GLANDELE

SUPRARENALE

PURCEL LUMINIȚA-GINA
 Caracteristici – glanda suprarenală

Glandele suprarenale sunt organe pereche localizate în loja renală, retroperitoneal, la dreapta și

la stânga coloanei vertebrale. Glandele suprarenale se află în strânsă legătură topografică cu rinichii,
proprietate care este aratată și de numele glandelor. Glanda suprarenala stângă împreun
cu rinichiul se găsesc mai sus față de cele de pe partea opusă.

Glandele suprarenale au formă variabilă: glanda dreaptă seamănă cu o creastă de cocoș, iar cea
stângă este comparată de obicei cu o semilună sau cu o virgulă. Glandele sunt turtite antero-
posterioare și prezintă 3 fețe și 2 margini. Fața anterioară este orientată înainte și lateral și pe aceasta
se află hilul. Fața posterioară este orientată înapoi și medial, cea inferioară este numită și fața renală,
iar baza este concavă.  Cele două margini sunt: superioră și medială; ambele sunt convexe.

Glanda suprarenală este împărțită în două componente endocrine: medulară și corticală.

Acestea diferă din punct de vedere structural, funcțional, filogenic și ontogenetic. Medulara este
poziționată în centru, iar conticala o acoperă la suprafață. Corticala și medulara diferă prin culoare:
medulară este alb-gălbuie, iar corticala are o culoare brun-gălbuie.  Din punct de vedere al
consistenței, medulara este mole, iar corticala este suficient de fermă. Glanda renală este friabilă,
putând fi lezată de orice apăsare sau tracțiune. În ceea ce privește medulara, are loc autoliza acesteia
exact după moarte, lucru care a încurajat mult timp ideea că glanda renală este compusă doar din
corticală. După autoliza medularei, în locul acesteia rămâne o cavitate; de aici provine și numele mai
vechi de glandă de capsulă suprarenală.

Corticala suprarenalei

Corticala (cortexul) reprezintă 80-90% din glandă. Cortexul este format din celule epiteliale
dispuse în cordoane, care sunt înconjurate de o rețea capilaro-reticulinică. Cordoanele suferă
modificări pe parcursul vieții, însă acestea depind doar de vârstă, stări sau solicitări funcționale.
Cordoanele celulare sunt împărțite în 3 zone în funcție de dispoziția și caracterele citologice. De la
suprafață spre medulară, zonele sunt: zona glomerulară, zona fasciculată, zona reticulară.  Zona
glomerulară conține celule sub formă de cuiburi sau de grămăjoare sferoidale. Zona fasciculată este
cea mai groasă, având celulele sub formă de de coloane paralele. Zona reticulară cuprinde celule
aranjate sub forma unor structuri neregulate în rețea. De asemenea, zona reticulată conține granule de
pigment lipofuscinic, care devin mai numeroase odată cu înainterea în vârstă. Corticala are o
importanță vitală.

Medulara suprarenalei

Medulara cuprinde celule cromafine și celule (neuroni) ganglionare simpatice. Celulele

cromafine au formă poligonală și sunt dispuse în rețea sau cuiburi. Între cordoanele de celule se află
capilare sinusoide largi și vene de diferie dimensiuni, cu perete musculos. Printre celulele epiteliale
se află neuroni vegetativi multipolari și fibre nervoase vegetative preganglionare. Fibrele sunt de
natură simpatică, urmează traiectul nervilor splanhnici mari și fac sinapsă cu celulele cromafine.
Celulele cromafine au valoarea neuronilor postganglionari ai simpaticului.
 Fiziologia glandei suprarenale

Glanda suprarenală se ocupă împreună cu hipotalamusul și cu adenohipofiza de sindromul de

adaptare, glandele reacționând morfologic și fiziologic la stările de tensiune, stres, durere, furie, frică.
Glandele suprarenale își îndeplinesc funcția prin hormonii pe care îî secretă. Acești hormoni sunt
foarte importanți deoarece fără aceștia, corpul nu poate funcționa în parametri normali (exemplu:
cortizolul, hormonii sexuali). Cortizolul are rolul de a regla situațiile de stres, metabolismului, etc, iar
aldosteronul ajută la controlarea nivelului tensiunii arteriale.

Fig 1 Fiziologia glandelor suprarenale

1. CORTICOSUPRARENALA

Hormonii secretați de corticosuprarenala sunt corticosteroizi proveniți din colesterol, toți

având comun nucleul ciclopentanoperhidrofenantrenic cu 17 atomi de carbon dispuși în patru inele.
Steroizii sunt împartiți în trei grupe, în funcție de numărul de atomi de carbon: C21, C19 și C18.

Cortizolul este un hormon care intervine în adaptarea organismului la stresurile de lungă durată.

A. HORMONII GLUCOCORTICOIZI

Precursorul corticosteroizilor este colesterolul provenit din sinteza de novo și din captarea din
lipoproteinele plasmatice.
Pregnenolonul rezultă în urma acțiunii unor enzime mitocondriale. Acesta este sursa hormonilor
steroizi. El va fi oxidat și izomerizat la progesteron. Acesta la rândul său e convertit în 17-alfa-
hidroxiprogesteron care este precursor al cortizolului, aldosteronului și hormonilor sexoizi.
Următorul pas este transformarea celui din urma în 11-alfa-deoxicortizol care va fi transformat în
cortizol.
În ceea ce privește aldosteronul, punctul de plecare e reprezentat de progesteron care e convertit în
11-deoxicorticosteron, acesta în corticosteron care va deveni aldosteron. În zona fasciculată, sub
acțiunea 21-beta-hidroxilazei apare 11-deoxicorticosteron și 11-deoxicortizol, cel din urmă fiind duși
înapoi în mitocondrie unde formează corticosteronul și cortizolul.

CORTIZOLUL
- Concentrația cortizolului în plasmă : 40-180 nanograme/ml
- Concentrația corticosteronului: 2-14 nanograme/ml.
Cortizolul se găsește în formă legată (95%) și formă liberă. În formă legată, în 80% din cazuri este
legat de transortina (CBG) și în 15% din cazuri de albumine. Atunci când este în formă legată, este
inactiv. În formă liberă (5-6%) cortizolul este biologic activ. Aceasta trece cu usurința prin
membrana celulară, asigurând reglarea secreției de glucocorticoizi prin feedback negativ. Sediul
metabolizării cortizolului și a cortisonului este ficatul, proces realizat cu ajutorul reductazei inelului
A rezultând 5-alfa-tetrahidrocortisol și 5-alfa- tetrahidrocortizon.

Efectele :
- asupra metabolismului glucidic: conservă glucoza, crește sinteza glucozei
-asupra metabolismulu protidic: stimulează gluconeogeneza, ureogeneza, glicogenoliza.
- asupra metabolismului lipidic: stimulează lipoliza, crește concentrația acizilor grași liberi plasmatici

- asupra sistemului osos: inhibă sinteza de colagen, crește ritmul resorbției osoase.
-asupra organelor hematopoetice și sistemului imun: stimulează eritropoeza, reduce inflamația
- asupra sistemului nervos: crește apetitul și aportul alimentar simultan, prin inhibarea leptinei
-asupra rinichilor: crește rata filtrării glomerulare.

Mecanisme de reglare:
Adecvarea secreției de cortizol în funcție de nevoi se face prin intermediul axei hipotalamo-
hipofizo-corticosuprarenala. Hipotalamusul secretă CRH, acesta ajunge pe calea circulației sanguine
la hipofiza anterioară unde va stimula celulele să secrete ACTH. Acesta va stimula celulele din zona
fasciculată a cortexului suprarenal, realizând astfel creșterea micelului intracelular al AMPc.
Ritmul circadian al secreției: secreția cortizolului este variabilă, cu un maxim secretor dimineața
(între orele 10. 00-12. 00) și cu un minim seara.

B. HORMONII MINERALOCORTICOIZI

Hormonul principal produs în zona glomerulară este aldosteronul. Aldosteronul circulă în forma legată
(60%) și sub forma liberă (40%), cea mai mare parte a acestuia fiind inactivată în tetrahidroaldosteron care
împreuna cu acid glucuronic ajunge în ficat, apoi este excretat la nivel renal prin urină.
Efecte:
- reabsoarbe sodiu la nivel renal, secundar reabsoarbe clorul, apa
- menținere homeostazie hidro-electrolitică
Secreția de aldosteron este în principal sub controlul sistemului renina-angiotensina și
concentrației extracelulare a potasiului.
Ritmul circadian: secreția de aldosteron are variație diurnă, prezentând un nivel ridicat dimineața
și mai scăzut pe parcursul zilei.

C. HORMONII SEXOSTEROIZI

In zona reticulară se produc dehidroepiandrosteron si androstendion.

Patologie asociată corticosuprarenalei:

Insuficiența globală - Boala Addison:
- manifestările apar când peste 90% din glanda este distrusă. Aceasta apare ca urmare a unei
distrugeri autoimune sau infecțioase (suprarenalita bacilară). Tabloul clinic va fi dominat de
hiponatremie, hipopotasemie, hipoglicemie.
- simptome asociate frecvent sunt oboseala și anorexia.
Excesul de glucocorticoizi - sindromul Cushing:
- provocat de o secreție excesivă de ACTH, aparută în 80% din cazuri din cauza unui adenom
hipofizar și ăn 20 % din cazuri de o tumora extrahipofizară, caz în care afecțiunea se numește
„sindromul ACTH-ului ectopic”.
-manifestări majore: reducerea masei musculare, toleranță scazută la glucoză, hipercatabolism lipidic

Fig 2. Boala Cushing

Excesul de mineralocorticoizi:
- Boala Conn (hiperaldosteronism primar)
- hiperaldosteronism secundar provocat de stenoza arterei renale sau de o tumoră secretantă de renina

- sindrom exces aparent de mineralocorticoizi

Manifestările: hipokalemie, hipertensiune arterială

2. MEDULOSUPRARENALA
Sinteza catecolaminelor pornește de la tirozina, în biosinteza fiind implicate mai multe enzime:
tirozin-hidroxilaza, aminoacid decarboxilaza, dopamin-beta-hidroxilaza, feniletanolamin-N-
metiltransferaza. În medulosuprarenala umană predomină adrenalina, cu un procent de 85-90%.
În plasma majoritatea catecolaminelor și dopamina circulă în formă conjugată, inactivate biologic.
Metabolizarea adrenalinei și noradrenalinei se face pe două cai, care duc însa spre același metabolit
final: acid vanilmandelic. Pentru a limita în timp efectele catecolaminelor, acestea sunt inactivate
dupa eliberare prin intermediul degradării sau sunt depozitate în celulele cromafine.

Mecanisme de reglare a sintezei de catecolamine:

Reglarea secreției de catecolamine e in principal nervoasă, însa intervin și factori umorali (dioxid
de carbon, potasiu) .
Producția catecolaminelor e dependentă de:
- intensitatea stimulului nervos
- nivelul secreției de catecolamine
- influențele hormonale

Dieta care ajută glandele suprarenale

În acest caz, dieta este similară celor mai multe regimuri echilibrate recomandate, care includ
în general:

 alimente bogate in proteine

 legume
  cereale integrale

Dacă vă decideți să urmați o dietă favorabilă glandelor suprarenale, medicii recomandă

limitarea alimentelor și a băuturilor bogate în zahar rafinat și prelucrat și a grăsimilor nesănătoase.

Unele alimente care trebuie evitate includ:

 zahăr alb
 faină alba
 alcool
 cafeină
 sucuri carbogazoase
 mâncare prajită
 mâncare procesată
 fast food
 indulcitori artificiali

Printre alimentele recomandate în dieta favorabilă glandelor suprarenale se numară:

 carnea macră
 peștele
 ouăle
 leguminoasele
 nucile
 legumele cu frunze și legumele colorate
 cerealele integrale
 lactatele
 fructele cu conținut scăzut de zahăr
 sarea de mare, în cantități moderate
 grăsimile sănătoase, cum ar fi uleiul de măsline, uleiul de cocos iș uleiul din semințe
 Bibliografie

1."Tratat de fiziologie a omului", Guyton&Hall, editura medicala Callisto

2."Biologie", Dan Cristescu, editura Corint
3."Anatomia si fiziologia omului-compendiu", editura Corint