Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dr Socolov
Toxoplasmoza si sarcina
Fiziopatologie :
-Toxoplasmoza este o infectie parazitara determinata de Toxoplasma gondii, protozoar
obligatoriu intracelular.
-Pisica este gazda definitiva (ciclu sexuat), omul si alte specii animale sunt gazde accidentale
sau intermediare (ciclul asexuat).
-Toxoplasma se prezinta sub trei forme in raport cu caracterul ciclului parazitar.
Forma de oocist : oocistii se formeaza in intestinul pisicii si se elimina prin fecale in 7-21
zile de la infectia acuta.
-Dupa sporulare, oocistii care contin sporozoizi sunt ingerati de mamifere (printre care si
omul) care consuma alimente si apa contaminata cu dejecte animale.In organismul uman
oocistii se transforma in tahizoiti.
-Tahizoitii ajung in sange si sunt diseminati in SNC, ochi, schelet, muschi cardiac, placenta.
-Tahizoitii determina un raspuns inflamator local si distructie tisulara responsabile de
manifestarile clinice ale bolii.
-Raspunsul imun al gazdei determina transformarea tahizoitilor in bradisoiti care sunt
inglobati in chisti.
-Bradizoitii continuti in chisti seamana morfologic cu tahizoitii dar se multiplica lent.
Reprezinta forma de stocare in structurile musculare.
-Bradizoitii pot fi eliminati din chisti si se transforma in tahizoiti care produc recurente la
pacientii imunocompromisi.
Epidemiologia si fiziopatologia
toxoplasmozei congenitale :
-30% din femeile de varsta fertila sunt neimunizate.
-1-2% din seroconversii se inregistreaza in timpul sarcinii.
Toxoplasmoza congenitala e consecinta unei infectii materne
dobandite in timpul sarcinii.Parazitemia materna,
contamineaza placenta, parazitul ajungand apoi
transplacentar la fat.
Doi factori influienteaza infectia placentei : varsta
gestationala la care se produce infectia si administrarea de
Rovamicina.
Riscul de contaminare fetala e mai redus dar produce leziuni
mai severe cu cat varsta gestationala e mai mica (seroconversia
periconceptionala sau din primul trimestru).
Incidenta infectiei congenitale in functie de
varsta sarcinii in momentul seroconversiei
Incidenta seroconversiei Varsta sarcinii
<0.5% periconceptional
20% Trimestrul 1
25-50% Trimestrul 2
65-100% Trimestrul 3
Fiziopatologie
Gravitatea tabloului clinic al fetopatiei depinde de intervalul dintre
infectia placentara si transmisia fetala. Daca intervalul e scurt, fetopatia
este grava deoarece fatul nu reuseste sa primeasca pasiv anticorpii
materni care sa-l protejeze.
Fatul prezinta la inceput o septicemie cu toxoplasma cu dispersie
tisulara in : muschii scheletici si cardiaci, ficat, splina, pulmon. --
Afectarea muschilor striati e fara consecinte, in schimb atingerea retinei
si creierului sunt grave.Leziunile SNC constau intr-o necroza a celulelor
substantei gri, in infiltrate monocitare perivasculare, in tromboze
venoase responsabile de distructii tisulare.Cand se produce necroza
apeductului Silvius si orificiilor Monro, apar sechelele de
hidrocefalie.Focarele de necroza periventriculara aspar ca si calcificari
ecografic si radiologic.
Corioretinita se datoreaza unei inflamatii necrotice a coroidei si retinei.
Sunt descrise leziuni hepatice ( icter, ciroza, calcificari) si splenice,
digestive si cardio-pulmonare.
Diagnosticul de infectie materna cu
toxoplasma :
Infectia materna este frecvent asimptomatica (90%). Poate prezenta o
simptomatologie nespecifica (10%), cu : febra, sindrom pseudo-gripal,
astenie, exantem, adenopatie (in special cervicala posterioara). Rareori
imbraca forma unui sindrom tip mononucleoza.
Diagnosticul de infectie materna se bazeaza esential pe
seroconversie prin dozarea Ig M si Ig G in sangele matern :
Ig M : sunt detectabile : 7-10 zile dupa contaminare, ating un maxim la 1
luna si dispar intre 3 luni si 1 an.
Prezinta variatii in functie de tehnica : ELISA, ISAgA si variatii
individuale ( Ig M persistente).
Ig G devin detectabile la 15-21 zile dupa contaminare, ating un maxim la
2-3 luni, apoi se stabilizeaza in platou la un an de la primoinfectie, la
300-6000ui/ml, dupa care diminua, apoi persista la nivele reziduale de
2-300ui/ml toata viata.
Conduita in functie de rezultatul serologiei :
Valori Ig M si Ig G Interpretare Conduita
Ig M absent, Ig G prezent (valori 10- -imunitate veche, Nu sunt necesare: repetarea serologiei sau
300 ui/ml) sfaturi igieno-dietetice
-unii recomanda totusi repetarea serologiei
in 3 saptamani
Ig M prezent, Ig G prezent> 10 ui/ml -infectie materna evolutiva -pacienta e pusa sub Rovamicina®
( Spiramicina) 3Mui/cp; 3 cp/zi.
-se repeta serologia peste 15 zile
-se determina aviditatea Ac pentru datarea
infectiei :
-aviditate crescuta : >50-infectie veche de
peste 20 saptamani
-aviditate scazuta < 40 : nu poate confirma
o infectie recenta-se repeta serologia peste
3 saptamani
-aviditate echivoca :40-50
Diagnosticul prenatal al infectiei fetale cu
toxoplasma gondii
Incidenta si severitatea infectiei fetale depinde de
varsta gestationala la care s-a produs infectia matarna,
de durata intre infectia mamei si pasajul transpalcentar al parazitului
( daca durata e mai lunga, se formeaza anticorpi materni care trec la fat
pasiv protejandu-l),
de concoentratia parazitului in sange,
de virulenta tipului de parazit.
Ecografia fetala permite depistarea semnelor de infectie fetala. Ea
joaca rol in aprecierea prognosticului, dar absenta semnelor ecografice
nu poate exclude o infectie congenitala.
Hohlfeld (1989) a demonstrat ca ecografia prezinta anomalii in 77.9%
din cazuri cand fatul este infectat in trimestrul 1, in 20,4% din cazuri
cand fatul este infectat in tromestrul 2 si in 0 cazuri cand infectia fetala
se produce in trimestrul 3.
Semne ecografice de infectie
fetala cu Toxoplasma:
Ventriculomegalie, hidrocefalie
Calcificari in candelabru periventriculare si intraparenchimatoase ; chisti
periependimari
Microcefalie
Microftalmie
Miocardita
Hepato-splenomegalie
Calcificari hepatice
Hiperecogenicitate intestinala
Ascita, hidrotorax, hidropericard, anasarca feto-placentara
Placenta ingrosata, heterogena, cu calcificari ( grosimea placentei normale este
3cm <20saptamani si 4-5cm >20 saptamani)
RCIU
Corioretinita nu e accesibila diagnosticului ecografic
Imagini ecografice ale infectiei fetale cu toxoplasma
Prelevarea de lichid
amniotic
-evidentierea pasajului la fat se face prin determinarea
sistematica a toxoplasmei in lichidul amniotic
(20cc)prin PCR si inoculare la soarece
-amniocenteza se va efectua la > 1 luna-6 saptamani de
la seroconversie ( cand toxoplasma incepe sa fie
excretata in urina fetala) si la > 18 saptamani de
sarcina (cand rinichii fetali incep sa produca urina) ;
In caz de seroconversie periconceptionala sau precoce
( trimestrul 1) se va astepta 18 saptamani pentru
realizarea amniocentezei, pentru a evita rezultatele
fals negative.
PCR pozitiv :
In caz de PCR-ADN toxoplasma pozitiv,se recomanda
administrarea de Pyrimetamina 50 mg/cp, 1cp/zi + Sulfadiazina
500mg/cp, 2 cpx3/zi + acid folinic 1g/saptamana , pana la sfarsitul
sarcinii ( Medicamentele nu se gasesc in farmacopeea romana in
acest moment) sau Rovamicina ( Spiramicina ) 9mil ui/zi, in caz de
intoleranta sau a medicatiei indisponibile, dar mai putin eficient.
-supraveghere 2/luna : hemoleucograma+ TGO /TGP
-supraveghere ecografica 2/luna,
+/- RMN fetal > 30 saptamani
Hiperhidratare alcalina 1/saptamana, prima luna, apoi ½
saptamani ( in caz de regim cu pirimetamina si sulfadiazina)
-in caz de semne ecografice prezente,in special cerebrale si
evolutive, se poate propune intreruperea medicala de sarcina cu
avizul comisiei de etica.
PCR negativ :
In caz de PCR-ADN toxoplasma negativ, se va administra
Rovamicina 9mil ui/zi, pana la nastere
-ecografie 1/luna
In caz de seroconversie tardiva ( trim 3 sau > 28sa) ,
se va trata direct pacienta cu Pyrimetamina+ Adiazina si
Acid folinic, fara a se efectua amniocenteza, deoarece
riscul de contaminare fetala la aceasta varsta de sarcina e
foarte ridicat iar rezultatul PCR + inoculare ar ajunge
foarte tardiv.
-supraveghere cu hemoleucograma si TGO/TGP
-supraveghere ecografica 2/luna
Implicatii pediatrice:
Sindromul de toxoplasmoza congenitala:
Aproximativ 15% din nou nascutii infectati congenital cu
toxoplasma vor fi simptomatici la nastere, prezentand:
triada clasica hidrocefalie, corioretinita, calcificari cerebrale in
<10% din cazuri sau
alte manifestari clinice nespecifice : rash maculo-papular,
limfadenopatie generalizata, hepato-splenomegalie, anemie,
hiperbilirubinemie, trombocitopenie.(Swisher 1994)
Desi 85% din nou nascutii infectati congenital cu toxoplasma
(ADN toxoplasma PCR pozitiv sau Ig A/IgM pozitivi la nou
nascut ) sunt asimptomatici la nastere, o parte din ei vor
dezvolta sechele ( anomalii vizuale, retard mental si cognitiv
si psiho-motor, convulsii) in lunile sau anii urmatori .
Investigatii la nou nascut
Bilantul dupa nastere include : -la mama: Ig A, M, G din sangele matern.
-Placenta se recomanda a fi trimisa pentru examen parazitologic si inoculare la soarece.
-la copil :
-la nastere sange din cordon : Ig A, M, G
- a 4-a a 10-a zi : serologie la copil : Ig A, M, G ; ADN toxoplasma prin PCR din sangele
nou nascutului
-LCR doar in caz de semne de apel neurologice, corioretinita, calcificari oculare
-hemoleucograma, TGO/TGP
-ex Fund de Ochi : pentru a exclude o corioretinita
-ecografie transfontanelara/ RMN cerebral daca e disponibil : dilatare ventriculara,
calcificari cerebrale
-examen clinic complet si examen neurologic
-examen ORL pentru estimarea deficitului auditiv
In caz de PCR negativ in utero : serologie la copil 1/luna pana la negativarea Ig G
(singura dovada definitiva a absentei infectiei congenitale).
Tratamentul nou nascutului
Tratament specific cu : Pyrimetamina 1mg/kg/zi + Sulfadiazina
50-100 mg/kg/zi + acid folinic 50 mg/saptamana :
-tratament de la inceput In caz de PCR pozitiv, semne de
infectie congenitala a fundului de ochi sau la ecografia
transfontanelara :
-tratament de a 2-a intentie in caz de Ig M pozitive la copil sau
ex parazitologic sau de inoculare din placenta -pozitiv.
Tratamentul se administreaza 1 an pentru formele infraclinice si
2 ani pentru formele clinice.
Copiii cu semne biologice de infectie congenitala cu toxoplasma
vor fi urmariti periodic macar un an : 15j, 2l, 3l, 6l, 9l, 12l.
Ex FO : 1/6 luni pana la 4 ani ; 1/an intre 4 si 9 ani ; 1/6 luni
peripubertar apoi 1/an pana la 25 ani.
Prevenirea infectiei materne.
Se recomanda evaluarea serologica a toxoplasmozei la debutul sarcinii
(Ig M si Ig G in sangele matern).
In caz de nonimunizare, se recomanda pacientelor reguli igieno-
dietetice :
-evitarea consumului de carne insuficient fiarta sau congelata in prealabil
-fructele si legumele proaspete trebuie bine spalate inainte de consum
- se vor spala bine mainile dupa manipularea carnii crude sau a
alimentelor contaminate cu pamant
-Femeile gravide vor evita contactul cu pisicile. Ingrijirea acestora si
curatirea lazii cu nisip se va face de catre o alta persoana. Pisicile nu vor
fi hranite cu carne cruda.
si repetarea serologiei pentru Toxoplasma ( Ig G si Ig M) lunar pe durata
sarcinii .
Infectia cu CMV si sarcina
Infectia cu CMV –epidemiologie, transmisie
Epidemiologie si transmisie
CMV este un virus ADN apartinand familiei Herpesviridae cu inalta
specificitate de specie, omul fiind singurul rezervor.
Mod de transmisie :
Virusul patrunde in organismul gazdei prin contact cu: urina, saliva, secretii
de col uterin , sperma, lapte,produse de sange.
Transmisia verticala,in utero , se face prin intermediul unei viremii materne
cu pasaj hematogen transplacentar.
Conteaza cantitatea de virus excretata si durata expunerii.
Populatia cea mai expusa :
-Prevalenta CMV cea mai mare se inregistreaza in randul copiilor de cresa :
20-50% (media 35%).
-Personalul creselor prezinta un procent de seroconversie cu 10-15% mai
mult in cresa fata de populatia standard.
-Populatia cea mai expusa o reprezinta deci : asistentele de puericultura,
personalul creselor, invatatoare, personal de serviciu de pediatrie,
mamele copiilor din crese.
Recomandari de limitare a expunerii la
virus :
-Prin urmare, gravidele seronegative pentru CMV vor
primi recomandari de limitare a expunerii la virus:
spalare pe maini cu apa si sapun dupa contactul cu copii
de varsta prescolara ,
evitarea contactului ( eventual cu schimbarea temporara
a locului de munca) ,
femeile gravide care prezinta o simptomatologie
similara mononucleozei, vor fi testate pentru CMV.
Infectia cu CMV- Epidemiologie :
Seroprevalenta la femeile de varsta fertila este de 40-
80% indivizi imunizati.
Seroconversia in timpul sarcinii este de 0.75-4%.
Transmisia verticala la fat este de 30-50% pentru
infectiile primare si 2-3% pentru infectiile secundare.
Nou nascutii prezinta la nastere :
90%forme asimptomatice , din care 95% evoluiaza ca
nou nascuti normali si 5%cu sechele si
10% forme simptomatice din care 40%evoluiaza ca nou
nascuti normali si 60%cu sechele .
Diagnosticul de primoinfectie CMV materna
Tinand cont de :
necunoscutele in ceea ce priveste istoria naturala a bolii,
frecventa infectiilor secundare la mama, consecintele lor asupra fatului si
copilului, incidenta sechelelor tardive,
absenta datelor de prognostic,
absenta tratamentului preventiv sau curativ pentru cazurile la care s-a
diagnosticat o seroconversie CMV in timpul sarcinii,
riscurile asumate pentru un diagnostic prenatal: complicatiile amniocentezei,
numarul crescut de cereri de intrerupere medicala de sarcina, anxietate,
depistarea sistematica a infectiei cu CMV la femeile gravide sau depistarea
tintita a CMV intr-o populatie cu risc, nu este recomandat de rutina. In
schimb este obligatorie informarea privind masurile de igiena .
Cu toate acestea,serologia CMV este deseori recomandata la debutul
sarcinii ( desi nu e recomandata in protocolul national).
De asemenea, se recomanda cu ocazia aparitiei unor simptome materne :
febra de etiologie necunoscuta, simptomatologie generala tip
mononucleoza sau depistarea unor anomalii ecografice fetale sugestive de
infectie cu CMV.
Interpretarea serologiei CMV :
Ig M negativ, Ig Pacienta neimunizata -Reguli de igiena:evitarea contactului cu copiii
G negativ de cresa, spalare pe maini cu apa si sapun
-Atentie ! in caz de primoinfectie foarte recenta
serologia poate fi negativa
Ig M pozitiv, Ig G -primoinfectie materna recenta sau -se va efectua aviditatea Ig G pentru antigenele
pozitiv -persistenta Ig M 1 an de la primoinfectie CMV pentru datarea infectiei :
-reactivare sau reinfectie CMV -aviditate scazuta <30% : primoinfectie recenta,de
-reactie serologica incrucisata ( cu EBV, minim 3 luni ; risc 40% de infectie fetala
Parvovirusul B19) -aviditate crescuta >70% T1: exclude o infectie in
-stimulare policlonala a sistemului imun ultimile 3 luni ; risc de infectie fetala=0
-aviditate intermediara 30-70%:
neinterpretabilaT1=primoinfectia nu poate fi
exclusa ; risc de infectie fetala 25%( pragul
aviditatii variaza functie de laborator).
Diagnosticul prenatal al unei infectii congenitale cu CMV :Ecografia
Anomalii de SNC
-ventriculomegalie asimetrica, evolutiva, incepe la nivelul coarnelor posterioare (mai
degraba prin atrofie cerebrala decat prin stenoza de apeduct Silvius)
-calcificari intracerebrale : punctiforme,preferential periventriculare, ( la unghiurile
externe a ventriculilor laterali), in nucleii gri, in regiunile subcorticale si corticale
-imagini hiperecogene ramificate, in nucleii gri, corespunzand unei ingrosari
hipercelulare la nivelul peretilor arteriale si deseori unei mineralizari ai acestor
pereti (calcificari in candelabru)
-chisti periependimari, multipli, bilaterali, de talie mica
-reducerea excesiva a perimetrului cranian (microcefalie)
-rareori anomalii de fosa posterioara
Alte anomalii
-RCIU
-hepatosplenomegalie
-hiperecogenitate hepatica, intestinala
-ingrosare si calcificare placentara
-oligo/polihidramnios
-epansamente : pleural, pericardic, ascita, anasarca, edem subcutanat
-cardiopatie cu tulburari de ritm
CMV : Principalele imagini cerebrale
Confirmarea unei infectii cu CMV
Confirmarea infectiei fetale cu CMV se face prin evidentierea ADN viral in lichidul amniotic,
prin tehnica PCR.
Amniocenteza se efectuiaza peste 6-8 saptamani de la seroconversie si peste 20saptamani
amenoree, pentru ca CMV sa fie excretat in urina fetala si deci in lichidul
amniotic.Sensibilitatea e de 75-100% iar specificitatea e de 67,3-100%.
In caz de PCR pentru ADN-CMV negativ , pacienta va fi monitorizata ecografic 1/luna si se
recomanda verificarea viruriei CMV la nou nascut, eventual un RMN cerebral la peste
32saptamani amenoree pentru a exclude anomalii fetale nedecelabile ecografic.
In caz de PCR pentru ADN-CMV pozitiv :se recomanda cordocenteza cu determinarea in
sangele din cordon a : : viremiei, trombocitopeniei, citolizei, eritroblastozei.
In caz de confirmare a infectiei fetale ( ADN CMV prin PCR pozitiv si minim o anomalie
ecografica majora), se poate solicita intreruperea medicala de sarcina cu avizul comitetului
de etica.
Exista si o serie de trialuri clinice terapeutice care sunt in curs de desfasurare, care verifica
eficienta terapeutica a imunaglobulinei hiperimune sau a valaciclovirului 8g/24h in utero,
pana la nastere, urmat de ganciclovir postnatal ( nu sunt valabile la noi in tara).
In caz de ADN CMV prin PCR pozitiv, se recomanda urmarire ecografica ½ saptamani si RMN
cerebral >32sa.
RMN fetal la peste 32saptamani :
-depisteaza anomaliile de giratie si heterotopiile neuronale
-rareori exista o disociatie intre semnele ecografice si anomaliile RMN
-Are rol in determinarea prognosticului fetal, confirmand absenta atingerii cerebrale.
Imediat la nastere, nou nascutul va efectua
urmatoarele teste :
-virurie dupa orice seroconversie materna
-viremie
-din cordon : hemoleucograma, bilant hepatic, Ig M
CMV specifice
-ecografie transfontanelara
-examen de Fund de ochi
-PEA (potentiale evocate auditive)
Urmarire postnatala consta in efectuarea
de :
-PEA : la nastere, 6 luni, 1 an, 2 ani
-FO : la nastere, 3l, 6l, 1 an
-si in supraveghera clinica a copilului pana la 6 ani.
Semne clinice ale infectiei congenitale cu
CMV simptomatica la nastere :
-prematuritate 34%
-icter 38-67%
-RCIU 45-50%
-hepatosplenomegalie : 40-60%
-petesii 54-76%
-pneumonie 8% (Bopana 1992, Istas 1995)
-microcefalie
-calcificari intracraniene: ale vaselor talamice ( in
candelabru),
-chisti periependimari
Rubeola si sarcina
Epidemiologie si transmisie:
Virusul rubeolei este un virus ARN, strict uman, apartinand familiei
Togaviridae, fiind singurul reprezentant al genului Rubivirus.
Transmiterea se face prin intermediul contactilor interumani directi, pe cale
respiratorie, in special primavara. Dupa inhalare, virusul rubeolei se
multiplica la nivelul mucoasei respiratorii si in ganglionii cervicali, de unde
ajunge apoi in circulatia generala producand o viremie, detectabila 7 zile
inainte de eruptie.Eruptia coincide cu debutul formarii de anticorpi.
De aceea,perioada de contagiozitate se intinde 8 zile inainte si 8 zile dupa
debutul eruptiei. Primoinfectia, la fel ca si vaccinarea, lasa o imunitate
durabila. Cu toate acestea, reinfectiile sunt posibile.
Incidenta rubeolei a diminuat considerabil datorita politicii de vaccinare. Cu
toate acestea sunt persoane care se sustrag vaccinarii sau vaccinari care nu
asigura o protectie completa.
Seroprevalenta in populatia generala este de 90%, 10 % din femeile de varsta
fertila ramanand neimunizate.
Infectia materna :
Manifestari clinice :
Primoinfectia este asimptomatica in 50% din cazuri.
Eruptia, atunci cand apare, survine dupa o incubatie de 12-21 zile. Este o
eruptie discreta, cu macule roz-pale, care apare intai pe fata si se extinde
pe trunchi si membrele suparioare in 24h. Dureaza in general 3 zile si
dispare fara a lasa cicatrici, printr-o descuamare fina. Uneori poate fi
atipica, scarlatiniforma sau purpurica.
Tabloul clinic mai include :
febra moderata ( <38.5°C si fugace, artralgii ( complicatia cea mai
frecventa a rubeolei postnatale), care persista 3-4 zile, excepational pana
la 1 lund, dupa care dispare spontan, mialgii si adenopatii cervicale ,
indolore, de talie mica, care apar 7 zile inainte de eruptie si persista inca
10-14 zile dupa eruptie.
Alte complicatii care survin exceptional sunt : meningo-encefalita,
trombocitopenie care se insoteste de o purpura.
Evolutia infectiei cu virusul rubeolei
Diagnostic biologic :
IgM sunt detectabile prin ELISA. Ele apar in momentul eruptiei si
dispar in 3-8 saptamani. Persista uneori mai multe luni pana la 1 an
dupa vaccinare.
Ig G sunt detectabile prin ELISA sau inhibitia hemaglutinarii (IHA)
sau prin aglutinarea particulelor de latex. Apar in momentul eruptiei,
ating un platou in 3 saptamani si se mentin in platou cativa ani, dupa
care descresc progresiv pana la disparitie. O valoare de >10ui/ml e
suficienta pentru protectia de o reinfectie. Pentru valori mai mici se
recomanda o noua vaccinare.
Anticorpii totali sunt detectati prin IHA (inhibitia hemaglutinarii),
apar in momentul eruptiei si ating un platou in 3 saptamani.
Ig A pot fi evidentiati prin imunocaptura. Apar in momentul eruptiei
ca si Ig M, dar persista mai mult timp decat Ig M in caz de
primoinfectie.
Cinetica evolutiei titrurilorIgAc
Situatie/serologie Ac totali
materni dupa
G Elisa
seroconversie
Ig M Elisa Ig A
Incubatie : 15 zile - - - -
( 14-21 zile)
Eruptie , 50% + - + +
cazuri, 50%
asimptomatice ;
durata 3 zile
<8 saptamani + + + +
dupa eruptie
8-15 saptamani + + +/- +
dupa eruptie
>15 saptamani + + - + apoi -
dupa eruptie
Reinfectii ↑rapida ↑rapida - sau + + frecvent
( asimptomatice
sau
simptomatice)