ADRENERGICELE

Conf.univ. C.Scutari
ADRENERGICELE
 Sistemul nervos simpatic (adrenergic) este o
parte componentă esenţială a sistemului nervos
vegetativ care, de rând cu sistemul colinergic,
controlează şi reglează funcţiile viscerale.

 În calitate de mediatori în fibrele adrenergice

este noradrenalina şi adrenalina (catecolamine).
Mediatorii excită receptorii organelor şi
ţesuturilor ce se numesc adrenoreceptori cu
efecte specifice.
SCHEMA BIOSINTEZEI MEDIATORILOR
Tirozină
tirozin - hidroxilază
DOPA
dopa-decarboxilaza

Dopamină
dopamin β - hidroxilază

Noradrenalină
metiltransferază

Andrenalină
Inactivarea catecolaminelor se efectuează pe 2 căi:

1. Până la 70-80 % de mediator se supune

recaptării (“reaptake”) active în terminaţiunile
nervoase cu depozitarea ulterioară în vezicule;
2. Propriu-zis, inactivarea se petrece pe 2 căi:
• Dezaminarea oxidativă intracelulară cu ajutorul
enzimei MAO-azei (10-20 % de mediator);
• Metilarea cu ajutorul enzimei speciale catecol-
orto-metiltransferazei (COMT) (80-90% de CA)
 Există două tipuri principale de receptori
asupra cărora acţionează catecolaminele: alfa şi
beta-receptori.
Actualmente s-au descris subtipuri de
adrenoreceptori cu localizări diferite pentru fiecare
tip principal, cu agonişti şi antagonişti specifici.
Astfel, prin metode experimentale, s-au
menţionat două subtipuri de receptori alfa (alfa 1 şi
alfa 2) şi beta (beta 1 şi beta 2, beta 3) caracterizaţi
prin afinitatea diferenţiată faţă de agonişti şi
antagonişti.
 Localizarea şi efectele la excitarea α – adrenoreceptorilor şi/sau
administrarea α - adrenomimeticelor
α 1 - postsinaptici
Localizarea: Efectele:
- vasele (pielii şi mucoaselor, mezenteriale, - constricţia vaselor cu creşterea rezistenţei
renale şi mai puţin coronariene şi cerebrale periferice şi centralizarea hemodinamicii,
de diametru mare) reducerea microcirculaţiei
- musculatura netedă a aparatului genitourinar - stimulează (constricţia, contracţia
şi a miometrului miometrului gravid)

- sfincterele tubului digestiv - spasm

- capsula splinei - spasm
- muşchiul radial al irisului - midriază, creşterea presiunii intraoculare
- muşchii foliculelor piloase - spasm (pielea găinii)
- SNC - stimulare, vigilenţă, raspuns la factorii
stresanţi şi anorexie

- miocard - efect inotrop pozitiv

- ficat - stimularea glicogen-fosforilazei cu
hiperglicemie
 α 2 – pre- şi postsinaptici
- SNC - depresie, bradicardie,
hipotensiune
- vase - constricţie
- musculatura netedă a - relaxare
tubului digestiv
- ţesutul adipos - lipoliză
- Pancreas - hiposecreţie de insulină
- Adenohipofiză - secreţia hormonului de
creştere
- Trombocite - agregare
- Membrana - micşorarea eliberării
presinaptică mediatorului
LOCALIZAREA ŞI EFECTELE LA EXCITAREA Β –
ADRENORECEPTORILOR ŞI/SAU ADMINISTRAREA Β -
ADRENOMIMETICELOR
β1 - posinaptici
- miocard - efect inotrop pozitiv (creşte
contractilitatea)
- efect cronotrop pozitiv (creşte frecvenţa)
- efect dromotrop pozitiv (creşte
conductibilitatea)
- efect batmotrop pozitiv (creşte
automatismul)
- creşterea intensităţii proceselor
metabolice şi a necesităţii în oxigen

- SNC - efecte antidepresive

- neurohipofiză - secreţie de ADH
- aparatul juxtaglomerular - secreţie de renină
- ţesutul adipos - lipoliză
 β2 – pre- şi postsinaptici
-vasele coronariene şi cerebrale de - vasodilataţie
diametru mic, a muşchilor scheletici
-bronhii - relaxare
-miometru - relaxare
-musculatura netedă a tubului digestiv şi - relaxare
aparatului genitourinar
-muşchiul ciliar - spasmul acomodaţiei (acomodare pentru
departe)
-ficat - activarea glicogenolizei
-epiteliul bronhiilor - creşte secreţia de mucus şi surfactant
-muşchii scheletici - tremor, activarea glicogenezei
-pancreas - creşte secreţia insulinei
-trombocite - micşorarea agregării
-maduva osoasă - stimularea eritropoezei
-membrana lizozomilor - stabilizarea membranei
-membrana presinaptică - creşte eliberarea mediatorilor
 β3 – postsinaptici
- ţesutul adipos - stimularea lipolizei
- miocard, vase, musculatura netedă a tubului - rolul fiziologic nu este încă stabilit
digestiv, vezicii biliare, prostată, musculatura
striată

LOCALIZAREA SI EFECTELE LA EXCITAREA DOPAMINORECEPTORILOR

DA1 si DA2 pre- si postsinaptici
Centrali efectele
- sistemul nigrostriat cu rol în controlul activităţii - creşte activitatea motorie
motorii; - stare timică, placere
- sistemul mezolimbic cu rol în controlul - hipotermie
comportamentului psihomotor şi afectiv; - creşte secreţia prolactinei
- sistemul tuberoinfundibular cu rol în controlul - greaţă, vomă
secreţiei hipofizare ( în special de prolactină) - micşorarea eliberării acetilcolinei
Periferici efectele
DA1 – vasele renale, mezenteriale, coronariene, - vasodilatatia
cerebrale – miocard; - efect inotrop pozitiv
DA2 – musculatura netedă a tubului digestiv, - relaxarea musculaturii netede a tubului
membrana presinaptică la nivelul terminaţiilor digestiv
simpaticelor ale sistemului cardio-vascular. - vomă, micşorarea eliberării mediatorilor
 MECANISMUL DE REALIZARE A EFECTELOR
EXCITARII ADRENORECEPTORILOR
Tipul Localizarea Sistemul efector Mesager secund

α1 Stimularea fosfolipazei Cresterea concentratiei

Posinaptici C prin proteine Gq inozitol
trifosfatului/diacilglicerol

Inhiba adenilatciclaza Micsorarea concentratiei

α2 Posinaptici prin proteina Gi AMPc

- deschid canalele K+ Creste concentratia K+

Presinaptici - inchid canalele Ca++ Micsorarea concentratiei Ca+
+

β1-2 Stumlează Creste concentratia AMPc

Postsinaptici adenilatciclaza prin
proteina Gs

β2 Presinaptici
 Stimuleaza Creste concentratia
D1 adenilatciclaza prin AMPc
proteina Gs
Postsinaptici
Creste concentratia
Stimuleaza inozitol trifosfatului
fosfolipaza C /diacilglicerol

D2 Postsinaptici Inhiba Scade concentratia

adenilatciclaza prin AMPc
proteina Gi

Presinaptici Canalele Ca++ Descreste Ca++

Canalele K+ Descreste K+
CLASIFICAREA ADRENOMIMETICELOR
I. DUPĂ MECANISMUL DE ACŢIUNE
A. cu acţiune directă
epinefrină, norepinefrină, fenilefrină, izoprenalină,
orciprenalină, salbutamol, terbutalină, fenoterol,
dopamină, dobutamină.
B. cu acţiune indirectă (neurosimpatomimetice)
1) ce contribuie preponderent la eliberarea mediatorilor:
amfetamina, metamfetamina, tiramina, nafazolina
2) ce inhibă recaptarea mediatorilor:
cocaină, nortriptilină, desipramină etc.
C. cu acţiune mixtă
efedrina, metoraminol
 DUPĂ SELECTIVITATEA ACŢIUNII:
α - AM
α2 - AM
1 – AM
Periferice Centrale

- fenilefrină - nafazolină - clonidină

- efilefrină - xilometazolină - metildopă
- metoxamină - indanazolină - guanfacină
- metoraminol - tetrahidrazolină - guanabenz
- midodrină. - oximetazolină etc.
 - AM
1 – AM 2 - AM 1, 2 - AM

• Dobutamină • Salbutamol • Izoprenalină

• Terbutalină • Orciprenalină
• Hexoprenalină
• Fenoterol
• Salmeterol
• Formoterol
• Clenbuterol
• Ritodrină
 α,b - AM Dopaminomimetice
 epinefrină  dopamină
 norepinefrină  ibopamină
 efedrină  apomorfină
 dopamină  bromocriptină
 EFECTELE DOPAMINEI ÎN
DEPENDENŢĂ DE DOZĂ

Doze mici 0,5-2 g/kg/min

predomină efectele excitării
dopaminoreceptorilor cu:
efect inotrop pozitiv fără tahicardie;
vasodilataţie renală, mezenterială;
ameliorarea hemodinamicii sistemice şi organice;
creşterea diurezei;
corecţia hipotensiunii arteriale de tip hiperton;
 eficace în insuficienţa cardiacă acută.
EFECTELE DOPAMINEI ÎN
DEPENDENŢĂ DE DOZĂ
Doze medii 2-10 g/kg/min
predomină excitarea
1-receptorilor cu:
efect inotrop pozitiv;
efect cronotrop pozitiv (frecventa contr. cardiace);
efect dromotrop pozitiv (viteza de conducere AV);
efect batmotrop pozitiv (excitabilitatea miocardului);
eficace în insuficienţa cardiacă acută.
EFECTELE DOPAMINEI ÎN
DEPENDENŢĂ DE DOZĂ
Doze mari 10 g/kg/min
persistă şi simptome de
excitare a -receptorilor cu:
arterio- şi venoconstricţie;
creşterea rezistenţei periferice şi tensiunii
arteriale;
reducerea microcirculaţiei cu hipoxie, ischemie,
acidoză, necroză;
oligo- sau anurie;
efectivă în hipotensiune de tip hipoton sau mixt.
 PREPARATE
 Adrenalina (epinefrina) posedă afinitate atât faţă
de receptorii alfa, cât şi faţă de receptorii beta.
 Adrenalina amplifică şi accelerează contracţiile
cardiace (excitarea 1-adrenoreceptorilor), măreşte
tensiunea arterială. Efectul presor este îndeosebi
exprimat la administrarea intravenoasă a adrenalinei.
 Iniţial poate surveni bradicardie reflectorie de scurtă
durată, însoţită de scăderea neînsemnată a tensiunii
arteriale, care ulterior din nou creşte.
 PREPARATE
 Adrenomimeticul scade tonusul musculaturii netede
a bronhiilor, reduce edemul acut al mucoasei lor
(stimularea 2-adrenoreceptorilor musculaturii
bronşice). În cadrul acceselor de astm bronşic
adrenalina se administrează subcutanat. Ultima
contrubuie la jugularea accesului (acţiunea
adrenalinei la administrarea subcutanată durează
circa o oră).
 Acţiunea specifică vasodilatatoare a adrenalinei, ca
hormon al “împrejurărilor extremale” (luptă, fugă)
evolutiv este îndreptat asupra vaselor muşchilor
sheletici, inimii, creierului, însă reducerea circulaţiei
în organele cavităţii abdominale şi rinichilor ramâne
aceeaşi.
• Adrenalina amplifică glicogenoliza (scindarea
glicogenului) şi măreşte nivelul glucozei în sânge.
Este antagonistul hormonului insulina, fapt ce
argumentează contraindicaţia ei în diabetul zaharat.
• În asociere cu glucoza se foloseşte în asistenţa
urgentă a comei hipoglicemice.

• Noradrenalina, spre deosebire de adrenalină,

manifestă acţiune vasoconstrictoare mai exprimată.
Măreşte tonusul vascular şi tensiunea arterială de 1,5
ori mai mult decât adrenalina. Acţiunea
noradrenalinei asupra miocardului este neînsemnată.
 CARACTERISTICA COMPARATIVĂ A EFECTELOR
ADRENALINEI ŞI NORADRENALINEI
Indice Adrenalina Noradrenalina
Cord:
 frecvenţa contracţiilor ++ -
 volumul sistolic ++ ++
 debitul cardiac +++ 0
 provocarea aritmiilor ++++ ++

Circulaţia periferică:
 rezistenţa periferică generală - ++
 circulaţia cerebrală + -
 circulaţia musculară ++ -
 circulaţia în organele abdominale ++ 0
 circulaţia coronariană ++ +

Tensiunea arterială:
 sistolică ++++ ++
 diastolică 0 ++++
 INDICAŢII

1. Hipotensiune de origine diversă (colaps, şoc,

supradozarea ganglioblocantelor, intoxicaţii
însoţite de deprimarea centrului vasomotor).
Efectul cel mai benefic şi sigur se obţine în cadrul
perfuziei intravenoase a soluţiilor de noradrenalină,
fenilefrină.
2. Stop cardiac. În acest caz 0,5-0,7 ml de adrenalină
(se recomandă de dizolvat în 8-10 ml de soluţie
izotonă clorură de sodiu) se injectează cu ajutorul
unui ac lung în cavitatea ventricolului stâng.
3. Comă hipoglicemică (Adrenalina).
 INDICAŢII
1. Astm bronşic. În perioada acutizărilor terapia sistematică
se realizează cu salbutamol, alupent. Jugularea accesului
se efectuează prin inhalaţia soluţiei (cu ajutorul
inhalatorului de buzunar), administrarea subcutanată a
adrenalinei sau utilizarea fenoterolului.
2. Afecţiuni inflamatorii a mucoasei nazale,
conjunctivale.
3. Pentru amplificarea, prelungirea anesteziei locale şi
micşorarea acţiunii resorbtive şi toxice a anestezicelor
locale, mai ales, în practica stomatologică (adrenalina).
4. Şoc anafilactic, edem angioneurotic şi alte reacţii
alergice (adrenalina).
5. Tratamentul glaucomului cu unghi deschis (adrenalina).
EFECTELE ADVERSE
 Sunt induse de acţiunea lor vasoconstrictoare
pronunţată şi creşterea acută a tensiunii arteriale.
Aceasta poate determina suprasolicitarea cu
epuizarea rezervelor cordului, insuficienţă cardiacă
acută cu dezvoltarea edemului pulmonar.
 La bolnavii cu ateroscleroză creşterea acută a
tensiunii arteriale poate contribui la dezvoltarea
ictusului cerebral.
 De asemenea, se pot observa tahicardie pronunţată,
aritmii.
 CONTRAINDICAŢII
 Bolile cardiace cu modificări organice,
 scleroza vaselor cerebrale şi coronariene,
 boala hipertonică,
 hipertireoză,
 diabet zaharat.
 Contraindicaţiile enumerate nu sunt absolute. În
cazul, când pe fondalul uneia din afecţiunile
menţionate la bolnav survine hipotonie acută,
adrenomimeticele pot fi utilizate, însă sub controlul
tensiunii arteriale.
SIMPATOMIMETICELE
(ADRENOMIMETICE CU ACŢIUNE INDIRECTĂ)

 Efedrina - după structura chimică şi efectele

farmacologice este similară adrenalinei, însă după
mecanismul de acţiune diferă esenţial de ea.
 Efedrina are efecte alfa- şi beta-adrenergice directe
şi, într-o măsură mai mare îşi manifestă acţiunea
prin eliberare de catecolamine din terminaţiunile
adrenergice.
SIMPATOMIMETICELE
(ADRENOMIMETICE CU ACŢIUNE INDIRECTĂ)

 Astfel, activitatea efedrinei corelează cu rezervele

mediatorilor din terminaţiunile fibrelor
adrenergice.
 După activitate efedrina cedează cu mult
adrenalinei, însă o depăşeşte printr-o acţiune
treptată şi mai îndelungată (de la 1 până la 1,5 ore).
 Spre deosebire de adrenalină, efedrina este un
compus mai stabil, nu se distruge la acţiunea
sucului gastric şi îşi păstrează activitatea după
administrarea per os.
 EFECTELE EFEDRINEI
 creşterea frecvenţei cardiace,
 creşterea rezistenţei periferice şi mărirea tensiunii
arteriale,
 bronhodilatare,
 inhibarea peristaltismului intestinal,
 midriază,
 contractarea musculaturii striate,
 creşterea nivelului de glucoză în sânge.
 Efedrina traversează bariera hematoencefalică şi
produce stimularea semnificativă a SNC.
 În doze mari provoacă agitaţie psihomotorie. Este
necesar de evitat utilizarea ei în a doua jumătate a
zilei (dereglează somnul).
 INDICAȚII
 Ca vasoconstrictor general în hipotensiune cronică
și posturală;
 Ca vasoconstrictor local ca decongestiv al
mucoasei nazale în rinite;
 Ca stimulant cardiac în blocul cardiac (sindrom
Adams-Stokes);
 Ca bronhodilatator în tratamentul de fond al
astmului bronșic;
 Ca midriatic în oftalmologie;
 Ca stimulant SNC în supradozarea inhibitorilor
SNC, narcolepsie.
REACŢIILE ADVERSE ALE EFEDRINEI
 agitaţie psihomotorie,
 tremorul mâinilor,
 insomnie,
 palpitaţii,
 retenţia urinei,
 anorexie,
 creşterea tensiunii arteriale,
 dependenţă medicamentoasă,
 preparatul este contraindicat în tulburările
somnului.
 DOPAMINA este precursorul metabolic al
noradrenalinei şi adrenalinei, având însă receptori
(dopaminergici) şi funcţii distincte. Compusul este
utilizat ca medicament în situaţii clinice de urgenţă
(hipotensiune, şoc etc.), datorită unor proprietăţi
farmacodinamice, în special la nivelul
cardiovascular.
 Efectele dopaminei se datorează activării
receptorilor dopaminergici periferici. Concentraţiile
sanguine reduse de dopamină au afinitate iniţială
pentru receptorii D1, localizaţi în patul vascular
mezenteric, renal şi coronar, cu efecte
vasodilatatoare, creşterea fluxului renal, filtrării
glomerulare şi excreţiei de sodiu.
 La concentraţii mai mari, dopamina are efect
inotrop pozitiv, prin activarea receptorilor beta1-
adrenergici şi prin creşterea eliberării de
noradrenalină.
 Totodată, la stimularea receptorilor D2 presinaptici,
eliberarea de noradrenalină scade.
EFECTELE CARDIOVASCULARE ALE DOPAMINEI
 creşterea contractilităţii miocardului (creşterea
debitului cardiac),
 tahicardie moderată,
 creşterea tensiunii sistemice, mărirea moderată a
tensiunii diastolice,
 lipsa influenţei asupra rezistenţei vasculare periferice
în concentrații joase sau moderate de dopamină,
 ameliorarea diurezei.
 Principala indicaţie terapeutică a dopaminei este
tratamentul stărilor de şoc, caracterizate prin debit
cardiac scăzut şi funcţie renală compromisă (şoc
cardiogen, hipovolemic, septic etc.).
ALFA-ADRENOMIMETICELE

 Preparatele acestui grup activează alfa-

adrenoreceptorii vasoconstrictori.
 Totodată, aceste preparate, în primul rând,
provoacă constricţia vaselor pielii şi mucoaselor,
în care densitatea alfa-adrenoreceptorilor este cea
mai mare, apoi a vaselor renale, organelor
cavităţii abdominale şi muşchilor scheletici şi cel
mai puţin – a vaselor cerebrale şi cardiace, în care
predomină beta2-adrenoreceptorii (vasodilatatori).
 Agoniştii alfa1-adrenergici fenilefrina (direct),
metoxamina (direct), metoraminolul (indirect) la
administrarea injectabilă i.v. se utilizează în
tratamentul hipotensiunii arteriale sau al tahicardiei
paroxistice atriale asociată cu hipotensiune (produc
scăderea reflexă a frecvenţei cardiace).
 Fenilefrina clorhidrat (Mezaton®) este
stimulatorul 1-adrenoreceptorilor cu o durată de
acţiune de 1,5-2 ore. La aplicarea soluţiei de
mezaton pe mucoasa inflamată a nasului, se
atenuează exudaţia, ca urmare a constricţiei
vaselor.
 În caz de acţiune resorbtivă, preparatul constrictă
vasele sanguine şi măreşte tensiunea arterială.
 Fenilefrina, spre deosebire de noradrenalină şi
adrenalină, induce o creştere mai puţin pronunţată a
tensiunii arteriale, însă mai de durată, deoarece nu
este inactivă de COMT.
 La administrarea locală, agoniştii alfa2-adrenergici
(nafazolina, oximetazolina, xilometazolina etc.) au
acţiune decongestionantă asupra mucoaselor
inflamate, generând constricţie prolongată a vaselor
periferice.
 Se folosesc în tratamentul rinitelor, cu excepţia
celor cronice, sinuzitelor, conjunctivitelor alergice.
 Clonidina (clofelina) este un agonist alfa2-adrenergic cu
acţiune îndeosebi centrală, la nivelul nucleului vasomotor
bulbar (nucleu caticulat lateral) și agonist imidazolinic
I1(central). Consecutiv se produce diminuarea tonusului
simpatic periferic şi favorizarea reflexelor vagale
cardioinhibitorii.
Produce:
 sedare SNC (efect alfa-2 central),
 Braducardie, cu scăderea debitului cardiac,
 Vasodilatație, cu diminuarea minimă a rezistenței vasculare,
 hTA sistolică și diastolică,
 Retenție hidrosalină, prin diminuarea filtrării glomerulare și
retenție de sodiu;
 Acțiune antihipertensivă cu eficacitate clinică moderată.
 BETA-ADRENOMIMETICELE
 Agoniştii beta2-adrenomimetici selectivi (metaproterenolul,
fenoterolul, salbutamolul, terbutalina etc.) sunt structuri, care
acţionează selectiv asupra receptorilor beta2-adrenergici de la
nivelul bronşic şi au efecte beta1 cardiostimulatoare neglijabile,
mai ales în cazul administrării pe cale inhalatorie.
 Nu provoacă tahicardie şi aritmii (efecte beta1) şi nici crampe

musculare (efecte beta2). Toate substanţele din acest grup sunt

folosite în criza de astm bronşic.
 Salmeterolul are efect prelungit, datorită liposolubilităţii sale
crescute; este folosit pentru prevenirea crizelor de astm.
 Salbutamolul şi alte beta2-adrenomimetice produc şi relaxare

uterină şi se folosesc în scopul prevenirii naşterii premature şi

avortului.
 Dobutamina – este o catecolamină sintetică cu
acţiune relativ selectivă asupra receptorilor beta1-
adrenergici, care realizează următoarele efecte
cardiovasculare:
creşterea forţei de contracţie a miocardului (efect
inotrop pozitiv);
creşterea vitezei de conducere atrio-ventriculare şi
intraventriculare (efect dromotrop pozitiv);
nu influenţează semnificativ rezistenţa vasculară
periferică şi frecvenţa cardiacă;
creşterea tensiunii arteriale şi a debitului cardiac
(prin efectul asupra contractilităţii miocardice).
 Dobutamina se indică în insuficienţa cardiacă
congestivă, infarctul miocardic acut cu instabilitate
hemodinamică şi intervenţiile de chirurgie
cardiovasculară, sub formă de perfuzie i.v., cu ritm
de 2,5-10-20 mcg/kg corp/minut.
 ADRENOBLOCANTELE
 Adrenoblocantele interacţionează selectiv cu α- şi
β- adrenoreceptorii pre- şi postsinaptici, diminuând
sau blocând transmiterea impulsurilor în sinapsele
adrenergice;
 unor preparate, totodată, cu antagonismul faţă de
mediator, le este caracteristică “activitate
intrinsecă”.
 CLASIFICAREA ANDRENOBLOCANTELOR
I. -adrenoblocantele
A. α1, α2 - neselective B. 1 – selective

• fentolamină • prasosină
• fenoxibenzamină • alturosină
• tolazolină • doxasosină
• proroxan • terazosină
• dihidroergotamină
• dihidroergotoxină
 C. 2- selective
• clorpromazină
• levomepromazină
• droperidol etc.  iohimbină
 indoramină
 II. β-adrenoblocantele
A. 1, 2-neselective B. 1 – selective
 propranolol  talinolol
 oxprenolol  nebivolol
 pindolol  acebutolol
 alprenolol  atenolol
 nadolol  betaxolol
 sotalol etc.  bisoprolol
 metoprolol etc.

C. - cu activitate D. - cu acţiune vasodilatatoare

simpatomimetică  dilevalol
intrinsecă  carteolol
 pindolol  nebivolol
 oxprenolol  celiprolol
 alprenolol  pindolol
 acebutolol
 Alte adrenoblocante
III. - - V. Dopaminoblocante
adrenoblocante - clorpromazină
- labetalol - levomepromazină
- carvedilol - droperidol
- proxodalol - metoclopramidă;
- cisapridă,
- domperidon

IV. Simpatolitice VI. blocante pe receptori

- reserpina multipli
- guanetidina - urapidil.
- bretiliu
- metildopa
EFECTELE ALFA-ADRENOBLOCANTELOR

 vasodilataţie, cu scăderea rezistenţei periferice şi a

tensiunii arteriale;
 ameliorarea microcirculaţiei;
 tahicardie reflectorie (ca rezultat al hipotensiunii şi
sporirii eliberării catecolaminelor din membrana
presinaptică, datorită blocării 2-receptorilor
presinaptici);
 EFECTELE ALFA-ADRENOBLOCANTELOR

 acţiune indirectă asupra inimii prin scăderea

rezistenţei periferice, micşorarea presarcinii şi
presiunii în circuitul mic, fapt ce se reflectă pozitiv
asupra activităţii ventriculului stâng (se micşorează
lucrul lui, precum şi presiunea telediastolică) cu
reducerea ulterioară şi a postsarcinii.
 Toate acestea, dacă nu este tahicardie, duc la
micşorarea lucrului cordului şi necesităţii în oxigen.
 Se îmbunătăţeşte circulaţia coronariană;
 EFECTELE ALFA-ADRENOBLOCANTELOR
(continuare)
 acţiune bronholitică (datorită majorării sensibilităţii
2-receptorilor, precum şi dilatării sfinctelor
prealveolare, mărind astfel suprafaţa efectivă
respiratorie)
 1-adrenoblocantele selective mai puţin pot provoca
tahicardie reflectorie, aceasta fiind cauzată în
principal de gradul de micşorare a tensiunii arteriale.
 relaxarea sfincterelor tubului digestiv şi al vezicii
urinare;
 micşorarea concentraţiei lipoproteinelor aterogene la
utilizarea îndelungată;
INDICAŢII
 combaterea puseelor (crizelor) hipertensive,
 tratamentul şocului traumatic, cardiogen, combustiv
pentru îmbunătăţirea microcirculaţiei (numai după
normalizarea presiunii arteriale),
 diagnosticul, tratamentul şi pregătirea preoperatorie
a bolnavilor cu feocromocitom,
 insuficienţa cardiacă acută şi cronică,
 tratamentul complex al astmului bronşic,
 tratamentul ulcerelor trofice ale gambei,
 tratamentul complex al atoniei intestinale
postoperatorie,
 INDICAŢII

 edem pulmonar cu hipertensiune în circuitul mic;

 oprirea metroragiilor în perioada postnatală;
 profilaxia şi tratamentul tromboflebitelor;
 endarteriite, boala Raynaud;
 tratamentul hipertensiunii arteriale (preponderent 1-
adrenoblocantele);
 insuficienţa cardiacă congestivă acută şi cronică
(preponderent 1-adrenoblocantele);
 adenomul prostatei (1-adrenoblocantele).
CONTRAINDICAŢII ŞI PRECAUŢII

 afecţiuni organice ale cordului;

 gastrită şi ulcer (cu precauţie);
 infarct miocardic, angină pectorală;
 hipotensiune arterială;
 dereglări ale circulaţiei cerebrale;
 stenoză mitrală şi aortală (1-adrenoblocantele);
 embolie pulmonară (1-adrenoblocantele);
 sensibilitate la preparat.
 REACŢII ADVERSE
 hipotensiune ortostatică;
 tahicardie;
 creşterea peristaltismului intestinal şi secreţiei
sucului gastric (greaţă, vomă, diaree, acutizarea
ulcerului, dureri în abdomen);
 hipoglicemie;
 efectul “primei doze” (1-adrenoblocantele);
 slăbiciune, cefalee, ameţeli, iritabilitate,
somnolenţă.
EFECTELE BETA – ADRENOBLOCANTELOR
 efect cronotrop negativ (diminuează FCC);
 efect inotrop negativ (diminuează contractilitatea);
 efect dromotrop negativ (diminuează conductibilitatea);
 efect batmotrop negativ (diminuează excitabilitatea);
 acţiune hipotensivă datorită:
micşorării lucrului cordului;
blocadei -adrenoreceptorilor presinaptici, ce duce la
micşorarea eliberării mediatorului;
inhibiţiei de secreţie a reninei, ce duce la micşorarea
producţiei angiotenzinei II şi aldosteronului; acest
efect contribuie, de asemenea, la micşorarea tensiunii
arteriale, mai ales în hipertensiunile renale;
EFECTELE BETA – ADRENOBLOCANTELOR
(CONTINUARE)
 acţiune psiho-sedativă moderată, datorită penetrării
prin bariera hematoencefalică (sunt considerate ca
tranchilizante de zi), ce duce la înlăturarea spaimei,
excitabilităţii, emoţiilor negative, insomniei;
 inhibă lipoliza şi glicogenoliza;
 acţiune antiaritmică;
 acţiune antianginoasă,
 creşte contractilitatea miometriului.
 INDICAŢII

 cardiopatie ischemică (angina pectorală,

infarctul miocardic);
 hipertensiune arterială;
 aritmii;
 tireotoxicoză;
 toxicoza gravidelor în a doua jumătate;
 tetrada Falo la copii ;
 cardiopatiile hipertrofice;
 INDICAŢII
 excitabilitate la copii (tremor, spaimă pe
fondalul tahiaritmiilor);
 migrenă,
 glaucom;
 travaliu la gravide cu patologie
cardiovasculară;
 tratamentul sistematic şi complex al
bolnavilor cu feocromocitom, precum şi
pregătirea preoperatorie.
 CONTRAINDICAŢII ŞI PRECAUŢII
 insuficienţă cardiacă pronunţată;
 bloc atrioventricular;
 astm bronşic;
 boala ulceroasă;
 diabetul zaharat;
 graviditatea,
 hipertensiune în circuitul mic;
 dereglarea circulaţiei în membrele inferioare
(endarterita obliterantă, boala Raynaud, ulcere trofice
etc.)
REACŢII ADVERSE
 insuficienţă cardiacă;
 bronhospasm;
 bloc atrioventricular,
 hipoglicemie,
 fenomenul rebound;
 bradicardie;
 dureri ischemice în membre;
 creşterea conţinutului de trigliceride şi
lipoproteine de densitate foarte mică în ser;
 hipotensiune arterială;
 efect aritmogen;
 dereglări ale funcţiilor sexuale.
 CLASIFICAREA -ADRENOBLOCANTELOR
I. DUPĂ ACTIVITATE
Puţin active (0,3-0,5) Active (1) Foarte active (2-8)

Acebutolol Propranolol Pindolol

Talinolol Atenolol Nadolol
Metoprolol Timolol
Oxprenolol

II. DUPĂ DURATA ACŢIUNII

Scurtă (T0,5-2-4 ore) Medie (T0,5 3-6 ore) Lungă (T0,5 -6-24 ore)

Propranolol Pindolol Nadolol

Oxprenolol Celiprolol Atenolol
Metoprolol Carteolol Sotalol
Timolol Practolol
Talinolol Betoxalol
Acebutolol Bisoprolol
Nebivolol
 III. DUPĂ SOLUBILITATE
Liposolubile Hidrosolubile
Propranolol Nadolol
Oxprenolol Atenolol
Pindolol Sotalol
Metoprolol Practolol
Acebutolol Esmolol
Talinolol Celiprolol
Timolol
Betoxalol
Bisoprolol
FARMACOCINETICA -ADRENOBLOCANTELOR
I. DUPĂ GRADUL DE ABSORBŢIE
mare – (70 - 100% ) mic – (15-60%)
Acebutolol Atenolol
Alprenolol Nadolol
Metoprolol Sotalol
Pindolol
Propranolol
Timolol
Oxprenolol
Talinolol

II. DUPĂ BIODISPONIBILITATE

90% 40-75% 25-60% 10-25%
Pindolol Timolol Oxprenolol Nadolol
Talinolol Acebutolol Alprenolol
Atenolol Propranolol
Metoprolol
 III. DUPĂ CUPLAREA CU PROTEINE

80-90% 40-50% 25-30% 5-10%

Propranolol Pindolol Nadolol Timolol

Alprenolol Metoprolol
Acebutolol Atenolol
Oxprenolol

IV. INACTIVAREA LA PRIMUL V. FORMARE DE METABOLIŢI

PASAJ HEPATIC ACTIVI
Propranolol, Acebutolol, Alprenolol, Propranolol, Acebutolol, Alprenolol,
Metoprolol, Oxprenolol, Pindolol.

VI. EXCREŢIA PRIN URINĂ (NESCHIMBATĂ)

90-100% 70-80% 50-60% 40% 15-20%  5%

Atenolol Nadolol Talinolol Acebutolol Timolol Propranolol

Pindolol Alprenolol
Oxprenolol
Metoprolol
SIMPATOLITICELE
 Simpatoliticele sunt substanţe care blochează
terminaţiunile adrenergice periferice interferând,
prin mecanisme diverse, eliberarea în fantă a
neurotransmiţătorului adrenergic.
 Consecutiv este anulat răspunsul la stimularea
simpatică, precum şi acţiunea simpatomimeticelor
indirecte.
 CLASIFICAREA
după mecanismul de acţiune

Golirea Inhibarea
Inhibarea
depozitelor eliberării NE din
biosintezei NE
granulare depozitele
şi EPN
de NE şi EPN granulare

- reserpina
- bretilium - metildopa
- guanetidina
MECANISMELE DE GOLIRE A
DEPOZITELOR GRANULARE
 împiedicarea recaptării şi depozitării NE în
vezicule, prin distrugerea veziculelor (reserpina);
 împiedicarea eliberării NE, care ramâne blocată în
butonul presinaptic; guanetidina determină aşadar
“bloc presinaptic”, cu diminuarea controlului
simpatic asupra vaselor, cu hipotensiune;
 NE acumulată în citoplasma neuronilor presinaptici
este degradată enzimatic de MAO.
EFECTELE
 aparatul cardiovascular: bradicardie, vasodilataţie,
hTA;
 aparatul respirator: bronhoconstricţie;
 aparatul digestiv: creşterea tonusului şi peristaltismului;
hipersecreţie glandulară, relaxarea sfincterelor;
 ochi: mioză pasivă;
 efecte simpatolitice centrale pentru reserpină şi
metildopă, sunt efecte ale predominării tonusului
parasimpatic.
 Efectele celor trei subgrupe de neurosimpatolitice diferă
cantitativ în funcţie de mecanismul intim de acţiune şi de
particularităţile farmacocinetice.
INDICAŢII

 tratamentul hipertensiunii arteriale - formele uşoare

şi medii (reserpina, metildopa);

 tratamentul formelor grave de hipertensiune arterială

(guanetidina);

 în puseele hipertensive (reserpina, metildopa - mai

frecvent ca adjuvante);

 aritmii ventriculare (bretiliul).

CONTRAINDICAŢIILE
 insuficienţă cardiacă gravă;
 bradicardie, bloc atrio-ventricular;
 nefroză;
 ateroscleroză marcată a vaselor cerebrale;
 depresie, parkinsonism;
 epilepsie;
 ulcer gastric şi duodenal;
 feocromocitom;
 infarct miocardic, angină pectorală;
 dereglări ale circulaţiei periferice (boala
Raynaud).
 REACŢIILE ADVERSE
 somnolenţă, depresie;
 ameţeli;
 dereglări extrapiramidale;
 hipotensiune arterială, colaps ortostatic;
 bradicardie, bloc atrioventricular;
 bronhospasm, bronhoree;
 ulcere peptice;
 diaree;
 retenţie hidrosalină;
 dereglări sexuale (micşorarea libidoului, ginecomastie,
impotenţă);
 sindromul Raynaud;
 uscăciune în gură, anorexie;
 rinită medicamentoasă;
 erupţii cutanate.
 ADRENERGICELE ÎN STOMATOLOGIE
În practica stomatologică efectul vasoconstrictor al
adrenalinei se utilizează:
 pentru sporirea şi prelungirea acţiunii anestezicelor locale
(epinefrina se adaugă din calculul din 1 picătura soluţie 0,1
% la 3-5 ml de anestezic local),
 pentru stoparea hemoragiei din bontul pulpei dentare (se
administrează în cavitate pe tampon soluţie 0,1 % de
epinefrină);
 în evoluţia fenomenelor alergice, de exemplu, şocului
anafilactic şi în scăderea tensiunii arteriale provocată de
alte cauze, norepinefrina, epinefrina, fenilefrina sau
efedrina se administrează parenteral.