HORMONII

MEDULOSUPRARENALIENI
SI CORTICOSUPRARENALIENI
Catecolaminele si hormonii steroizi

Conf. dr. Carmen Chitescu

• HORMONII MEDULOSUPRARENALIENI
• Glandele suprarenale (adrenale) sunt alcatuite din doua regiuni
distincte, cu structuri, functii si origini embriologice diferite:
- Zona corticala (90%) are o structura epiteliala se dezvolta din
mesoderm si produce hormoni de natura steroidica, corticosteroizi.
- Zona medulara (10%) este de origine nervoasa si este alcatuita
din celule cromafine (feocromocite). Denumirea reflecta
propiretatile lor tinctoriale – cu acid cromic se coloreaza in brun
datorita oxidarii catecolaminelor la melanine.
• Celulele cromafine au origini embriologice comune cu celulele
ganglionare ale sistemului nervos simpatic. Celulele cromafine se
gasesc si in plamani, intestin, ficat (celulele cromafine ectopice).
• Hormoni produsi de medulosuprarenala se numesc catecolamine
• Medulara impreuna cu sistemul nervos simpatic si
parasimpatic alcatuiesc sistemul neuroendocrin -
simpatoadrenal - ce are rol in adaptarea organismului la
diverse solicitari.
• Medulara poate fi considerate parte a sistemului nervos, un
ganglion care si-a pierdut terminatiile axonale.
• Medulosuprarenala este inervata de fibre preganglionare
ale sistemului nervos simpatic, fibre colinergice.
Vascularizarea se face printr-un sistem vascular portal ce se
formeaza din capilarele din cortex, in acest sistem
atingandu-se concentratia maxima de glucocorticoizi.
Catecolaminele sunt:

Nucleu comun de pirocatehina

(catecol)

dopamina

noradrenalina adrenalina
• Dopamina se gaseste in anumite regiuni ale sistemului
nervos central, avand rol de neurotransmitator la
nivelul terminatiilor nervoase dopaminergice.
• Noradrenalina reprezinta aproximativ 20% din secretia
totala a medulosuprarenalei. Indeplineste rolul de
neurotransmitator la nivelul terminatiilor nervoase
postganglionare simpatice, iar sangele cuprinde o
fractiune de noradrenalina eliberata pe aceasta cale si
care nu a fost recaptata la nivelul sinapselor.
• Adrenalina reprezinta aproximativ 80% din secretia
totala medulosuprarenaliana.
 Biosinteza catecolaminelor
Precursorul catecolaminelor este tirozina. Transformarea tirozinei in
adrenalina cuprinde 4 reactii ce au loc in granulele cromafine si in
citosolul acestora:
- transformarea tirozinei in DOPA (3,4, dihidroxi fenilalanina), sub
actiunea unei monoxigenaze (tirozin hidroxilaza). Adrenalina si
noradrenalina actioneaza prin feed-back negativ asupra acesteia. DOPA
trverseaza bariera hemato-encefalica (HE)
- decarboxilarea DOPA la dopamina intr-o reactie piridoxal-fosfat-
dependenta (enzima DOPA-decarboxilaza avand drept cofactor
piridoxal-fosfatul). Este inhibata de α-metilDOPA. Dopamina nu poate
traversa bariera HE spre deosebire de precursorul ei levodopa
(folosirea acestui compus in trantamentul Parkinson)
- o noua hidroxilare la nivelul catenei laterale sub actiunea dopamin –
β-hidroxilazei, cofactor vitamina C - rezultand noradrenalina
- formarea adrenalinei, prin metilarea la azot a noradrenalinei sub
actiunea unei metil-transferaze specifica, activata de vit B12 (localizare
in citosol). Reactia are loc numai in cromafinele din medulara si este
controlata pozitiv de cortizol, prezent in sangele portal.
 Reglarea sintezei
• Procesul de biosinteza a catecolaminelor prezinta un
mecanism de reglare la nivel molecular prin faptul ca
adrenalina si noradrenalina functioneaza ca inhibitori
alosterici ai tirozin-hidroxilazei realizind astfel o inhibitie
de tip feed-back.
• In conditii fiziologic normale, organismul unui adult
secreta zilnic 6-10 mg de catecolamine, iar concentratiile
plasmatice normale se situeaza in jurul valorii de 0,5 ug/l
pentru adrenalina si respectiv 3-5 μg/l in cazul
noradrenalinei.
• Celulele medulosuprarenale contin noradrenalina si
adrenalina depozitate impreuna cu ATP-Mg+2, ioni de Ca+2,
si o proteina specifica, in granulele cromafine.
 Eliberarea in circulatie
• Prin stimularea nervoasa a medulosuprarenalei
(MSR) de catre agentii colinergici si β-
adrenergici, dependent de influxul ionilor de
Ca+2, continutul granulelor cromafine este
eliberat in sange prin exocitoza
• La nivelul celulelor cromafine si ale SN simpatic
se elibereaza noradrenalina iar adrenalina se
elibereaza doar la nivelul MSR
• Raportul adrenalina /noradrenalina este diferit
in plasma fata de MSR (4:1)
 Metabolizarea catecolaminelor

• Degradarea catecolaminelor se face foarte

rapid (in cazul adrenalinei exogene de
exemplu, T1/2 este de doar 10 - 20 secunde)
• Catecolaminele endogene se degradeaza mai
lent fiind apoi eliminate pe cale renala sub
forma libera sau sub forma sulfo- si respectiv
glucurono-conjugata.
 Catabolismul catecolaminelor
Se realizeaza la nivel hepatic in doua etape:

• Etapa de 3-oxometilare are loc sub actiunea catecol-O-metil-

transferazei (COMT) care transforma adrenalina in 3-oximetil-
adrenalina sau metadrenalina, iar noradrenalina in
normetadrenalina; COMT este o enzima cu masa moleculara de 24
kDa prezenta in citosolul hepatocitelor si celulelor renale si poseda
o activitate catalitica foarte inalta.
• Etapa de dezaminare oxidativa are loc sub actiunea
monoaminoxidazei (MAO) specifice cu localizare mitocondriala.
Aceasta etapa se realizeaza mult mai lent prin reactii de
dezaminare si oxidare, iar produsul de degradare (acidul 3-metoxi-
4-hidroxi-mandelic sau acidul vanil-mandelic) se elimina prin urina.

Noradrenalina prin aceeasi succesiune de transformari formeaza

acelasi produs final (acidul vanilmandelic).
Dozarea acidul vanilmandelic in
urina da indicatii asupra
metabolismului
catecolaminelor.

La bolnavii cu feocromocitom
(tumora a medulosuprarenalei)
creste foarte mult nivelul urinar
atat cel al metanefrinelor cat si
al acidului vanilmandelic.

Elininarea AVM – 1-7 mg/urina

24 ore (valori normale)
 Actiuni

• Adrenalina si noradrenalina actioneaza asupra unui

numar mare de tesuturi. Principalele efecte pot fi
impartite in doua categorii in functie de natura
receptorilor acestor hormoni.

• Receptorii adrenergici, fac parte din familia receptorilor

membranari alcatuiti din 7 elice transmembranare. A
fost recunoscuta existent a doua tipuri de receptori
adrenergici: α si β, fiecare clasa impartita in subclasele
1,2.
• Acesti receptori sunt cuplati cu sisteme mesageriale iar
raspunsul unui tesut la catecolamine, depinde atat de
natura receptorului cat si de natura mesagerului si a
sistemelor efectoare a fiecarui tesut in parte.
• Receptorii β1 si β2 sunt cuplati cu adenilat-
ciclaza prin intermediul proteinei G cu actiune
stimulatoare si determina cresterea
concentratiei de AMPc si activarea protein-
kinazei.
• Receptorii α2 sunt
cuplati cu o proteina Gi
si au efecte de inhibare
a adenilat-ciclazei si
implicit scade
concentratia de AMPc.
• Ocuparea receptorilor
α1 determina cresterea
concentratiei de Ca+2
intracellular fie prin
influx din spatial
intracellular fie prin
eliberarea din depozite
(mediate de inozitol
trifosfat).
 Efecte
• Prin actiunile asupra sistemului circulator si
metabolismului energogen catecolaminele au
rol in adaptarea organismului la actiunea
diferitilor factori de mediu, agresiuni interne
sau externe, fizice sau psihice.
• Efectele metabolice mediate in special de
adrenalina au ca rezultat cresterea consumului
de oxigen si a productiei de ATP si caldura la
nivelul a numeroase tesuturi.
 Efecte de tip α

• Adrenalina are efectele cele mai puternice, ea actionand

sinergic cu noradrenalina
• Principalele efecte de tip α constau in actiunea
vasoconstrictoare cu cresterea presiunii arteriale, actiunea
asupra contractiei uterului si vezicii urinare, stimularea
eliberarii de acetilcolina la nivelul muschilor scheletici etc
• Aceste efecte sunt datorate, pe de o parte, receptorilor α1,
Ca-dependenti si intotdeauna post sinaptici, specifici
pentru muschii netezi; si pe de alta parte receptorilor α2 ce
pot fi post-si pre-sinaptici, specifici sistemului nervos
central. In acest din urma caz este implicata si actiunea
inhibitoare asupra AMPc.
 Efecte de tip β
• Efectele de tip β sunt diverse, ele manifestandu-se la nivelul
mai multor organe si tesuturi.
• Astfel, la nivelul inimii, catecolaminele manifesta un efect
inotrop pozitiv cu cresterea frecventei contractiilor, un efect
cronotrop pozitiv.
• Se mai observa si o crestere a excitabilitatii si
conductibilitatii cardiace.
• Asupra vaselor sanguine, catecolaminele manifesta o
actiune vasodilatatoare, iar la nivelul sistemului respirator o
actiune bronhodilatatoare.
• La nivelul muscular, acesti hormoni actioneaza in sensul
relaxarii uterului, vezicii urinare, si sfinctereelor inestinale,
iar in muschii striati este stimulata glicogenoliza.
• Catecolaminele manifesta si o actiune lipolitica la nivelul
tesutului adipos.
 Efecte
• Adenalina are si unele efecte metabolice si fiziologice
specifice.
• La nivelul cardiac are loc o crestere a fortei sistolice si a
debitului cardiac, iar efectele asupra vaselor sanguine
sunt diferite, in functie de tesut sau organ.
• La nivelul musculaturii netede, adrenalina manifesta o
actiune bronhodilatatoare puternica, o actiune de
inhibare a tonusului si peristaltismului intestinal,
splenocontractie si crestere diurezei.
• Cresterea brusca a secretiei de adrenalina are
repercursiuni imediate asupra sistemului nervos
central, in special prin stimularea hipotalamusului cu
cresterea secretiei de ACTH hipofizar (hormonul
adrenocorticotrop) cand se instaleaza starea de stres.
 Efecte
• La nivel hepatic determina hiperglicemie prin
stimularea directa a glicogenolizei prin
activarea fosforilazei care hidrolizeaza glicogen
si indirecta a gluconeogenezei
• Inhibitia secretiei de insulina reduce consumul
de glucoza la nivelul tesuturilor periferice,
aceasta ramanad disponibila pentru creier
 Reglarea activitatii
medulosuprarenalelor
• Medulosuprarenala este singura glanda
endocrina supusa unui control preponderent
nervos.
• Principalii centri nervosi adrenalino-secretori sunt
localizati la nivel bulbar, excitarea lor determinind
o secretie abundenta de catecolamine.
• Medulosuprarenala nu este esentiala pentru
viata, dar fara secretia medulara organismul este
inapt sa se adapteze la diversi factori stresanti.
Tulburari in productia de catecolamine
• Apar in cazul feocromocitomului – tumora a
glandelor cromafine din MSR ce va secreta
cantitati excesive de catecolamine – excretie
crescuta in urina a AVM
• Cauza rara a hipertensiunii paroxistice
• Simpt.: palpitatii, transpiratii, cefalee, dureri
abdominale, atacuri de panica
• Diagnostic de lab – determinari ale
catecolaminelor urinare in urina colectata in 24
ore; determinari ale catecolaminelor plasmatice
Tulburari in productia de catecolamine
• Deficit de productie a hormonilor,
descompunere rapida/blocarea receptorilor
specifici ai dopaminei
• Aparitia simptomelor bolii Parkinson sau a
depresiei
 Hormonii corticosuprarenalieni

• Portiunea corticala a suprarenalei este alcatuita

din 3 zone distincte histologic:
- zona externa (zona glomerulara) producatoare de
mineralocorticoizi
- zona mediana (zona fasciculata) producatoare de
glucocorticoizi
- zona interna (zona reticulata) producatoare de
hormoni androgeni.
• Structural, hormonii corticali
sunt steroizi (corticosteroizi) ce
contin in molecula 21 atomi
de carbon (C21) cei mineralo-
si gluco-corticoizi, iar hormonii
androgeni contin 19 atomi de
carbon (C 19).
• Din categoria steroizilor ce
exercita actiuni hormonale fac
parte: cortizolul
(glucocorticoid), aldosterona
(mineralocorticoid), dehidro-
epi-androsterona (DHEA) si
androstendiona (androgeni).
 Biosinteza steroizilor

• In biosinteza steroizilor precursorul utilizat

este colesterolul, ce poate fi procurat din
urmatoarele surse:
-sinteza „de novo'
-captare din LDL (β-lipoproteine)
- din rezervele de acilcolesterol ale adrenalei.
• Cele doua unitati ale corticalei difera prin distributia enzimatica, ceea ce
face ca aldosterona sa fie sintetizata numai in zona glomerulosa (lipsita
de 17α-hidroxilaza) iar cortisolul si andorgenii sa se formeza in zona
interna ce nu poseda 18-hidroxi-dehidrogenaza necesara sitezei de
aldosterona.
• Etapa initiala in biosinteza steroizilor, comuna pentru toti steroizi, este
transformarea colesterolului in pregnenolona sub actiunea unei enzime
ce contine citocromul P 450. Aceasta transformare are loc in
mitocondrie. Prin hidroxilari succesive la C 22 si C 20 si sub actiunea unei
enzime (desmolaza) si a citocromului P450, a oxigenului si a NADPH + H+
se scindeaza legatura C 22-C 20 eliberarea aldehidei izocaproice si
formarea pregnenolonei.
• Aceasta etapa este reglata de ACTH (H
adenocorticotror) in suprarenala si de catre LH
in testicule si ovare.
• Controlul secretiei prin ACTH implica:
- cresterea captarii de LDL ca sursa de colesterol
in zona fasciculata
- stimularea eliberarii colesterolului din esteri si
inhibarea depunerii sale ca ester
- activarea conversiei colestrol →pregnelonona
• Calea care duce la cortisol incepe fie prin hidroxilarea la C 17 (sub actiunea 17
α- hidroxilazei) si formarea 17 α-pregnelonona fie prin actiunea combinata a
unei dehidrogenaze si a unei izomeraze (Δ5→ Δ 4 izomeraza) cu formarea de
progesterona. 17α - hidroxilarea are loc numai in zona interna. Alte doua
hidroxilari la C 21 (sub actiunea 21-hidroxilazei) si la C11 (sub actiunea 11 β-
hidroxilazei) se formeaza cortisol.
• Calea care duce la aldosterona nu implica hidroxilarea la C 17. Prin hidroxilare
la C 21 si apoi la C 11 se formeaza 11-dezoxicorticosterona ca actiune
mineralocorticoida slaba si respectiv corticosterona cu actiune glucocorticoida.
Secretie si transport
• Corticosteroizii nu sunt depozitati in celula ci
eliberati in circulatie imediat dupa sintetizare.
In sange circula fixate pe proteine specializate
(cortizolul) sau pe serumalbumina
(aldosterona, androgenii).
 Metabolism cortizol

• Timpul de injumatatire pentru cortisol este de 1.5-2 ore.

Corticosteroizii sunt catabolizati printr-o varietate de reactii
care ii inactiveaza si ii transforma in compusi solubili,
excretabili.
• Calea majora consta in hidrogenarea dublei legaturi de la
C4, a gruparii cetonice de la C3, urmata de conjugarea cu
acid glucuronic cu formarea metabolitului 5α-
tetrahidrocortisol
 Actiuni biologice
Utilizeaza
receptori
intracelulari
ce
actioneaza
la nivelul
genomului
celular
 Cortizolul

• Fractiunea libera este cea activa biologic. Cortizolul este vehiculat

(70%) de catre CBG (cortisol binding globuline) sau transcortina si
serubalbumina vehiculeaza 15%.
• Reglarea secretiei se face prin urmatoarele mecanisme:
• prin feedback pe axul hipotalamo-hipofizar - aceasta inseamna ca
cresterea concentratiei de cortisol plasmatic inhiba secretia de CRH
(hipotalamic) - Hormonul eliberator de corticotropina si de ACTH
(adenohipofizar) – corticotropina.
• variatie diurna (ritm circadian), nivelul maxim fiind atins la trezirea
din somn, iar nivelul minim seara factorii de stres mediaza pe cai
nervoase eliberarea de CRH si ACTH care -stimuleaza secretia de
cortisol.
• Evaluand efectele se poate concluziona ca raspunsul la stres, mediat
de cortizol, este mai lent decat cel mediat de catecolamine, dar cu
implicatii mai profunde in metabolism.
 Actiuni cortizol
• Cortizolul stimuleaza sinteza unor proteine
care au rol antiinflamator (ex. lipocortina) care
inhiba procesul de sinteza a eicosanoizilor (cu
actiune proinflamatoare).
• Deasemenea cortizolul represeaza sinteza
unor proteine cheie care accentueaza
procesele inflamatorii (ex. interleukina-1).
 Actiuni cortizol
• In metabolismul intermediar exercita multiple actiuni anabolice si catabolice,
in functie de natura tesutului, a starii organismului (nutritie sau foame) in
functie de concentratia altor hormoni, etc.
• Actiunea cea mai clara este stimularea gluconeogenezei hepatice si efluxul
glucozei urmata de hiperglicemie.
• Actiunile sale metabolice sunt antagonice insulinei. Stimuleaza procesele
catabolice la nivelul tesuturilor periferice (lipoliza trigliceridelor din tesutul
adipos, proteoliza proteinelor din muschii scheletici, etc) cu eliberarea de
substraturi pentru gluconeogeneza hepatica (glicerol, aminoacizi).
• La nivel hepatic stimuleaza gluconeogeneza prin aport crescut de substrat
(aminoacizi, glicerol) precum si prin inductia enzimelor gluconeogenetice.
• Efectul hiperglicemiant al cortisolului este si rezultatul reducerii patrunderii
de glucoza in tesuturile insulino-dependente (tesutul muscular si adipos) prin
micsorarea afinitatii receptorilor pentru insulina in muschi si tesutul adipos.
• Cortisolul exercita actiune imunosupresoare.
• Este antiinflamator mai puternic decat aspirina.
• Lipocortina stimulata de cortisol, inhiba fosfolipaza ai, intrerupand astfel
cascada arahidonatului si productia de prosteaglandine si leucotriene (ce
sunt mediatori ai raspunsului inflamator
 Aldosterona

• Este hormonul corticosteroid

(mineralocorticoid) ce participa la mentinerea
homeostaziei hidrice si electrolitice.
• Sinteza sa este controlata in principal de
angiotensina si intr-o masura mai mica de
concentratia plasmatica a potasiului (K+) si de
ACTH. Circula in sange liber, nu legat de
serumalbumine care au afinitate mica dar
capacitate mare de legare
 Reglarea secretiei
Prin urmatoarele mecanisme:
- sistemul renina-angiotensina prin concentratia ionilor de potasiu (K+)
• Sistemul renina-angiotensina are un rol important in reglarea volumului fluidului
extracelular si a presiunii arteriale. Renina este o enzima proteolitica sintetizata si
secretata de celulele juxtaglomerulare (renale). Aceste celule sunt inzestrate cu
baroreceptori.
• In plasma, renina actioneaza asupra unei proteine plasmatice angiotensinogen
(globulina sintetizata de ficat si secretata in sange). Angiotensinogenul in prezenta
reninei pierde un decapeptid de la capatul N-terminal, numit angiotensina I.
Angiotensina I, sub influenta unei enzime (enzima de conversie) este transformat
hidrolitic in angiotensina II prin pierderea a 2 aminoacizi de la capatul C-terminal al
angiotensinei I.
• Angiotensina II este o substanta vasoactiva foarte puternica producand
constrictia arteriolelor. In zona glomerulara, angiotensina II determina eliberarea
aldosteronei. Cresterea concentratiei plasmatice a aldosteronei determina retentia
de sodiu si secundar cresterea volumului si a presinuii sangelui. Angiotensina II
actioneaza foarte scurt, fiind degradata rapid sub actiunea angiotensinazei.
 Reglarea secretiei
Sinteza aldosteronei este promovata atat prin stimularea transformarii
colesterol→pregnenolona cat si prin stimularea transformarii corticosteronei
in aldosterone
• Enzima de conversie este eliberata de membrana plasmatica a celulelor
endoteliului vascular si inhiba prin proteoliza peptide din clasa kininelor
(ex. bradikinina), . antagonizand astfel actiunea vasodilatatoare a acestora.
Bradikinina produce relaxarea muschilor netezi. Angiotensina II stimuleaza
secretia de aldosterona si produce vasoconstrictie arteriala. Prin aceste
actiuni mentine volumul si presiunea arteriala.

- O alta cale de reglare a secretiei de aldosterona este prin concentratia

ionilor de potasiu (K+)
• Reglarea secretiei de aldosterona prin concentratia ionilor de potasiu
(K+) este un sistem independent de sitemul renina-angiotensina. O usoara
crestere a kalemiei stimuleaza secretia de aldosterona care prin actiune
kaliurica va restabili valoarea kalemiei. Scaderea kalemiei inhiba secretia
de aldosterona.
 Actiuni biologice ale aldosteronei
• Participa la mentinerea homeostaziei hidrice si electrolitice.
• La nivel renal, determina reabsorbtia de Na+, antrenand prin aceasta
retentia osmotica de apa si eliminarea renala a H+, K+, NH4+.
• La nivelul genomului celular, aldosterona induce sinteza unei proteine
care este responsabila de transportul sodiului de-a lungul membranelor
celulare.
• La nivelul tubilor renali actiunea aldosteronei consta in stimularea
transportului transcelular de sodiu din lumenul tubilor in spatiul
interstitial, acest transport se face prin permearea pasiva a membranei
apicale.
• Cand reabsorbtia sodiului nu se face concomitent cu reabsorbtia unei
cantitati corespunzatoare de apa, atunci concentratia sodiului creste, iar
cresterea presiunii osmotice va activa eliminarea hormonului antidiuretic.
• Acesta actioneaza la nivel renal asupra pompei de apa, crescand
reabsorbtia renala de apa. Aldosterona este inhibata de catre hormonul
natriuretic atrial.
• Aldosterona regleaza si transportul electrolitilor prin celulele epiteliale de
la nivelul intestinului si al glandelor salivare si sudoripare.
 Tulburari in productia de
mineralocorticosteroizi
• Hiperaldostronismul
- primar (stimul pentru productia excediva de
aldosterona cauzat de un adenom al grlandei
suprarenale)
- Secundar (stimul in afara suprarenalei –
stimularea secretiei de renina) Se asociaza
frecvent cu hipertensiunea arteriala
• Insuficienta corticosuprarenala (primara –
boala Adison, secundara)
 HORMONII SEXUALI
1) Androgeni
2) Estrogeni
3) Progesteronul
 Hormonii androgeni
• Desi cortexul suprarenal produce cantitati mari de steroizi precursori:
dehidroepiandrosteron si androstendion, principalul hormon androgen
= testosteronul este produs la nivel testicular de celulele Leydig in urma
stimulării de către hormonul luteinizant (HL) produs de hipofiza
• Secretia de testosteron debuteaza inca din timpul vietii intrauterine
(săpt. 7) si continua pana la nastere (stimulată de gonadotropina
corionică umana - hormon placentar), in aceasta perioada promovand
dezvoltarea organelor sexuale masculine si coborarea testiculelor in
scrot.
• Imediat dupa nastere se produce o activare a GnRH (gonadotropin-
releasing hormone) care stimuleaza secretia de testosteron ce ajunge la
valori de 7 – 10.5 nmol/l la 1 – 2 luni, cu cresteri pana la 4 – 6 luni. Dupa
aceasta varsta, secretia de GnRH scade, determinand diminuarea
concentratiei de testosteron pana la inceperea pubertatii.
• Sinteza testosteronului este redusa in perioada copilariei si creste mult
la pubertate (stimulata de hormonii gonadotropi hipofizari) si se
mentine ridicata pana la andropauza, avand rol in dezvoltarea şi
menţinerea caracterelor sexuale masculine primare si secundare.
• Testiculul mai secreta cantitati mici de dihidrotestosteron.
• Acesta din urma se formeaza si la nivelul tesuturilor tinta
prin trasformarea testosteromului circulant.
• Ambii hormoni sunt corticosteroizi C19 cu urmatoarele
formule:
• Cortexul suprarenalei produce si alti hormoni
steroizi C19 circulanti cu activitate
androgenica mai mica sau mai mare:
 Biosinteza

• Sinteza testosteronumui in celulele

interstitiale are loc prin aceleasi reactii
intermediare ca si sinteza de corticosteroizi:
scindarea catenei laterale din colesterol si
formarea pregnenolonei, transformarea
acesteia in testosteron facandu-se pe doua cai
diferite prin ordinea in care actioneaza 17-α-
hidroxilaza si cuplul 3-β-hidroxisteroid
dehidrogenaza si Δ5 Δ4 izomeraza.
• Dihidrotestosteronul se formeaza in tesuturile
periferice sub actiunea unei reductaze NAPDH
dependente:
• Hormonul este eliberati in sange pe masura ce se
formeaza, nu exista forme de depozitare.
• Transportul plasmatic este efectuat de catre o
proteina comuna atat testosteronului cat si
hormonilor estrogeni SHBG (sex-hormone-
binding-protein), proteina ce are afinitate mai
mare pentru testostesteron decat pentru
estrogeni.
• Proteina este sintetizata in ficat iar sinteza ei este
influentata de testosteron in sensul cresterii si de
hormonii tiroidieni in sensul scaderii.
 Metabolism

• Testosteronul este metabolizat rapid in ficat si

alte tesuturi la produsi inactivi sau cu
activitate mai slaba. Principalii cataboliti
urinari: androsterona si etiocolanona sunt
eliminati sub forma de sulfo- sau glucurono-
conjugati.
 Actiune

• Testostenolul intra liber in celule, in unele

tesuturi fiind transformat in dihidrotestosteron.
• Acesti doi hormoni interactioneaza cu acelasi tip
de receptori nucleari, afinitate mai mare avand
dihidrotestosteronul.
• Complexul hormon-receptor interactioneaza cu
cromatina si activeaza transcrierea unor gene.
• Proteinele sintetizate mediaza efectele biologice
ale hormonului.
Mecanism de actiune
 Efecte
Testosteronul:
• controleaza procese fundamentale necesare dezvoltarii
si functionarii organelor sexuale, aparitiei si intretinerii
caracterelor sexuale secundare
• are rol im stimularea spermatogenezei
• stimularea cresterii osoase dar si inchiderea cartilajelor
de creştere => oprirea creşterii în înălţime
• cresterea masei musculare
• stimularea eritropoiezei
 Controlul secretiei

• Dezvoltarea si functia secretoare a organelor sexuale masculine

sunt controlate printr-un mecanism de feedback negativ la care
participa gonadotropinele hipofizare, LH (hormonul luteinizant) si
FSH (hormonul foliculostimulant), GnRH hipotalamic (gonadotropin-
releasing hormone) si testosteronul circulant.
• LH stimuleaza sinteza de testosteron in mod similar cu actiunea
ACTH (hormonul adrenocorticotrop) in cortexul adrenalei.
• FSH controleaza spermatogeneza prin inducerea sintezei proteinei
de transport ce leaga cu o mai mare afinitate testostronul eliberat
de celulele interstitiale si il transporta la sediul spermatogenezei
realizand o concentratie net superioara celei din sangele periferic.
• Eliberarea gonadotropinelor hipofizare este stimulata de GnRH.
• Testosterronul circulant in concentratii mai mari inhiba atat
sectretia de gonadotropine hipofizare cat si eliberarea de GnRH in
sistemul portal hipofizar.
 Hormonii ovarieni
• Sunt estrogenii si progestinele. Pe langa sinteza ovariana, estrogenul se
secreta in cantitati mici in testicul, ficat, piele.
• In timpul sarcinii unitatea feto-placentara secreta cantitati mari de
progesterona.
• Principalul hormon estrogen de natura ovariana este 17-β-estradiolul.
• In tesuturile extraovariene se formeaza mai ales estrona. Estrogenii sunt
steroizi C18, cu caracter aromatic.
• Hormonul progestativ este progesterona, hormon steroid C21
 Biosinteza

• Estrogenii sunt sintetizati prin aceleasi reactii

intermediare ca si androgenii.
• Transformarea androgenilor in estrogeni are loc sub
actiunea unui sistem enzimatic denumit aromataza.
Procesul debuteaza printr-o hidroxilare la C19,
indepartarea acestui atom si aromatizarea nucleului A.
• Prin aromatizarea testosteronului se obtine estradiolul.
• Androstendiona da nastere estronei.
• Estrona si estradiolul se transforma reversibil unul in
celalalt sub actiunea unei reductaze.
• Progesterona este un intermediar in sinteza tuturor
hormonilor steroidici
 (Aromataza)
• Biosinteza estrogenului este catalizată de un membru microsomal al
celulelor citocromului P450, și anume aromataza citocrom P450
(P450arom, produsul genei CYP19).
• Acesta proteina este responsabilă pentru legarea substratului
steroizi androgeni C19 și pentru catalizarea seriilor de reacții care
conduc la formarea inelului A fenolic caracteristici estrogenilor
• Aromataza formează un complex de transfer de electroni cu
NADPH-cytochrom P450 reductaza

NADPH-citocrom P450 reductaza (CPR)

• Dupa sinteza, hormonii sunt eliberati in sange, nu exista
forme de depozitare. Estrogenii sunt transportati de
aceeasi proteina SHGB iar progesteronul de proteina ce
fixeaza si cortisolul (CBG), afinitatea pentru cei doi
hormoni fiind egala.
• Secreţia estrogenilor
-creste la pubertate, atinge un nivel maxim la femeia adulta
si scade la menopauză
-variaza in functie de etapele ciclului menstrual:
preovulator secretia esterogenilor este crescuta;
postovulator secretia estrogenilor este mai redusa
 Catabolism

• Are loc predominant in ficat, catabolitul

principal fiind estriolul, eliminat dupa
conjugare prin bila si fecale.
• Catabolitul progesteronului este pregnandiolul
eliminat pe cale renala sub forma de 20-
glucuronid.
 Mecanism de actiune estrogeni
• Estrogenii penetrează în celulele țintă
(uter, vagin,glanda mamară,
sistemul hipotalamo-hipofizar, oase, ficat
etc) → transportați în nucleu → se cuplează
cu receptorii estrogenici (alfa
și beta)→complexul estrogen→receptorul
interacționează cu AND și cu proteinele
celulare specifice →modularea expresiei si
transcriptia unor gene→ inductia sintezei
proteinelor in celule
• Estrogenul este un steroid critic în fiziologia umană care își
exercită efectul atât la nivelul transcripțional, cât și la
nivelul semnalizării intracelulare rapide prin intermediul
mesagerilor secundari.
• Multe dintre efectele transcripționale ale estrogenului sunt
cunoscute de mult ca fiind mediate prin receptorii clasici de
steroizi nucleari, dar studii recente demonstrează, de
asemenea, existența unui receptor transmembranar G-
receptor transmembranar, GPR30 care răspunde la
estrogen cu semnalizare celulară rapidă.
• În prezent există controverse asupra capacității receptorilor
clasici de estrogen de a repeta mecanismele de semnalizare
mediate de GPR30 și invers.
• Receptorii nucleari de estrogen mediază clasic reglarea genei, deși
ei pot, de asemenea, să medieze semnalarea rapidă prin kinaze.
• GPR30 se găsește predominant în reticulul endoplasmatic și
mediază activarea celulară cel puțin parțial prin transactivarea EGFR
conducând la stimularea MAPK, PI3K și a altor procese celulare
rapide, care pot determina activarea transcripțională.
 Mecanism de actiune progesteron

Progesteronul din circulația sistemică

poate lega și actiona prin receptorii
clasici de progesteron nuclear, dar de
asemenea leagă receptorii din
membrana plasmatică, (receptori de
progesteron membranar ).
 Actiuni biologice
• Hormonii ovarieni interactioneaza cu receptorii intracelulari si determina
trasncrierea unor gene specifice, insa exercita si actiuni ce nu pot fi
explicate prin acest mecanism.
• Estrogenii si progesteronul actioneaza fie sinergic fie antagonist
controland dezvoltarea aparatului reproducator feminin, aparitia si
mentinerea caracterelor secundare.

Rol
Functiile hormonilor estrogeni:
-dezvoltarea organelor sexuale feminine -dezvoltarea uterului, trompelor
uterine, vaginului şi organelor genitale externe
-dezvoltarea sânilor
- in prima parte a ciclului menstrual determina proliferarea endometrului
- determina o vascularizatie abundenta a pielii si o textura mai fina
- stimuleaza activitatea osteoblastelor si cresterea osoasa dar si inchiderea
cartilajelor de creştere =>oprirea creşterii în înălţime (postmenopauza =>
osteoporoza)
- la nivelul tesutului adipos stimuleaza depunerea de grasime, in special pe
solduri, fese, sani =>silueta feminina caracteristica
 Actiuni biologice
Functiile progesteronului
-induce modificari secretorii la nivelul uterului si trompelor uterine
necesare nutritiei ovulului fecundat si pregateste mucoasa uterina
pentru implantarea acestuia
-stimuleaza dezvoltarea mucoasei uterine pentru asigurarea nutritiei
embrionului
- reduce contractilitatea uterina prevenind expulzarea ovulului
fecundat
- progesteronul participa la pregatirea sanilor pentru lactatie, inducand
dezvoltatea lobulilor si acinilor glandelor mamare si marimea
volumului acestora.

Reglarea secretiei
• Sinteza si secretia hormonilor ovarieni este gonadotropinele
hipofizare LH, FSH, GnRH. LH stimuleaza productia de estrogeni si
progesteron de catre ovar, controleaza ciclul ovarian. FSH
stimuleaza secretia de estrogeni si dezvoltarea foliculilor ovarieni.