formatari

anteturi

tabele

Tema 1.4

Caractere
Orice caracter al unui document poate fi formatat în ceea ce priveşte fontul, mărimea,
stilul, sublinierea, poziţia pe verticală, spaţierea orizontală şi culoarea. Începând cu
versiunea Word 97, este posibilă animarea unor caractere. Pentru a formata
caracterele unui cuvânt este suficient ca punctul de inserţie să fie în acel cuvânt.
Pentru formatarea unui număr arbitrar de caractere (din acelaşi cuvânt sau din mai
multe cuvinte) acestea trebuie să fie selectate în prealabil.

Formatarea din tastatură

Toate atributele legate de caractere sunt controlate de comanda Font din meniul
Format. Este iniţiat dialogul Font în fişele căruia sunt grupate opţiunile disponibile.
Atributele legate de fontul utilizat sunt fixate în controalele reprezentate în

figura de mai sus. Opţiunile pot fi selectate din listele respective sau trecute direct în
zonele text ataşate:
Font – permite selectarea fontului dintre fonturile instalate în mediul Windows.
Font style – stabileşte stilul fontului.
Size – determină dimensiunea fontului.
Ultimele două liste ascunse prezentate se referă la:
Underline – modul de evidenţiere a caracterelor prin subliniere. Dintre multiplele
posibilităţi menţionăm: Single – linie simplă, Words only – sublinierea nu se
extinde pe spaţiile dintre cuvinte, Double – subliniere dublă, Dotted – linie
punctată, Wave – linie ondulată.
Color – stabileşte selectarea culorii caracterelor. Este de remarcat că marcarea
fundalului caracterelor se poate efectua prin utilizarea uneltei Highlight,
reprezentată , renunţarea la evidenţiere se face prin selectare şi acţionarea din
nou a uneltei.
Pentru a reliefa anumite porţiuni de text, caracterele pot fi însoţite de efecte
grafice. Acestea sunt prezentate în următoarea figură, partea Effects a fişei Font.

1
Strikethrough – textul apare tăiat cu o linie (exemplu)

Double strikethrough – textul apare tăiat cu o linie dublă (exemplu)

Superscript – caracterele sunt scrise mai sus, ca exponenţii din notaţiile matematice
(exemplu)
Subscript – caracterele sunt scrise mai jos, ca indicii din notaţiile matematice (exemplu)
Shadow – caracterele apar umbrite (Exemplu)
Exemplu
Outline – apare doar conturul caracterelor (Exemplu)
Exemplu)
Emboss – caracterele apar în relief (Exemplu
Exemplu)
Engrave – caracterele apar încrustate (Exemplu
Small caps – cuvântul, cu excepţia primei litere, este scris cu litere mari, dar de
mărimea celor mici (EXEMPLU)
All caps – toate caracterele sunt majuscule (EXEMPLU)
Hiden – caracterele sunt ascunse, textul este vizibil doar dacă se indică (meniul
Tools, comanda Options, View) vizualizarea textului ascuns.
Fişa Font mai conţine o zonă de vizualizare (efectul selectării unui atribut fără
aplicarea asupra textului din document) şi butonul Default a cărui acţionare produce
stabilirea atributelor selectate drept valori implicite (aplicate în lipsa unor formatări
de către utilizator).
Fişa Character spacing a dialogului Font permite stabilirea unor spaţieri
proprii între caracterele selectate. Spaţierea poate fi pe orizontală sau pe verticală.
În figura alăturată sunt prezentate atributele respective.
Scale – produce mărirea sau micşorarea, la scara indicată, a caracterelor selectate.
Spacing … By – permite mărirea (Expanded) sau micşorarea (Condensed) spaţiului
dintre litere cu distanţa indicată.
Position … By – permite ridicarea (Raised) sau coborârea (Lowered) caracterelor cu
distanţa indicată.
Kerning for fonts: … Points and above – indică spaţierea selectivă (kerning) pentru
fonturile mai mari sau egale cu numărul de puncte specificate. Prin kerning se
înţelege apropierea mai mare între grupurile de litere care permit acest lucru, cum
ar fi W şi o (de exemplu "Word" cu kerning şi "Word" fără kerning).
Fişa Animation, specifică pentru Word 97, permite efecte vizuale sub formă de
animaţii în text (încadrări animate sau chiar efecte asupra caracterelor).

2
 În lista Animations se selectează animaţia dorită (este sugerată încercarea
fiecăreia pentru a vedea efectiv ce se întâmplă).
Este de dorit ca animaţiile, care nu apar la tipărire, să fie utilizate pentru
documente on-line, deci acele documente care sunt răspândite prin reţea şi sunt
consultate pe ecran, nu sub formă tipărită.
Este posibil ca totalitatea atributelor unui caracter să fie definită ca un stil de
caracter, denumită şi reutilizată sub acest nume de câte ori se doreşte aplicarea
formatării. Pentru o descriere mai completă se va studia secţiunea dedicată stilurilor.

Formatare caracterelor cu ajutorul uneltelor

Pe bara de unelte Formatting există, în mod implicit, o serie de unelte dedicate
formatării caracterelor. Acestea sunt explicate în figura alăturată, explicaţiile fiind
complete împreună cu explicaţiile date la formatarea caracterelor cu ajutorul
tastaturii.

Fontul Mărimea Stilul Fundal Culoare

Prin personalizarea barei de unelte este posibil să se aducă şi alte unelte dacă
textul introdus necesită operaţii frecvente, de un anumit tip, asupra caracterelor:
ridicări la putere, indici, simboluri etc.

Operaţiuni asupra textului

În afara operaţiunilor de formatare a textului, prezentate anterior, sunt posibile şi
operaţiuni complementare, utile în etapa de scriere sau de corectură. Dintre acestea
prezentăm pe cele de copiere, mutare, căutare şi înlocuire,

Copiere şi mutare
Atunci când este necesar ca o porţiune de text să fie copiată în altă locaţie se parcurg
etapele:
1. Se selectează textul dorit
2. Se dă comanda Edit – Copy (sau se acţionează CTRL+C)
3. Se poziţionează punctul de inserţie la noua locaţie
4. Se dă Edit – Paste (sau CTRL+V).
Dacă este necesară o copiere la distanţă scurtă se poate utiliza şi operaţiunea de
dragare simultan cu apăsarea tastei Ctrl.
Pentru a muta o porţiune de text la altă locaţie din document:
1. Se selectează textul dorit
2. Se dă comanda Edit – Cut (sau se acţionează CTRL+X)
3. Se poziţionează punctul de inserţie la noua locaţie
4. Se dă Edit – Paste (sau CTRL+V).
Mutarea pe o distanţă scurtă se poate realiza şi prin selectarea textului şi
dragarea în noul loc.

3
 Dacă se parcurg doar primele două etape, are loc doar operaţiunea de eliminare
a textului selectat.

Căutarea şi înlocuirea
Dintre acestea prezentăm operaţiunile de căutare şi înlocuire.
Căutarea
Comanda principală este conţinută în Edit – Find. Se afişează dialogul Find and
Replace, care se prezintă, în forma extinsă, astfel:
În zona Find what se trece textul căutat. Prin acţionarea butonului Find next se
iniţiază operaţiunea de căutare şi, dacă textul este găsit, atunci acesta este selectat. În
caz ne nereuşită apare un mesaj de atenţionare.
În zona Search Options se stabilesc opţiunile de căutare: sensul în care are loc
căutarea şi condiţiile de potrivire dintre textul căutat şi textul documentului.
Prin acţionarea butonului Less dialogul se reduce doar la partea superioară,
extinderea fiind realizată prin acţionarea butonului More, vizibil în varianta redusă.

Este posibil să se identifice şi texte formatate, caz în care se deschide lista

Format şi se alege opţiunea de formatare căutată: font, paragraf etc.
Prin deschiderea listei Special se pot căuta caractere speciale: mărci de
paragraf, cratime etc., acestea fiind inserate în zona text de căutare.
Înlocuirea
Prin comanda Edit – Replace se afişează dialogul Find and Replace cu pagina
Replace. Dialogul afişat conţine în plus o zonă cu textul care va înlocui textul căutat:

4
 În zona Replace with se va trece textul înlocuitor. Prin Find next se identifică
în document textul căutat şi înlocuirea se realizează la acţionarea butonului Replace.
Prin Replace All se vor produce toate înlocuirile posibile în document.
Condiţiile de căutare şi formatările textului căutat şi a celui înlocuitor se
definesc după descrierea de la căutare.
Observaţie. Prin pagina de opţiuni Go To a dialogului Find and Replace se pot efectua
căutări şi poziţionări în document după criterii de tip al obiectului căutat.

Întrebări de control
1. Care sunt atributele de formatare a caracterelor?
2. Cum se poate efectua formatarea caracterelor?
3. Cum se poate realiza formatarea textului următor: abc?
4. Care sunt comenzile prin care se poate copia o porţiune de text în altă locaţie?
5. Cum se poate efectua căutarea unui text având o anumită formatare?

Activitate practică
Se va construi un document Word potrivit modelului conţinut în Anexa 2, lucrarea Word2. Se va urmări ca
formatările de paragrafe şi de caractere să respecte întocmai formatarea propusă (deplasări, spaţieri, fonturi
etc.).

5
Tema 1.5

Anteturi şi picioare de pagină

Prin antet se înţelege o combinaţie de text si grafică tipărită pe fiecare pagină a unei
secţiuni din document. Într-un antet se pot trece emblema, numerele de pagină, titlul
documentului/secţiunii, autorul etc. Prin tradiţie, antetul de pagină se consideră
poziţionat în partea superioară a paginii de hârtie, deasupra primei entităţi din textul
paginii. Piciorul de pagină, cu funcţie identică antetului de pagină, se consideră, în
mod tradiţional, poziţionat în partea de jos a paginii, sub ultima entitate de text din
pagină.
Este de reţinut că metodele oferite de Word permit poziţionarea textelor şi
grafismelor dintr-un antet/picior de pagină oriunde pe pagină (în centrul paginii pe
post de imagine filigran, pe lateralele paginii pentru a diferenţia secţiunile prin
culori/poziţii etc.).
La prezentarea generală a secţiunilor, s-a văzut că antetele şi picioarele de
pagină sunt specifice secţiunilor. Fiecare secţiune poate avea o structură proprie de
antete şi picioare de pagină. Este de menţionat, totuşi, că Word dispune de
mecanismul prin care, în lipsa intervenţiei manuale, o structură de antete/picioare de
pagină poate fi repetată şi la noile secţiuni care se introduc în document. Apare astfel
noţiunea de legare la secţiunea anterioară.
În mod implicit, paginile unei secţiuni au acelaşi antet şi picior de pagină. Prin
fixarea adecvată a opţiunilor din fişa Layout a dialogului Page Setup (meniul File), se
poate stabili o structura diferită de antete/picioare pentru prima pagină, paginile
impare şi paginile pare.

Vizualizarea anteturilor/picioarelor de pagină

Zonele de antet nu sunt vizibile în modul Normal de vizualizare. În acest mod de
editare a documentului, accesul la zona antete/picioare de pagină se obţine prin
comanda Header and Footer din meniul View.
În modul Page Layout de vizualizare a documentului, zonele de antet/picior de
pagină sunt vizibile dar inactive (sunt afişate mai şters pe ecran). Dublu click în zona
care se doreşte editată (dacă această zonă a fost creată anterior) o activează şi editarea
decurge similar oricărui alt text..Se poate utiliza şi comanda Header and Footer din
meniul View (singura disponibilă pentru primul acces la zonele antet.picior de
pagină).
Accesul în zonele de antet/picior de pagină este însoţit şi de apariţia barei de
unelte Header and Footer, care permite operaţiunile şi formatările uzuale pentru
aceste obiecte.

6
 Crearea/Editarea anteturilor şi picioarelor de pagină
Pentru a aplica procedurile explicate aici se presupune activarea zonei de antet sau
picior de pagină, adică este afişată bara de unelte Header and Footer. Uneltele
acestei bare sunt prezentate în figura următoare
Activarea butonului de ascundere a textului produce un efect util atunci când se
Inserare unei intrări Inserare Inserare număr Formatare număr
AutoText număr de pagină total de pagini de pagină

Inserarea datei Închidere bară de

calendaristice unelte

Inserarea timpului Navigarea

(de imprimare) înainte/înapoi
Legătura cu
Comanda Ascunderea Trecerea între
secţiunea
Page Setup textului anteturi/picioare
precedentă
intenţionează plasarea de obiecte grafice pe toată aria paginii. Textul ascuns poate fi
revăzut la o nouă acţionare a butonului (care are rol de comutator).
Prin acţionarea butonului de comutare între anteturi şi picioare de pagină se
face trecerea de la antet la piciorul de pagină corespunzător şi reciproc (depinde care
zonă este activă). Acţionarea butoanelor de navigaţie efectuează trecerea între zone
de acelaşi tip (antet sau picior de pagină), ordine fiind: prima pagină – pagini impare
– pagini pare. Pentru a avea acces la toate cele trei tipuri de obiecte trebuie ca
structura de antete să le cuprindă (vezi File – Page Setup – Layout sau butonul Page
Setup de pe bara de unelte).
La terminarea lucrului, pentru revenirea la textul documentului se acţionează
butonul Close sau se face dublu click în document.
Orice antet/picior de pagină se poate construi/edita/formata în mod uzual, ca
orice altă porţiune din document. Este posibilă scrierea mai multor paragrafe, se pot
utiliza desene. Pentru că în aceste zone este uzuală scrierea numerelor de pagină
(numerotarea este gestionată de Word în mod automat), prin acţionarea uneltelor
Insert Page Number şi Insert Number of Pages se inserează la locul punctului de
inserţie numărul curent de pagină şi, respectiv, numărul total de pagini (pentru a
obţine construcţii de felul "Pag.3 din 15"). Numerotarea paginilor este discutată
separat.
Prin Insert Date şi Insert Time se inserează câmpuri cu data curentă şi ora
curentă, care vor fi actualizate la tipărire.

Numerotarea paginilor
Tipul şi formatul numerotării paginilor este fixat de comanda Page Numbers din
meniul Insert. În anteturi/picioare de pagină se inserează doar câmpuri care vor

7
conţine numerele de pagină. Actualizarea finală a numerotării are loc în momentul
imprimării documentului.
Comanda Page Numbers iniţiază dialogul cu acelaşi nume. Există două liste
derulante, Position şi Alignment, prin intermediul cărora se posiţionează şi se aliniază
numerele de pagină. Selectarea boxei de control Show number on first page permite
scrierea numărului de pagină şi pe prima pagină.
Observaţie. În cazul creerii explicite de anteturi şi picioare de pagină, nu este indicat să
se termine dialogul Page Numbers prin OK, deoarece efectul acestui dialog se suprapune
pe formatarea explicită, deci pot să apară repetări ale numerelor de pagină (unul din
formatul explicit al utilizatorului, celălalt din dialogul Page Numbers). Se va termina
dialogul prin Cancel. În acest caz singura utilitate a dialogului fiind accesul către butonul
Format.
Acţionarea butonului Format, din Page Numbers, iniţiază dialogul Page
Number Format, arătat în figura alăturată.
Number format – permite selectarea tipului de numerotare (cifre arabe, romane, litere,

mari sau mici).

Include chapter number – marcarea controlului duce la includerea numărului de
capitol în numărul de pagină.
Chapter starts wits style – se alege din lista derulantă numele stilului care caracteri-
zează titlul de capitol.
Use separator – permite selectarea din listă a unui separator dintre numărul de capitol
şi cel de pagină.
Page numbering – defineşte numerotarea secţiunii în continuare (Continue from pre-
vious section) sau începând cu un număr dat de utilizator (Start at …).
Acest dialog se termină cu OK, dar dialogul părinte se termină cu Cancel în
cazul în care se modifică doar formatul numerelor de pagină.

Anteturi/picioare de pagină diferite în secţiuni diferite

Pentru formarea unor anteturi diferite de cele precedente se va rupe legătura cu
secţiunea anterioară prin acţionarea butonului Same as previous, care trebuie să fie
dezactivat (să aibă fondul mai cenuşiu). Formatarea efectuată (inclusiv textul inserat)

8
este în acest caz specifică secţiunii curente şi va fi extinsă în mod implicit la
secţiunile următoare.
Dacă documentul este deja formatat pe secţiuni cu acelaşi antet/picior de
pagină, atunci procesul trebuie început de la ultima secţiune, se va rupe legătura cu
secţiunea precedentă şi se va reformata. Se trece apoi la secţiunea precedentă, se
repetă operaţiunile ş.a.m.d.

Câmpuri utile într-un antet sau picior de pagină

La formarea unui antet sau picior de pagină se pot insera şi alte informaţii legate de
documentul respectiv: numele fişierului, numele autorului etc. Aceasta se realizează
prin intermediul unor câmpuri predefinite în mediul Word. Inserarea unui câmp se
poate efectua prin comanda Field din meniul Insert.
La comanda Field se iniţiază un dialog în care se va selecta în lista din stânga
categoria Document Information (pentru Author, FileName sau Title) sau Links
and References (pentru RefStyle). Din lista din partea dreaptă se alege câmpul dorit.
Dintre acestea enumerăm
Author – inserează numele deţinătorului documentului (conform informaţiilor
existente în fişa Summary din dialogul Properties afişat la comanda Properties
din meniul File).
FileName – inserează numele fişierului.
Title – inserează titlul documentului.
RefStyle – este un câmp mai complex şi pentru a funcţiona corect trebuie să se ataşeze
numele unui stil din document. Efectul este acela că se inserează, la tipărire,
primul paragraf următor cu stilul specificat. De exemplu "RefStyle Heading 1"
inserează primul titlu de de capitol (presupus cu stilul Heading 1) de pe pagina
curentă sau de pe cele precedente. În felul acesta antetul poate fi automatizat, încât
modificarea denumirilor de secţiuni/capitole să nu necesite modificări manuale ale
anteturilor.

Întrebări de control
1. Câte tipuri de anteturi/picioare de pagină pot exista într-un document?
2. Cum se fixează structura de anteturi?
3. Pentru ce este utilă includerea unor câmpuri într-un antet/picior de pagină?
4. Cum se poate realiza numerotarea paginilor?

Activitate practică
Se va realiza un document Word după modelul Word3 prezentat în Anexa 2. Se va fixa structura
de anteturi şi se va urmări cu atenţie formatarea caracterelor şi a paragrafelor.

9
Tema 1.6

Tabele
Înţelegem prin tabel un ansamblu de celule aranjate în linii şi coloane. Fiecare celulă
poate să conţină text şi grafică, comportându-se ca un document simplificat. Rezultă
astfel că un tabel este utilizat pentru alinierea unor informaţii pe orizontală şi pe
verticală. Acest fapt ajută la sistematizarea informaţiilor şi la comunicarea lor.
Datorită necesităţii frecvente de tabelare a datelor, Word a dezvoltat un întreg
mecanism de creare, editare şi formatare a tabelelor.
Deşi nu este esenţial, este de dorit ca mai înainte de inserarea unui tabel în
document, structura de coloane a tabelului să fie bine precizată. Numărul de linii este
mai puţin important în sensul că adăugarea unei noi linii este imediată, în timp ce
adăugarea unei noi coloane într-un tabel complex este o operaţiune mai delicată.
Problemele importante care privesc tabelele, din punctul de vedere al
procesării textelor sunt
• crearea şi organizarea tabelelor,
• formatarea informaţiilor,
• numerotări automate,
• sortarea informaţiilor,
• inserarea formulelor de calcul.

Crearea tabelelor
Sunt mai multe moduri de a obţine un tabel: din text deja scris, desenând tabelul în
mod liber, sau utilizând comanda Insert Table.
Transformarea unui text în tabel
– Se scriu informaţiile în paragrafe uzuale, urmărind, de obicei dar nu neapărat,
ideea că un paragraf corespunde unei linii de tabel.
– Informaţiile care trebuie să aparţină la coloane diferite se separă în mod
consecvent prin caractere TAB sau alt caracter fixat (neutilizat în text).
– Se selectează toate paragrafele care formează tabelul.
– Se dă comanda Convert Text to Table, din meniul Table.
– În dialogul afişat, Convert Text to Table, se precizează, pentru început,
separatorul de coloane în grupul Separate text at:
• Paragraphs – separare la nivel de paragraf,
• Tabs – separare la nivel de caracter TAB
• Commas – separare la virgule
• Other – separare la caracterul tastat de utilizator în zona text alăturată.
– Pentru primele acţiuni de încadrare a unor informaţii într-un tabel (şi nu numai) se
recomandă utilizarea butonului AutoFormat care iniţiază un dialog de alegere a
unui format predefinit de mediul Word. Modelele propuse sunt la un nivel
profesionist de prezentare şi merită a fi studiate.

10
– Este de preferat, ca punct de pornire, să se lase pentru dimensiunea unei coloane
(Column Width) opţiunea Auto, care produce coloane de lăţimi egale, tabelul
ocupând întreaga lăţime dintre margini. Dimensiunile se pot modifica ulterior.
Trasarea tabelului prin desenare
Începând cu Word 97, un tabel se poate forma prin trasarea relativ liberă a liniaturii
tabelului. Se începe cu conturul exterior al tabelului, dreptunghiular, după care se
continuă cu divizarea acestuia în celule. Unirea corectă a liniilor trasate liber este
automată, iar ansamblul de celule formate sunt accesibile pentru completarea cu
informaţii.
Procesul descris este iniţiat prin comanda Draw Table din meniul Table. Se
afişează bara de unelte Tables and Borders, cursorul se schimbă într-un creion şi
prin tragerea în diagonală se trasează mai întâi conturul exterior iar apoi liniile
interioare. Utilizarea uneltelor din bara Tables and Borders este explicată separat, la
editarea tabelelor.
Inserarea unui tabel
Comanda Insert Table din meniul Table iniţiază dialogul Insert Table în care se
precizează numărul de coloane (în zona Number of columns), numărul de linii (în
zona Number of rows) şi lăţimea unei coloane (în Column width). Lăţimea poate fi
Auto (dimensiunea dintre marginile hârtiei este împărţită egal în coloanele
specificate) sau se poate tasta o dimensiune.
Butonul AutoFormat iniţiază un dialog pentru alegerea unui format de tabel
predefinit.
În scopul inserării unui tabel se poate utiliza şi unealta Insert Table,
reprezentată grafic prin , care deschide pe loc o grilă în care se trage cu mouse-ul
numărul dorit de linii şi de coloane. Lăsarea butonului mouse-ului produce inserarea
unui tabel de dimensiune specificată.

Organizarea tabelelor
În aceasta secţiune se discută modul în care se pot unifica sau diviza celule, trasarea
chenarelor, a umbririlor etc.
Bara de unelte Tables and Borders
Afişarea barei de unelte Tables and Borders se poate efectua prin
• comanda Draw Table din meniul Table, sau

11
 • comanda Toolbars din meniul View, selectând bara respectivă, sau
• unealta Tables and Borders, de pe bara de unelte Standard,
reprezentată grafic prin .
Uneltele de pe această bară nu sunt specifice doar tabelelor propriu-zise. Multe
dintre ele au valabilitate mai mare întrucât se referă la comenzi de fixare a stilului şi
grosimii liniilor, umplerea fundalului cu o culoare, sortarea unei liste, shortcut către
Borders etc. Acestea pot fi utilizate pentru încadrarea paragrafelor, sublinierea
textului prin culoarea de fundal etc., chiar dacă nu este implicat nici un tabel.

Eraser Line Style Line Weight Border Color

Shading
Draw Table
Color
Merge Cells Borders

Split Cells AutoSum

Sort Sort
Align Top Ascending Descending
Center Align Bottom
Vertically Distribute Change Text
Distribute Columns Direction
Rows Evenly Evenly
Table
AutoFormat
Dintre uneltele barei se recunoc Draw Table (care activează comanda Draw
Table din meniul Table) şi Borders (care a fost explicată la încadrarea paragrafelor,
identică uneltei de pe bara Formatting).
Celelalte unelte sunt explicate în continuare.
Selectarea entităţilor dintr-un tabel
Anumite operaţiuni necesită o selectarea prealabilă a obiectului care se procesează.
Într-un tabel se pot selecta obiecte după cum urmează:
Obiect selectat Moduri de selectare
Întregul tabel Comanda Select Table din meniul Table
O linie – Comanda Select Row din meniul Table
– click pe zona liberă din stânga liniei (similar selectării
unui paragraf)
– tragerea mouse-ului peste întreaga linie
– utilizarea combinaţiei de taste SHIFT + săgeţi
– uneori este suficient ca punctul de inserţie să fie în linia
dorită
O coloană – comanda Select Column din meniul Table
– apropierea mouse-ului de linia superioară până când
pointerul se schimbă într-o săgeată. Un click în acel
moment selectează întreaga coloană
– tragerea mouse-ului peste întreaga coloană
– utilizarea combinaţiei de taste SHIFT + săgeţi
– uneori este suficient ca punctul de inserţie să fie în
coloana dorită

12
 Obiect selectat Moduri de selectare
O celulă – click în zona liberă din stânga, din interiorul celulei
– tragerea mouse-ului peste celulă, până la selectarea
întregii celule
– utilizarea combinaţiei de taste SHIFT + săgeţi
– uneori este suficient ca punctul de inserţie să fie în
celulă

Reunirea şi divizarea celulelor

Pentru o aranjare mai bună a textului sau pentru inserarea unor titluri în capul de tabel
este necesară reunirea unor celule atât pe orizontală, cât şi pe verticală. Această
reunire trebuie să producă o nouă celulă, recunoscută ca atare de procesorul de tabele.
Operaţiunea se efectuează prin
– selectarea celulelor care se doresc reunite
– acţionarea comenzii Merge Cells din meniul Table sau a uneltei Merge Cells de
pe bara de unelte Tables and Borders.
Operaţiunea inversă, de divizare a unei celule, se execută prin
– selectarea celulelor care se divizează (în mod unitar)
– acţionarea comenzii Split Cells din meniul Table sau a uneltei Split Cells de pe
bara de unelte Tables and Borders.
Se va răspunde în dialogul afişat la numărul de linii şi de coloane nou create.
Există şi posibilitatea reunirii celulelor înaintea divizării (pentru o rearanjare a
spaţiului) prin marcarea boxei de control Merge cells before split (din dialogul Split
Cells).
Observaţie. Dacă operaţiunea nu produce efectul dorit, datorită selectării eronate în
special, a nu se uita comanda Undo (meniul Edit) sau unealta corespunzătoare.
Liniatura unui tabel
Trebuie făcută distincţie între liniile de ghidare (gridlines), caroiajul afişat la
inserarea unui tabel în document cu rolul de a delimita vizual celulele în timpul
editării, şi liniatura imprimată a tabelului.
Pentru ca tabelul să apară liniat pe foaia tipărită, se va forma liniatura prin
uneltele barei Borders (iniţiată şi prin Borders de pe bara Tables and Borders) sau
prin comanda Borders and Shading (meniul Format). Aplicarea oricărei metode
necesită selectarea celulei, liniei, coloanei sau tabelului, după cum se doreşte
stabilirea liniaturii (chenarului).
Afişarea caroiajului de ghidare este controlată de comanda Gridlines din
meniul Table.
Dimensionarea liniilor şi coloanelor
Datorită modului egalitar de construire primară a unui tabel, este necesar să se
redimensioneze liniile şi coloanele acestuia pentru a se potrivi mai bine cantităţii de
informaţie conţinute sau pentru a arăta mai bine etc.
Se recomandă ca această operaţiune să aibă loc după ce s-a completat
informaţia esenţială din tabel, mai ales pentru că înălţimea liniilor este ajustată
automat după informaţia conţinută.
Redimensionarea se poate efectua

13
– din riglele documentului,
– cu mouse-ul
– apelând comenzi de dimensionare.
Dimensionare din rigle
Atunci când punctul de inserţie este într-un tabel, pe rigle sunt delimitate zonele
alocate liniilor (pe rigla verticală) şi coloanelor (pe rigla orizontală). Trăgând cu
mouse-ul una din limitele liniei/coloanei dorite are loc redimensionarea acesteia.
Momentul când operaţiunea este posibilă este indicat de modificarea
mouse-ului într-o săgeată dublă.
Dimensionare cu mouse-ul
Apropierea mouse-ului de una dintre liniile tabelului (de ghidare sau definitivă)
transformă pointerul într-o linie dublă (orizontală sau verticală) încadrată de săgeţi.
Agăţarea şi dragarea liniei respective modifică dimensiunile în tabel.
Operaţiunea depinde de celulele reunite/divizate, prin urmare este recomandată
înainte de modificarea structurii de linii/coloane prin reunire sau divizare.
În operaţiunea de tragere a liniilor verticale (care separă coloane), acţionarea
simultană a unor taste de control are efecte diferite:
– ALT, se afişează dimensiunile şi nu se modifică lăţimea totală a tabelului;
– CTRL, coloanele următoare sunt redimensionate proporţional;
– SHIFT, coloanele următoare sunt păstrate şi se modifică lăţimea tabelului.
Comanda Cell Height and Width
Atributele de dimensionare, indentare a liniilor tabelului, aliniere şi altele sunt
grupate în comanda Cell Height and Width din meniul Table. Comanda necesită
poziţionarea în tabelul care se modifică şi afişează dialogul sinonim. Cell Height and
Width are două fişe Row şi
Column pentru operaţiuni
asupra liniilor, respectiv
coloanelor.
Fişa Row, reprezentată
în figura alăturată, are
următoarele funcţiuni:
Height of rows… – se alege
din listă tipul de înălţime.
Auto – după conţinut,
Exactly – mărimea specificată în zona At, At least – cel puţin mărimea specificată
în zona At.
Indent from left – se specifică mărimea deplasării întregii linii faţă de marginea
stânga a hârtiei. Linia de tabel se comportă ca un paragraf obişnuit.
Allow row to break across pages – se marchează dacă se admite ca linia să se rupă
între pagini.
Alignment – specifică tipul de aliniere al întregii linii între marginile laterale ale foii
de hârtie. Left – aliniere stânga, Center – aliniere centrată, Right – aliniere dreapta.

14
 Linia de tabel se comportă ca un paragraf, deci poate fi aliniată independent de
celelalte linii ale tabelului.
Previous Row, Next Row – butoane de navigaţie între linii pentru a le formata în
moduri diferite.
Fişa Column are funcţiunile:
Width of column… – se trece dimensiunea exactă a coloanei indicate.
Space between columns – se trece dimensiunea exactă a spaţiului dintre coloane
(netipărirea liniaturii
necesită un spaţiu mai
mare).
Previous Column – trece la
formatarea coloanei pre-
cedente.
Next Column – se trece la
formatarea coloanei
următoare.
AutoFit – are ca efect stabilirea automată a lăţimii coloanei după informaţia conţinută
în toate celulele coloanei.
Este de observat că aplicarea comenzii atunci când sunt selectate celule poate
produce unele efecte doar asupra celulelor respective, ceea ce poate strica alinierea
dorită cu celelalte linii sau coloane.
Pentru a dimensiona identic mai multe linii sau coloane trebuie urmată
secvenţa:
– selectarea liniilor/coloanelor
– aplicarea comenzii corespunzătoare, Distribute Rows Evenly sau Distribute
Columns Evenly, din meniul Table sau utilizarea uneltelor sinonime din bara
Tables and Borders.
Pentru a aplica un format profesional predefinit în mediul Word se va situa
punctul de inserţie oriunde in tabel şi
– se aplică Table AutoFormat din meniul Table sau
– se acţionează unealta Table AutoFormat din bara Tables and Borders.
Formatarea automată presupune selectarea unui model dintre cele propuse,
alegerea opţiunilor de formatare automată (ce anume să se modifice), ceea ce
conduce şi la o redimensionare corespunzătoare a liniilor/coloanelor.

Anteturi de tabel
La ruperea unui tabel între pagini este uneori necesară copierea capului de tabel în
faţa porţiunii de tabel de pe pagina nouă. Acest lucru poate fi realizat automat prin
definirea unui antet de tabel din liniile care constituie capul de tabel. Pentru aceasta
– Se selectează liniile capului de tabel. Acestea trebuie să fie primele linii din tabel
şi să fie consecutive.
– Se dă comanda Headings din meniul Table.

15
Formatarea informaţiilor din tabel
Se pot utiliza aproape toate comenzile şi uneltele de formatare a textului dintr-o
celulă de tabel. Poziţionarea punctului de inserţie într-o celulă permite selectarea unor
porţiuni de text din acea celulă, selecţie care se formatează uzual. În cazul selectării
mai multor celule, comenzile de formatare se vor aplica conţinutului fiecărei celule
din selecţie.
Apar formatări noi de aliniere a textului în cadrul celulei:
– de aliniere pe verticală (Alignment) şi
– de direcţie a textului (Text Direction).
Comenzile respective se regăsesc în meniul contextual (activat la click dreapta)
sau în unelte ale barei Tables and Borders:
– Align Top, textul este aliniat la limita superioară (opţiunea implicită);
– Center Vertically, textul este aliniat la mijlocul celulei, pe verticală;
– Align Bottom, textul este aliniat la marginea de jos a celulei.
– Comanda Text Direction sau unealta Change Text Direction, textul poate fi
orientat pe orizontală, vertical de sus în jos, vertical de jos în sus.
Alinierea pe orizontală se realizează în mod obişnuit.

Sortarea informaţiilor
Pentru cazul când liniile unui tabel trebuie să fie ordonate după informaţiile scrise în
una sau mai multe coloane se procedează în secvenţa:
1. Se poziţionează punctul de inserţie în tabel
2. Se dă comanda Sort din meniul Table
3. Se aleg opţiunile de sortare în dialogul afişat.
Sort by – stabileşte prima coloană considerată la ordonare (cheia primară).
Then by – fixează a doua, a treia coloană considerată, dacă există (cheile secundare
de sortare).
Type – stabileşte tipul informaţiilor (numeric, text, dată calendaristică).
Ascending, Descending – fixează ordinea crescătoare, respectiv descrescătoare.
My list has – indică prezenţa (Header row) sau absenţa (No header row) unei linii
antet (care nu se ia în considerare la sortare).
Options – deschide un dialog cu opţiuni suplimentare, valabile pentru sortări de
paragrafe în general.

16
 Pentru o sortare directă, fără deschiderea dialogului, se pot utiliza butoanele
Sort Ascending (crescătoare), Sort Descending (descrescătoare) de pe bara Tables
and Borders.
Observaţie. Comanda poate fi utilizată şi în alte situaţii, de exemplu ordonarea unei
selecţii de paragrafe. De asemenea, dacă operaţiunea nu produce rezultatul dorit, a nu se
uita comanda Undo.

Numerotare în tabele
Pentru a efectua o numerotare automată într-un tabel
– se selectează celulele dorite (prima coloană dacă se doreşte numerotarea liniilor în
prima coloană)
– se activează unealta Numbering de pe bara de unelte Formatting sau comanda
Bullets and Numbering din Format.
Dacă se utilizează Bullets atunci se obţine o marcare cu buline a celulelor respective.
Pentru ca numerotarea să fie a liniilor, trebuie ca fiecare celulă să conţină un singur
paragraf.

Calcule în tabele
În orice celulă a unui tabel se pot insera formule (asemănătoare celor din calculul
tabelar) care să realizeze calcule uzuale: sume, produse etc. Acest lucru se obţine prin
– poziţionare în celula care va conţine rezultatul;
– comanda Formula din meniul Table;
– în lista Paste function se alege funcţia dorită (de exemplu SUM);
– între parantezele funcţiei, în zona Formula, se specifică argumentele, prin referiri
la celule ale tabelului;
– în boxa Number format se construieşte un model pentru afişarea rezultatului.
În zona Formula, pe măsură ce se alege funcţia şi se completează argumentele se
construieşte formula utilizată pentru calcul.
Word inserează rezultatul unui calcul ca un câmp. Pentru a-l actualiza se va
selecta câmpul şi se va acţiona tasta funcţională F9.
Pentru a şterge o formulă, se selectează mai întâi câmpul respectiv şi abia apoi
se şterge.
Referirea celulelor
Coloanele tabelului se identifică cu litere A, B, C, … iar liniile tabelului prin numere
1, 2, 3, … O construcţie de tipul A1 constituie referinţa la celula situată în coloana A
pe linia 1, deci prima celulă din tabel. O zonă dreptunghiulară se identifică prin
referinţele la colţul din stânga sus şi cel din dreapta jos, separate prin caracterul ":".
O coloană se identifică total prin construcţii de tip A:A, iar o linie prin 1:1.
Dacă există mai multe referinţe într-o listă de argumente, acestea se separă prin
virgule.
Exemple:
A1:C2 identifică primele două linii din coloanele A, B, C.
A1,B3,D4 identifică mulţimea celulelor A1, B3 şi D4.
A:A,D:D se referă la coloanele A şi D.

17
 Sunt posibile şi referinţe la celule din alte tabele, dar subiectul necesită
cunoştinţe mai avansate. Există, de asemenea, denumiri generice pentru domenii de
celule: LEFT – celulele din stânga, RIGHT – celulele din dreapta, ABOVE – celulele
de deasupra, BELOW – celulele de dedesubt.
Funcţii uzuale
SUM – realizează suma argumentelor: =SUM(ABOVE) calculează suma numerelor
de pe coloană (dacă formula este situată în ultima linie a coloanei).
AVERAGE – realizează media aritmetică a argumentelor
COUNT – numără argumentele: =COUNT(LEFT) realizează numărarea intrărilor din
stânga, pe linie
MAX, MIN – calculează valoarea maximă, respectiv minimă
PRODUCT – realizează produsul argumentelor.
Este însă de observat că inserarea unei formule se efectuează prin intermediul
comenzii Formula din Table şi nu prin scrierea directă a formulei în celulă (cum s-ar
efectua în Microsoft Excel).

Operaţiuni diverse
Eliminarea unei linii/coloane/celule
Se selectează entitatea dorită, se dă comanda corespunzătoare din meniul Table:
Delete Rows, Delete Columns sau Delete Cells.
În cazul ştergerii unei celule se va alege opţiunea dorită pentru reorganizarea
tabelului (acesta nu poate rămâne cu goluri): Shift cells left sau Shift cells up
însemnând, respectiv, mutarea celulelor din dreapta peste locul rămas liber sau
mutarea celulelor de dedesubt peste locul rămas liber. Există şi opţiuni privind
ştergerea întregii linii sau coloane.
Eliminarea unui tabel
Se selectează întregul tabel (Select Table din meniul Table) şi se dă apoi comanda
Delete Rows (din meniul Table).
Se poate utiliza, după selectarea întregului tabel, comanda Cut (din meniul
Edit) sau unealta Cut corespunzătoare. Dezavantajul (sau avantajul) este că tabelul
rămâne în Clipboard şi poate fi readus pe acelaşi loc sau în altă parte (până la o nouă
operaţiune de copiere care modifică zona Clipboard).
Eliminarea informaţiei
Se selectează celulele/liniile/coloanele dorite şi se apasă pe tasta DEL sau
BACKSPACE (cu rol de ştergere). Structura tabelului rămâne intactă, ca şi formatul
celulelor (alinieri, chenare etc.).
Divizarea unui tabel
Un tabel se poate diviza la nivelul unei linii în două tabele, astfel încât să se poată
introduce un text explicativ între cele două părţi. Pentru aceasta, se plasează punctul
de inserţie în linia care devine prima din al doilea tabel şi se dă comanda Split Table.

18
Adăugarea de linii/coloane/celule
Pentru adăugarea de linii se plasează punctul de inserţie unde este necesară adăugarea
şi se dă comanda Insert Rows (care apare atunci în meniul Table). Dacă sunt
selectate mai multe linii, atunci se vor insera atâtea linii câte sunt selectate. Dacă
punctul de inserţie este în ultima celulă din tabel, tasta TAB produce inserarea unei
noi linii, astfel tabelul se poate completa pe măsură ce se introduc informaţiile.
Pentru adăugarea de coloane se selectează coloana unde se efectuează
adăugarea şi se dă comanda Insert Columns (care apare atunci în meniul Table).
Dacă sunt selectate mai multe coloane, se vor insera tot atâtea coloane noi. Coloanele
noi măresc lăţimea tabelului, deci tabelul trebuie să fie redimensionat global sau
coloană cu coloană.
Pentru adăugarea de celule se selectează atâtea celule câte se doresc inserate şi
se dă comanda Insert Cells (care apare atunci în meniul Table). Apare dialogul
Insert Cells în care se optează pentru deplasarea celulelor existente (Shift cells right
– celulele existente se deplasează spre dreapta, Shift cells down – celulelel existente
se deplasează în jos) sau pentru inserarea unor linii sau coloane întregi.
Navigarea într-un tabel
Pentru a se deplasa punctul de inserţie într-un tabel se pot utiliza mai multe procedee:
– Click în celula ţintă
– TAB pentru a trece din celulă în celulă de la stânga la dreapta şi de sus în jos
Acţionarea săgeţilor de direcţie (caz în care se parcurge şi informaţia din
fiecare celulă parcursă).

Întrebări de control
1. Cum se poate include un tabel într-un document Word?
2. Cum se stabileşte liniatura tabelului?
3. Care sunt operaţiunile care se pot efectua asupra liniilor/coloanelor/celulelor?
4. Cum se poate realiza numerotarea automată a unor celule?
5. Ce se înţelege prin linii de antet şi cum pot fi ele stabilite?
6. Cum se pot utiliza formule pentru calcule automate într-un tabel Word?

Activitate practică
Se va realiza un document Word după modelul Word4 prezentat în Anexa 2.
Pentru trasarea tabelelor se vor exersa diferitele moduri prezentate. Se va urmări diferenţa dintre
formatarea celulelor şi formatarea textelor din celule. Se va exersa modul de selectare a diferitelor
elemente ale tabelului.

19