paralizie cerebrală.

• Prevalența infecției cu CMV este de 3-7 ori mai mare la sugarii

născuți din mame adolescente.
 1. Epidemiologie II

Se transmite la gravida prin

• contact interpersonal (contact sexual)

Se transmite la nou-nascut
• intrapartum( prin secrețiile genitale infectate ale mamei)
• sânge sau produse de sânge (transfuzii) sau
• postnatal de la mamă (prin alimentație la sân – lapte infectat cu
CMV)
2. Date generale
• Dacă gravida se îmbolnăvește, în
oricare moment al sarcinii, ea poate
transmite virusul fătului, într-un
procent de 35%.
• Cu cât infecția se produce mai
devreme în timpul gestației cu atât
simptomele vor fi mai severe.
• Transmisia se poate produce datorită
unei infecții primare a mamei în
timpul sarcinii sau se poate datorita
reactivării unei infecții preexistente,
sau reinfectarii cu o noua tulpină.
 3. Etiologie
• Virusul citomegalic este cel mai mare virus din familia
Herpesviridae, infectând aproape toți indivizii de-a lungul vieții.
• Majoritatea formelor clinice sunt asimptomatice iar formele
clinice grave se intalnesc la gazdele cu imunitatea compromisa,
nou-nascutul si fatul fiind inclusi in acest grup
 4. Manifestări clinice
• Gravitatea manifestărilor clinice merge de la forma ușoară,
asimptomatică, până la decesul in utero al fătului.

• Aproximativ 10% din nou-născuții cu infecție congenitală cu CMV,

prezintă manifestări la naștere.

• Mortalitatea este de 10-15% la nou-născuții simptomatici.

• 10% dintre sugarii infectați pot prezenta manifestări spre vârsta de 1

an, când se decelează hipoacuzie neurosenzorială și retard mental..
 Hiperbilirub Transamina
inemie ze
mixtă crescute

Trombocito
penie Icter
persistentă

Forma simptomatică
se
manifestă, în
Anemie general, de la vârsta
de 2
săptămâni prin::

Peteşii

Greutate
Hepatosplen
mică la
omegalie
naştere
Rash purpuric la un nou-născut cu infecţie cu CMV
Aspectul infecţiei CMV la CT-ul cerebral

Forma severă evoluează cu:

1. Microcefalie,
2. Retard mental,
3. Calcifieri periventriculare ,
4. Surditate.
5. Corioretinita
Calcifieri intracerebrale la un copil cu infecție
congenitală cu CMV

Radiografiile de craniu pot

evidenția calcifieri
intracraniene periventriculare.
 5. Diagnosticul infecției cu CMV III

•Testele serologice:
* Anticorpii IgM specifici pentru virusul citomegalic (în titru peste
1/16 , detectati prin imunofluorescență) - pentru o infecție recentă
(primară).
 6. Tratament
• Tratamentul specific antiviral cu Ganciclovir și Valganciclovir în
cazurile sigur diagnosticate are indicații limitate:
La nou-născuții cu simptome severe se administreaza
• Ganciclovir inj iv sau
• Valganciclovir-ul oral.

• Ca alternative au fost propuși anticorpi monoclonali sau

gamaglobulină hiperimună anti-CMV.
 Consecinţele infecţiei neonatale
Afectare oculară la un
cu Citomegalovirus
nou-născut cu CMV
C. RUBEOLA
 1. Date generale
• În condițiile vaccinării universale, rubeola congenitală este rară în țările
dezvoltate, dar posibilă datorită acoperirii vaccinale incomplete
• Rubeola congenitală este secundară infecției rubeolice materne, din
timpul sarcinii, virusul fiind transmis transplacentar.
• Riscul transmisiei la făt este mai mare dacă infecția se produce în primul
trimestru de sarcină sau după săptămâna 30 de gestație.
• Infecțiile dobândite în primele 4 săptămâni de gestație au ca rezultat:
40% avort sau deces fetal intrauterin și în 85% din cazuri malformații
congenitale.
• Dacă infecția apare între săptămânile 13-16 de gestație, 35 % din nou-
născuții vor avea anomalii congenitale.
 2. Etiologie

• Virusul rubeolic este un virus ARN, fiind singurul membru al

genului Rubivirus, din familia Togaviridae.
 2. Manifestările clinice
• Afectarea multiorganică manifestată ca sindrom plurimalformativ
se datorează obstrucţiei vasculare prin necroză endotelială.

• Sindromul Gregg din cadrul rubeolei congenitale este evident

după perioada neonatală şi este format din
* Surditate (87%),
* Boală congenitală de cord (46%),
* Retard mental sever (38%) şi
* Cataractă sau glaucom (34%).
Afectarea oculară este cea mai comună sechelă
 2.1 Manifestări clinice
Manifestările clinice sunt grupate în 3 categorii:

• Fenomene tranzitorii: trombocitopenie cu rash hemoragic, hepatită

neonatală cu hepatomegalie și hiperbilirubinemie

• Defecte structurale permanente: MCC (persistența canalului

arterial, stenoza arterei pulmonare, anomalii ale arcului aortic, defect
septal ventricular)

• Defecte apărute în timp: surditate, diabet zaharat.

.
 2.2 Anomaliile oculare
Cataracta la un copil cu rubeolă

• Anomaliile oculare asociate

rubeolei congenitale:
- Cataractă
- Retinopatie
Cataractă și microftalmie la un copil cu - Glaucom
rubeolă
- Microftalmie
Aspectul hepatosplenomegaliei la un
nou-născut cu rubeolă congenitală
 3. Diagnosticul postnatal de rubeolă congenitală:

• Izolarea virusului rubeolic din secrețiile orofaringiene și urină și LCR.

• Sugarii cu rubeolă congenitală au infecție cronică și elimină virusul în

urină, scaun și secreții respiratorii timp de 12 luni. Acești pacienți
necesită izolare.

• Diagnosticul de rubeolă congenitală necesită confirmare serologică și

virusologică.
 3.1 Diagnosticul postnatal de rubeolă
congenitală:

- Detecția anticorpilor specifici IgM antirubeolici din sângele

cordonului ombilical
- Persistența postnatala a anticorpilor de tip IgG dupa varsta de
6 luni
 4. Tratament

• Nu există nici un tratament specific al rubeolei congenitale.

• Prevenția prin imunizare activă a populației feminine

susceptibile pare metoda cea mai eficientă de profilaxie.

• Imunizarea vaccinală în timpul sarcinii (fiind disponibile

vaccinuri antirubeolice cu virus viu atenuat) este contraindicată,
din cauza riscului fetal.
Erupţia din rubeola congenitală
Rash hemoragic neonatal
Rubeola congenitală
 Vaccinarea ROR

Vaccinarea este indicata incepand cu varsta de un an si la populatia feminina

intre 15-18 ani
Se recomanda ca dupa vaccinare femeia sa nu ramana gravida 3 luni pentru
ca vaccinul poate avea efecte asupra fatului.
In cazul vaccinarii imunitatea e epuizabila si daca vaccinul a fost facut cu
mult timp inaintea conceptiei, contactul cu o persoana bolnava poate
determina reinfectarea
Se recomanda ca inaintea conceptiei gravida sa isi dozeze titrul de anticorpi
protectori
Daca gravida face rubeola in primul trimestru de sarcina se recomanda avort
terapeutic.
D. VIRUSUL HERPES SIMPLEX (HSV)
 1. Date generale

• Infecția neonatală cu virus Herpes Simplex este transmisa de la

mamă, chiar înainte de naștere (infecție ascendentă) sau în timpul
nașterii, în momentul trecerii prin vagin (infecție intranatală).

• Sugarii infectați cu HSV se nasc în 40% din cazuri sub vârsta de

36 săptămâni.

• Este posibilă și infecția postnatală, în maternitate, de la un nou-

născut infectat.

• Prevalența infecției variază între 1/3000 și 1/20,000 nou-născuți vii.

 2. Clasificare
• Există două tipuri de virus herpes simplex: HSV1 și HSV2, care
au antigene comune.

 HSV1 este responsabil de gingivo-stomatită, conjunctivită, keratită,

encefalită.

 HSV2 este responsabil de infecțiile genitale; transmiterea sa este

veneriană. HSV2 este cauza marii majorități a cazurilor de herpes
neonatal ( 70-80% dintre cazuri).
 3. Forme clinice

• Infecția contactată în primul trimestru de sarcină poate determina

avort spontan și naștere prematură.

• Simptomele pot să apară oricând între naștere și 4 săptămâni,

• De obicei, nou-născutul este asimptomatic la naștere.

 3.1 Forma diseminată (septicemia herpetică a
nou-născutului)
Se întâlneşte în 2/3 dintre cazuri.

Meningoencefalită (50%)

Afectare cutaneo-mucoasă (30-50%)

Hepatomegalie

Tulburari hemoragice (hemoragii cutanate și mucoase, viscerale)

Afectare pulmonară (detresă respiratorie, opacităţi parenchimatoase difuze)

Splenomegalie

Afectare cardiacă (cu tulburări de conducere atrio-ventriculare)

 3.2 Forma localizată
Reprezintă 1/3 dintre cazurile de herpes neonatal.
Se caracterizează prin:
Afectare cutanată (erupţie veziculoasă, pustule, bule purulente care
se sparg şi
realizează un aspect de epidermoliză buloasă);

Afectare oculară (conjunctivită, keratită, corioretinită)

Afectare bucofaringiană (rar izolată)
Afectare esofagiană
Afectare laringiană
Afectare bronşică
Afectare pulmonară
 3.3 Forme clinice

• Tablourile clinice se pot suprapune.

• Decesul se poate produce prin: CID, pneumonie sau encefalită.

Aspectul erupției la copiii cu HSV
Aspectul erupției la copiii cu HSV
 4. Diagnostic

• Diagnosticul pozitiv se bazează pe:

 Existența unui contaminator (de obicei mama);
 Tabloul clinic;
 Teste serologice: prezența de anticorpi specifici de tipul IgM din
sângele cordonului sau în sângele circulant al nou-născutului).
 5. Tratament

• În cursul sarcinii: evitarea infecției herpetice materne;

• După naștere sunt indicate alte măsuri care privesc:
– Copilul: Instilații oculare repetate cu idoxuridine (Iduviran, colir)
sau aplicarea unei pomade cu adenin arabinozid (Vira-A, pomadă
oftalmică);
–Mama: aplicarea de betadină pe leziunile accesibile, cu pansament
ocluziv, dacă este posibil – în special în cazul unui herpes cutanat;
separarea copilului de mamă până la dispariția leziunilor;
– Anturajul: evitarea contactului copilului cu o persoană cu herpes
bucofacial.
 5.1 Tratament

• Aciclovir parenteral, timp de 14 zile în formele de boală localizată și

Aciclovir parenteral, timp de 21 zile în formele de boală diseminată.
• Aciclovirul trebuie administrat tuturor sugarilor suspecți sau
diagnosticați cu HSV

• Tratament simptomatic
(în funcție de manifestările clinice: convulsii, detresă respiratorie)
 Manifestari Toxoplas Rubeola Infectii cu Infectii cu virusul
Clinice moza CMV herpes simplex

Hepatosplenomegalie + + + +

Icter + + + +

Adenopatii + + - -

Pneumopatie + + + +

Afectare cutanată + + + +

Afectare cardiacă - + - -

Afectare osoasă + ++ - -

Afectare oculară + + - -

Meningoencefalita + + + +
Calcifieri ++ - ++ -
intracraniene

Surditate - + + -
II.6 NEISSERIA GONORRHOEAE
 1. Epidemiologie

• Transmiterea infecției are loc, de obicei, intranatal, în momentul

trecerii prin vagin, când mucoasele fătului vin în contact cu
secrețiile infectate ale mamei.

• Există cazuri de contaminare și în caz de cezariană, atunci când

mama se prezintă cu ruptura prematură de membrane.

• Riscul de conjunctivită gonococică la un nou-născut provenit din

mamă infectată este de 30% în absența profilaxiei cu nitrat de
argint și sub 5% cu profilaxie.
2. Etiologie

• Neisseria gonorrhoeae este

un diplococ Gram-negativ
patogen.
 3. Tabloul clinic
• Oftalmia gonococică:
- Debut după 3-7 zile post infecție
- Apar secreții conjunctivale, apoase, inițial transparente, ulterior purulente
- Hiperemie conjunctivală marcată
- Chemosis :umflătură edematoasă (sub forma unui sul infiltrat cu lichid) a
conjunctivei.
- Afectare, în general, bilaterală.
- Netratată: keratită, afectare camerei anterioare a globului ocular cu perforarea
corneei și cecitate.
Conjunctivita neonatală
 4. Explorări paraclinice

• Culturi pentru confirmarea infecției.

• Se recomandă testarea pentru infecția concomitentă cu

Chlamydia trachomatis, treponema pallidum și HIV.
 5. Tratament
• Ceftriaxon parenteral, doză unică
• Pentru oftalmia gonococică:
- irigații locale cu clorură de sodiu 0,9%

• În cazul unei forme severe: ceftriaxonă/cefotaxim, parenteral,

timp de 7 zile, chiar 10-14 zile în caz de meningită

• Sugarii cu oftalmie gonococică necesită spitalizare și evaluare,

pentru prevenirea diseminării (sepsis, artrita, meningită)
 6. Profilaxie

• Oftalmia gonococică: administrare topică oculară de nitrat de

argint, eritromicină sau tetraciclină, indiferent de statusul
infecțios al mamei.

• Profilaxia cu nitrat de argint scade riscul de oftalmie gonococică

la nou-născuții din mame infectate.
II.7 CHLAMYDIA TRACHOMATIS
 1. Epidemiologie
• Cea mai frecventă boală cu transmitere sexuală.

• Se transmite nou-născutului în momentul trecerii acestuia prin

vaginul mamei infectate.

• Riscul de conjunctivită la nou-născut este de 20-50%.

• Riscul de pneumonie este între 5-20%

2. Etiologie

• Chlamydia trachomatis
este un diploc gram
negativ patogen.
 3. Manifestări clinice
Principalele manifestări ale infecției la nou-născut:
•Conjunctivită
•Pneumonie
•Deces neonatal

•Pe parcursul sarcinii poate determina: avort spontan, ruptura

prematură a membranelor, naștere prematură, decesul fătului.
 3.1 Manifestări clinice

• Conjunctivita debutează la 5-14 zile (în unele cazuri chiar săptămâni) și poate
dura aproximativ 1-2 săptămâni.
• Conjunctivita se manifestă prin: edem, iritație intensă, secreții conjunctivale
minime, localizarea aproape întotdeauna bilaterală.

• Pneumonia: debutul este între 2-19 săptămâni.

• Se caracterizează prin:
- absența febrei
- tuse iritativa
- polipnee, wheezing (rar)
- obstrucție nazală
 4. Explorări paraclinice

• Diagnosticul se stabilește prin cultura materialului obținut prin

raclajul conjunctivei (colorația Giemsa relevă prezența
incluziunilor intracitoplasmatice albăstrui, la nivelul celulelor
epiteliale).

• Alte tehnici disponibile: PCR, teste antigenice rapide.

 5. Tratament

• Nou-născuții cu conjunctivită/pneumonie sunt tratați cu

eritromicină p.o., timp de 14 zile sau azitromicină p.o., timp de 5
zile

• Profilaxia topică cu nitrat de argint, eritromicină sau tetraciclină nu

este eficientă.
 5
1. Definiti acronimul TORCH
2. Cu ce se efectueaza profilaxia oftalmiei
gonococice?
3. In ce consta sindromul Gregg?
4. Care este cea mai comuna sechela a rubeolei
congenitale?
5. Care este tratamentul specific antiviral in
infectia cu CMV?
6. Gazda definitiva a Toxoplasmei Gondii este:
a. Cainele
b.Pisica
c. Omul
d.Vaca
e.Oaia
7. Care este metoda cea mai eficienta pentru
profilaxia rubeolei congenitale?
8. Care este tipul de herpes virus ce cauzeaza
majoritatea infectiilor cu herpes virus?
9.Care este germenele cel mai frecvent implicat
in sepsisul cu debut precoce?
10.Care sunt formele de manifestare a infectiei
cu Chlamidya la nou-nascut?