Procesorul

Se mai numeşte şi Unitatea Centrală de

Prelucrare (UCP).
 -realizează calcule aritmetice şi operaţii logice
 -controlează celelalte componente ale
calculatorului
Procesorul are propria sa memorie numită
memorie cache.
Viteza unui procesor reprezintă
numărul de instrucţiuni care pot fi
executate într-o unitate de timp. Se
măsoară in MegaHertzi sau
GigaHertzi.
 Microprocesorul cuprinde:

Unitatea de comandă şi control (UCC)

• emite comenzi de transfer către dispozitivele de
intrare/ieşire
• interpretează instrucţiunile din memoria internă
• emite comenzi de prelucrare către unitatea aritmetică şi
logică şi de transfer către memoria internă.

Unitatea aritmetică şi logică (UAL) – execută operaţii

aritmetice şi logice cu datele furnizate de memoria internă.
Datele sunt stocate temporar în locaţii speciale de memorie
numite regiştri. După efectuarea calculelor datele sunt
transferate sub controlul UCC înapoi în memoria internă.
 Regiştrii – servesc la memorarea pe scurtă durată a datelor
prelucrate de UAL.
De mărimea regiştrilor depinde dimensiunea datei stocate şi
prelucrate.
Mărimea regiştrilor reprezintă numărul de biţi care pot fi prelucraţi la
un moment dat de calculator (8 biţi, 16 biţi, 32 biţi, 64 biţi, ...).
Aceasta influenţează performanţele microprocesorului.
 Generatorul de tact – stabileşte viteza de lucru a
microprocesorului. Aceasta este dată de frecvenţa de tact, se
măsoară în MHz (megahertzi) şi arată numărul impulsurilor prin
care se comandă operaţiile. Cu cât frecvenţa de tact este mai
mare cu atât viteza calculatorului este mai mare.

Viteza cu care procesorul prelucrează datele depinde de:

o frecvența de tact (în MHz) - reprezintă numărul de pași pe
care îi poate executa procesorul într-o secundă.
o lățimea registrelor - reprezintă numărul de biți care poate fi
prelucrat de procesor într-un tact.
 Anumite caracteristici sunt importante pentru amplasarea pe o
placa de baza:
-tip socket;
-frecventa de lucru;
-mod de operare;
-viteza de transfer pe magistrala;
-putere termica.

Un exemplu: Intel Core i7 Extreme cu urmatoarele

caracterisitici:
-tip socket: 1366;
-frecventa de lucru: 3.33 GHz;
-mod de operare 32/64 biti;
- viteza de transfer pe magistrala: 6.4 GT/sec (Giga
Transferuri pe secunda);
-putere termica: 130 W.
Puterea termica a procesoarelor actuale este foarte mare, astfel fiind
necesara racirea activa directa.
Schema bloc
 COMPONENTELE DE BAZA ALE UNUI CPU

 Unitatea Aritmetică-Logică (Arithmetic Logic Unit – ALU);

 Unitatea de Comandă şi Control (Control Unit – CU) – decodifica
instructiunile (FETCH  DECODE  READ MEMORY  EXECUTE
 STORE);

+
 regiştri – aceştia sunt dispozitive de stocare temporară a datelor şi
informaţiilor de control (instrucţiunile), de capacitate mică şi viteză
de acces mare;
 magistrale interne CPU – dispozitive pentru comunicare între
componentele CPU şi comunicare cu exteriorul, pentru transferul de
informaţii.
 CEASUL SISTEM
Fiecare procesor (CPU) contine un ceas intern care produce si trimite
semnale electrice pe magistrala de control pentru a sincroniza
operatiile sistemului. Semnalele alterneaza valori 0 si 1 cu o anumita
frecventa. Frecventa cu care se alterneaza aceste valori se numeste
ciclu de ceas sau perioada ceasului (clock cycle).

Frecventa de ceas - numarul de cicluri de ceas pe secunda.

Exemple: Ceasul unui procesor la 300 de Mhz ticaie de exact

300.000.000 ori pe secunda. Un ciclu de ceas al unui astfel de
procesor are o durata de 1 / 300.000.000 secunde.

Ciclu de ceas - cea mai mica unitate de timp sesizabila de catre un

procesor.
 VITEZA SISTEMULUI DE CALCUL
Cycles per Instruction (CPI) – fiecare instructiune dureaza un
anumit numar de cicluri de ceas (a se vedea NG pentru numarul de
CPI al fiecarei instructiuni).
Exemplu: instructiunea MOV dureaza intre 2 si 14 cicluri de ceas in
functie de natura operanzilor.

 un procesor ruland la 800 Mhz executa o aceeasi instructiune

mai repede decat unul ruland la 300 Mhz – durata ciclului de ceas
fiind mai scurta.

x86 vs RISC – instructiuni complexe care dureaza mai multe cicluri

vs instructiuni simple, primare care se executa rapid?
VITEZA SISTEMULUI DE CALCUL

In prezent s-a atins o anumita limita in ceea ce

priveste viteza procesoarelor. Mecanisme noi de
crestere a vitezei:
Pipelining - paralelizarea instructiunilor (o
instructiune trecuta din faza FETCH in faza DECODE,
permite unui alte instructiuni sa treaca in faza
FETCH)  mai multe instructiuni se executa in
paralel per ciclu de ceas - Instructions per Cycle;
Cresterea numarului de nuclee (cores) per procesor
(dual core, quad core).
 VITEZA SISTEMULUI DE CALCUL
Factori care influenteaza Viteza actuala a unui sistem de
viteza unui SC: calcul se masoara in

 Frecventa procesorului  MIPS – Milioane de

(singura nu e concludenta, instructiuni (intregi) pe
vezi Intel vs AMD); secunda;
 Capacitatea maxima de
 MFLOPS – Milioane de
memorie care poate fi
adresata; instructiuni in virgula
 Capacitatea de paralelizare flotanta pe secunda.
(pipelining);
 Dimensiunea registrilor interni Procesor Frecventa MIPS
si a magistralei de date; Intel Pentium Pro 200 Mhz 541
 Dimensiunea memoriei
AMD Athlon 1.2 Ghz 3.561
CACHE.
Ultra SPARC Niagara 2 1.4 Ghz 22.400
Intel Polaris Prototype 5.6 Ghz 1.800.00
(80 nuclee) 0
 Memoria cache
Memoria cache este organizata pe cel putin doua niveluri:
Exemplu: Intel Celeron D 300 contine doua memorii cache L1 de 16 KB si o
memorie cache L2 de 256 KB. Magistrala dintre cache-urile L1 si L2 trebuie sa
dispuna de o viteza (rata) foarte mare de transfer. Se poate calcula pe baza
largimii magistralei (numar de biti transferati in paralel) si frecventa ceasului:

CPU Largime Frecventa Rata

magistrala ceas teoretica
Intel Pentium 64 bits 1400 MHz 11.2 GB/s
III
AMD 64 bits 2167 MHz 17.3 GB/s
Athlon XP+

AMD Athlon 64 bits 2200 MHz 17,6 GB/s

64
AMD Athlon 128 bits 2200 MHz 35,2 GB/s
64 FX
Intel Pentium 256 bits 3200 MHz 102 GB/s
4
 Capacitatea memoriilor cache variaza in functie de procesor. In timp ce
la AMD se utilizeaza cache L1 de capacitate mare (128 KB), Intel utilizeaza
cache L1 mai mic (16 KB)dar eficient (Execution Trace Cache). Capacitatile
memoriilor cache pentru cateva procesoare:

CPU L1 cache L2 cache

Athlon XP 128 KB 256 KB
Athlon XP+ 128 KB 512 KB
Pentium 4 (I) 20 KB 256 KB
Pentium 4 (II) 20 KB 512 KB
"Northwood"
Athlon 64 128 KB 512 KB
Athlon 64 FX 128 KB 1024 KB
Pentium 4 (III) 28 KB 1024 KB
 Executia instructiunilor

Setul de instructiuni executate intr-un PC este de tip CISC

("Complex Instruction Set Computer"). Instructiunile sunt
complexe si au o lungime variabila intre 8 si 120 de biti.

Solutia opusa este setul RISC ("Reduced Instruction Set

Computer"), avand instructiuni de lungime constanta (ex: 32 de
biti). Procesoarele actuale realizeaza un mixaj intre RISC si CISC.
Pentru compatibilitate cu procesoarele mai vechi (programele mai
vechi DOS / Windows) procesoarele actuale pot executa
instructiuni CISC, dar fiecare instructiune CISC este translatata in
cate o secventa RISC (2-3 micro-ops) inainte de executie.
 EVOLUTIA TEHNOLOGIEI DE PROCESARE
Fiecare nou procesor introdus a extins setul de instructiuni al
procesorului precedent: 80386 a adaugat 26 noi instructiuni, 80486 a adaugat
6 noi instructiuni, iar Pentium a adaugat 8 noi instructiuni. In paralel a scazut
ciclul instructiunilor (ex: adunarea a doua numere la 80386 necesita 6 cicluri,
iar la 80486 necesita numai doua cicluri).
O alta imbunatatire importanta: procesoare pe 64 de biti, care
pentru compatibilitate pot executa si programe pe 32 de biti).
Calculele executate intr-un calculator pot fi impartite in doua categorii:
cu numere intregi si cu numere in virgula mobila (in jocuri 3D, prelucrari de
sunete, imagini, video). Initial calculele de v.m. erau executate intr-un
coprocesor aritmetic separat (ex: procesorul 80386 + coprocesorul de v.m
80387). Incepand cu 80486 coprocesorul aritmetic a fost plasat in procesor sub
forma uneia sau mai multor FPU ("floating point unit").
Pentru cresterea performantelor s-au adaugat noi registre si noi
instructiuni. Un prim exemplu: Pentium MMX ("multimedia extension") care
avea un set de instructiuni MMX si un set de registre MMX.
In vara 1998 AMD a introdus sub denumirea 3DNow! un grup de 21
instructiuni SIMD pentru imbunatatirea prelucrarilor 3D, care permitea
prelucrarea in paralel a catorva date cu o singura instructiune
 EVOLUTIA TEHNOLOGIEI DE PROCESARE
In ianuarie 1999 Intel a introdus SSE ("Streaming SIMD Extensions")
de asemenea pentru imbunatatirea performantelor 3D, in cadrul procesorului
Pentium III. SSE reprezenta o solutie mai performanta decat 3Dnow!:
-8 registre noi de 128 biti care pot sa contina patru numere pe 32 de
biti;
-50 noi instructiuni SIMD;
-12 noi instructiuni media, special propiectate, exemplu: codificarea si
decodificarea stream-urilor video MPEG-2;
-opt noi instructiuni de streaming la memorie pentru a imbunatati
transferul intre cache-ul L2 si memoria RAM.
Cu Pentium 4 s-a extins SSE la SSE2, continand 144 noi instructiuni,
inclusiv operatii intregi SIMD pe 128 biti si operatii de v.m. dubla precizie pe
128 biti. Aplicatii: video, recunoasterea vorbirii, prelucrarea imaginilor,
programe financiar/stiitifice. SSE2 a fost adoptat si de AMD, care a dublat
numarul de registre SSE2 (in comparatie cu Pentium 4).
Mai tarziu, Intel a introdus SSE3 cu 13 noi instructiuni (Pentium 4
Prescott).
Pentru a beneficia de aceste facilitati a fost necesara rescrierea unor
programe care sa includa noile instructiuni.
 EVOLUTIA TEHNOLOGIEI DE PROCESARE
In cadrul procesorului Pentium 4 s-a introdus tehnologia Hyper-
Threading Technology: permite executia in paralel a doua thread-uri (fire de
executie). Astfel un singur procesor fizic functioneaza ca doua procesoare
logice:
 O solutie imbunatatita: procesoarele dual-core. Exemple: AMD
Opteron, Intel Pentium I 3. Un procesor dual-core Pentium I3 cu Hyper-
Threading Technology functioneaza ca patru procesoare logice:
 Interfatarea procesorului
Cea mai importanta conexiune este cea dintre procesor si memoria
RAM. Transferul de date se face pe o magistrala lucrand la o anumita frecventa
(deaoarece RAM-ul este mult mai lent decat procesorul si aceasta frecventa
este mai mica).
In PC-ul original (IBM XT) transferul intre procesor, RAM si I/E se
desfasura sincron la o frecventa comuna.
 Compaq 1987: ideea separarii magistralei sistem de magistrala I/E,
lucrand la frecvente diferite.
 Cu introducerea procesorului 80486 s-a trecut la dublarea (cresterea)
frecventei procesorului fata de frecventa RAM
 Cu introducerea procesoarelor urmatoare s-a marit si mai mult
frecventa procesorului fata de frecventa magistralei. Ex: Pentium III frecventa
magistralei 133 MHz si frecventa procesorului 1200 MHz (9x).