Sunteți pe pagina 1din 16

CUPRINS

Date generale…………………………………………. pagina 2


Populaţie şi aşezări.................................................. pagina 3
Economia................................................................. pagina 4
.
Geografia Finlandei…………………………………… pagina 8
Principalele atracţii turistice………………………….. pagina 10
Bibliografie…………………………………………….. pagina 15

1
FINLANDA

Suprafaţa: 338.145 km2


Populaţia: 5.175.783 loc. (2001)
Densitatea: 15,3 loc./km2
Capitala: Helsinki 1.086.646 loc.
Repartiţia populaţiei active: Primar 7,8%
Secundar: 28,1%
Terţiar: 64,1%

2
Imaginea 1. (harta Finlandei)

Este aşezată în extremitatea estică a Europei de Nord, în plină zonă a


pădurii boreale de conifere (60 % din teritoriu), care împreună cu lacurile
dau o notă specifică a peisajului finlandez, dar şi principala resursă a ţării.
În 1917 Finlanda îşi declară independenţa , iar în 1919 devine
republică. În 1995 intră ca stat membru în Uniunea Europeană.

• Populaţie şi aşezări

Faţă de valorile medii ale densităţii populaţiei, se cunosc regiuni, în


principal urbane, în care valorile depăşesc 200 loc./km2. Oricum populaţia
este concentrată mai întâi în lungul litoralului Golfului Botnic începând cu
oraşul Turku. În această câmpie litorală, cu lăţime cuprinsă între 50 – 150
km, se desfăşoară activităţi legate de exploatarea unor resurse (plumb,
zinc, crom, lemn) prelucrarea acestora (siderurgia neferoasă - Tornio,
Vihanti, Kokkola, Pori, Harjavalta; chimică şi petrochimică, industria
construcţiilor navale, industria lemnului, mobilei, etc.), activităţi comerciale-

3
portuare şi de transport (rutier, naval, feroviar). Al doilea aliniament cu
valori care trec de 20 loc./km2 se află în sud şi cuprinde regiunile: Turku-
Pori, Uusimaa, Hame, Kymi. Aici sunt incluse câteva centre de maximă
importanţă (Turku, Tampere, Helsinki, Espoo, Lappeenranta) ale căror
activităţi acoperă în cea mai mare parte sfera economică a ţării ( industrie
siderurgică, petrochimică, a lemnului, construcţiilor navale etc.). Oraşele
porturi reprezintă în acelaşi timp poarta principală comercială a Finlandei.
Sunt câteva perimetre în interiorul ţării cu valori relativ ridicate ale
densităţii populaţiei motivate de exploatarea unor resurse, de prelucrarea
acestora, transport (Kuopio, Outokumpu, Otamaki, Mikkeli) ş.a. Regiunea
cu cele mai reduse valori ale densităţii populaţiei este Laponia ( Lappland =
Lappi), sub 2 loc./km2.
Populaţia urbană ajunge la peste 62 %, principalele oraşe fiind:
Espoo (peste 190 mii loc.), Tampere (circa 190 mii loc.), Vantaa (circa170
mii loc.), Turku (circa 165 mii loc.), Oulu (peste 110 mii loc.), Lahti (circa 96
mii loc.).

Helsinki (în suedeză Helsingfors) oraş situat în peninsula Estnäs din


Golful Finlandei, oraş fondat în 1550 de suedezi, devine capitala marelui
Ducat Finlandez în 1812 iar în 1918 capitala Republicii Finlandeze. Are
peste 1 mil. loc. Împreună cu centrele suburbane. Este un oraş cu o
urbanistică modernă, un important port şi centru industrial.

4
Imaginea 2. (imagine din Helsinki) Imaginea 3. (portul Helsinki)

• Economia

Deşi Finlanda s-a impus iniţial prin industria lemnului, bogăţie


tradiţională a ţării (printre primii producători europeni), treptat economia s-a
îndreptat spre ramuri industriale bazate pe exploatarea şi valorificarea unor
noi resurse, a celor de subsol (cobalt, vanadiu, crom, nichel (Koxalahi) din
acest punct de vedere fiind printre marii producători europeni, apoi cupru,
plumb, diamante), hidroenergie etc. Astăzi Finlanda este o ţară cu o
economie echilibrată şi ramuri industriale ce oferă produse competitive pe
piaţa comercială.

Industria energetică, industrie de bază pentru toate celelalte ramuri


ale economiei, furnizează curent electric obţinut pe seama combustibililor
importaţi (mai ales cărbune şi petrol) sau a energiei obţinută în centrale
hidroelectrice sau atomoelectrice. Centrala Olkiluoto, situată la sud de Pori,
furnizează circa 1/3 din energia electrică.

Industria siderurgică vizează prelucrarea minereurilor feroase


exploatate în ţară îndeosebi în jumătatea nordică (Kolari = reg. Lappi), la
sud de Kermijarvi în valea râului Kermijoki (tot în regiunea Lappi); Otanmaki
= regiunea Oulu. Aceasta se prelucrează la Raahe, centru siderurgic situat
la sud de oraşul Oulu la ţărmul Golfului Botnic. Al doilea centru important al
siderurgiei feroase, Hanko, se află în sudul extrem al ţării prelucrând şi
minereurile exploatate în apropiere. Siderurgia neferoasă (cupru, cel mai
mare centru de exploatare a minereurilor de cupru fiind Outokumpu), are la

5
bază materia primă locală, iar prelucrarea se face exclusiv în porturi sau în
apropierea ţărmului (Kokkola, Pori, Harjavalta).

Industria construcţiilor de maşini este prezentă mai ales în


jumătatea sudică, sud-vestică. Predomină mijloacele de transport, mai ales
nave (ferry-boat-uri) pentru transportul pasagerilor, material rulant, maşini şi
utilaje pentru industria lemnului, textilă, alimentară. Foarte apreciate pe
piaţa europeană sunt produsele industriei electronice, electrotehnice (ex.
Nokia). Printre centrele importante se numără: Helsinki, Turku, Tampere,
Vaasa.

Imaginea 4. (sediul Nokia)

Industria lemnului, ramură tradiţională, realizează astăzi o mare


varietate de produse începând cu cheresteaua, mobila, apoi celuloza şi
hârtia. Această ramură industrială este prezentă în aproape toată ţara mai
puţin Laponia dar mai ales în oraşele: Kemi, Oulu, Varkaus (cherestea,
mobilă, celuloză şi hârtie), Kajaani, Jamsa, Joensuu Kuopio (cherestea şi
mobilă), Mikkeli, Jvaskyla, Hamina, Lahti (celuloză şi hârtie).

6
Imaginea 5. (pădurile Finlandei)

Multe dintre centre sunt amplasate în apropierea căilor de transport


(lacuri, canale, râuri). Finlanda este unul din marii producători şi exportatori
de celuloză şi hârtie, mobilă şi cherestea.

Importante pentru economia ţării sunt produsele furnizate de


industria chimică de bază şi petrochimică prelucrând materie primă
importată. Principalele complexe industriale se întâlnesc la: Oulu (lacuri şi
vopsele), Kokkola (îngrăşăminte azotoase), Pori (la Harjavalta), dar mai
ales la Turku, Parvoo. Ele produc îngrăşăminte, produse sintetice, acizi.

Deşi materiile prime sunt aproape în totalitate importate, industria


textilă constituie, mai ales pentru oraşul Tampere, activitatea de bază.
Produsele textile se obţin la Vaasa lângă Pori, la Porvoo, Turku. Mai mult
decât atât, Finlanda este şi un important exportator de produse textile şi
încălţăminte (creşterea bovinelor şi porcinelor furnizoare de materie primă).

7
Imaginea 6. (îmbrăcăminte tradiţională finlandeză)

Agricultura şi silvicultura. Cu aproximativ 60% suprafaţă ocupată


cu păduri şi cu circa 32% alte terenuri, Finlandei nu-i rămân decât 8%
pentru culturi ceea ce însemnă o suprafaţă destul de mică. În aceste
condiţii creşterea animalelor devine un sector de bază.
Cele mai optime condiţii se întâlnesc în partea sudică a ţării, în
câmpiile litorale. Aici se cultivă: grâu, ovăz, rapiţă, sfeclă de zahăr, cartof.
Dintre acestea mai ales cartoful dar şi orzul, secara pot fi întâlnite până în
regiunea Cercului Polar având în vedere adaptarea la condiţii din ce în ce
mai precare.
Întrucât creşterea animalelor deţine cea mai mare pondere în
agricultură se dă o deosebită atenţie pe de-o parte păşunilor şi fâneţelor,
într-o proporţie extrem de mică (0,3 – 0,4%) iar pe de altă parte culturii
plantelor furajere.

Imaginea 7. (renii sunt crescuţi în Laponia)

În afara bovinelor se cresc porci, păsări, reni (în Laponia).

8
Se bucură de atenţie valorificarea pădurilor, mai ales a celor
răşinoase.

• Geografia Finlandei

Finlanda are o suprafaţă de 304.623 kmp de uscat şi 33.552 kmp de


apă, în total 333.145 kmp. Graniţa cu Suedia măsoară 540 km, graniţa cu
Norvegia 720 km, iar graniţa cu Rusia 1.268 km. Sunt aproximativ 1.107 km
de coastă în golful Finlandei (sud), Marea Baltică (sud-vest) şi Golful Botnic
(vest). Ţărmul este foarte articulat, cu numeroase golfuri şi lagune. În apele
teritoriale se găsesc nenumărate insule.
Una din cele mai mari influenţe asupra reliefului au avut-o gheţarii
continentali cuaternari, care au modelat suprafaţa ţării. Când gheţarii s-au
retras, acum mai bine de 10.000 de ani, au lăsat în urmă morene, drumlins
şi eskers. Miile de lacuri din partea sudică a ţării stau mărturie prezenţei de
odinioară a gheţarilor. Forţa lor a săpat fundurile lacurilor, care s-au umplut
cu apă provenită din topire.
Retragerea gheţarilor este, pe scara timpului geologic, atât de
recentă, încât căile de scurgere ale apelor nu au avut timp să se formeze
complet.

Relieful

- Altitudinile descresc spre S, cea mai mare parte a ţării având un relief jos.
- În partea central-sudică a Finlandei (Salpa Uselka si Suomenselka) se
găsesc depozite de tip glaciar: lanţuri morenaice. În nord se întâlneşte un
peisaj tipic în care apar câmpuri de blocuri eratice-fragmente de rocă foarte
mari, roci mutanate, acestora adăugându-li-se nişte martori de eroziune cu

9
aspect piramidal care poartă denumirea de numatek formând peisaje de tip
tunturi.
- înregistrează mişcări de înălţare evidente în sectorul sud-vestic al
litoralului finlandez (ţărm tipic cu numeroase insule de diensiuni mici şi
mijlocii cunoscut sub denumirea de ţărm de tip Skaers.
- În partea de est se găseşte Podisul Maanselka, ca o reflectare a Scutului
Baltic. La contactul dintre acest scut şi platforma Est-Europeană se află
lacurile Ladoga si Onega (doua depresiuni lacustre de dimensiuni mari care
au fost puternic modelate de calota glaciară). .

- În urma retragerii calotei Peninsula Scandinavă înregistrează mişcări de


înălţare evidente în sectorul sud-vestic al litoralului finlandez.

Clima

- Este de tipul boreală umedă influenţată de vecinătatea Marii Baltice, de


mulţimea lacurilor, de masele de aer mai calde ale vânturilor de vest cu
precipiţatii ce cad mai ales la sfârşitul verii.
- În Laponia Finlandeză asprimea climei este legată şi de situarea în zona
Cercului Polar de Nord. Aici soarele nu răsare iarna timp de 52 de zile, iar
vara nu apune timp de 67 de zile.
- Veri călduroase, primăvara şi toamna relativ temperate, ierni foarte reci şi
ţine din noiembrie până în martie.
Precipitaţiile anuale în S sunt de 700 mm pe an iar in N(Laponia) sunt
de 400 mm pe an.
Vegetaţia
- Pădurile ocupă 2/3 din S teritoriului şi sunt alcătuite mai ales din
conifere(pin şi molid). .
- În Lponia dominantă este tundra (cu muşchi, licheni,etc). .
10
Fauna
- Este diversificată: reni,vulpi polare, păsări migratoare, foca de apă dulce
(Lacul Saima). .
- Este protejată în 30 de Parcuri Naţionale, peste 1000 Rezervaţii Naturale
şi zone forestiere.

• Principalele atracţii turistice

Helsinki : considerat capitala economică a Scandinaviei, datorită


prezenţei a numeroase firme internaţionale, precum Nokia sau Laponia
Jewellery, este un oraş atrăgător şi pentru turişti, o îmbinare de cultură
urbană, modernism şi tradiţie. Iniţial, oraşul de pe coasta de sud a Finlandei
a fost un mic oraş pescăresc, fiind modernizat în 1812, în timpul stăpânirii
ruseşti. Carl Engel - un arhitect german - a fost chemat la Helsinki,
cerându-i-se să realizeze un nou plan al orasului. A fost o iniţiativă
inspirată, multe dintre cele mai importante clădiri ale oraşului fiind create de
Engel. Printre ele se numără şi Catedrala de Tuomionkirkko, un amestec de
renaştere gotică şi biserica ortodoxă rusă, chiar dacă astăzi este biserică
luterană. În timpul celui de-al doilea război mondial oraşul a fost bombardat
în repetate rânduri de aviaţia sovietică.

11
Imaginea 8. (Catedrala de Tuomionkirkko)

Turku : a fost capitala Finlandei în trecut, dar după 1812 şi-a pierdut
această calitate. După un incendiu devastator care a avut loc în 1828
întregul oraş a trebuit reconstruit până la frumuseţea de astăzi,
dezvoltându-se rapid. Considerat încă de mulţi finlandezi ca adevarata
capitală a ţării, este şi locul unde a fost deschisă prima universitate din
istoria ţării. Mai mult, aici veţi găsi atât restaurante rafinate, cât şi cluburi
sau localuri de noapte. În afara acestora puteţi vizita numeroasele muzee,
care povestesc istoria strălucitoare şi în acelaşi timp tragică a oraşului.
Castelul Turku şi Catedrala, datând din secolul XIII, nu trebuie ratate sub
nici un pretext. În Catedrală veţi găsi şi Muzeul de Istorie, fascinant pentru
cei care vor să descopere trecutul Finlandei.

Savonlinna : situat într-o regiune de lacuri, are în jur de 30.000 locuitori.


Oraşul a fost construit pe trei insule distincte, unite de poduri. În afara
priveliştii naturale superbe, principala atracţie turistică este cu siguranţă
Castelul Sf Olaf. Impresionanta fortareaţă a fost construită în 1475 de Erik
Axelsson Tott, servind la respingerea atacurilor venite din est şi la
controlarea regiunii Savo de către Suedia. Ansamblul este compus dintr-un
12
castel principal cu trei turnuri şi un şanţ cu zid pentru protecţie, cu turnuri de
observare. Castelul a fost reconstruit şi modificat în repetate rânduri, mai
întâi în perioada administraţiei suedeze, apoi, în 1743, a devenit fortareaţă.
Este una dintre cele mai importante atracţii turistice din Finlanda, având în
interior un restaurant şi mai multe Săli pentru festivităţi.
Aici are loc anual şi Festivalul de Operă Savonlinna, în luna iulie, şi
Festivalul de Balet Savonlinna, în luna iunie.

Imaginea 9. (Castelul Sf Olaf)

Vaasa : după ce aproape întregul oraş, construit din lemn, a fost distrus
într-un devastator incendiu în 1852, Vaasa a fost reconstruit la câţiva km de
locaţia originală. Proiectul a fost realizat de arhitectul Setterberg, care a
propus un proiect special pentru eventualitatea unui alt incendiu : străzi
largi şi lungi, cladirile împărţite pe zone. Din vechiul oraş au mai rămas
clopotniţa şi ruinele primăriei, astăzi obiectiv turistic. În 1918 Vaasa a fost
capitala ţării pentru scurt timp. Situat în apropierea mării, oferă o priveliste
superbă în partea portului, dar şi nu mai puţin de 11 muzee, precum şi un
uriaş parc de distracţii, Wasalandia, pentru cei care vor să se relaxeze.

13
Imaginea 10. (oraşul Vaasa văzut din aer)

Tampere : este cel mai mare oraş din ţările nordice de pe continent, cu o
populaţie de peste 200.000 locuitori. Fondat în 1779 pe Tammerkoski
Rapids, într-una dintre cele mai frumoase regiuni din întreaga ţară, s-a
dezvoltat rapid, devenind în secolul XIX cel mai important centru industrial
al ţării. Şi astăzi mai puteţi vedea locul unde se găsea Tampella-Finlayson
în secolul XIX. În prezent aceste zone industriale au fost refăcute şi aduse
la zi, funcţionând la capacitate maximă. Tot aici veţi găsi şi mici restaurante,
Săli de sport şi fitness, Muzeul Vapriikki şi Muzeul Central al Muncii.

Imaginea 11. (Piaţa Centrală (Pyynikki Ridge))

Tampere este şi un important centru universitar, iar în afara celor două


universităţi mai există şi numeroase alte instituţii de învătământ. Este în

14
acelaşi timp şi un important centru cultural al Finlandei, cu numeroase
teatre şi spectacole diverse, de la muzică şi literatură la artă plastică.
Odata ajusi aici nu trebuie să rataţi Piaţa Centrală (Pyynikki Ridge),
Catedrala (Pispala), Turnul de Observare Pyynikki si Nasinneula.

BIBLIOGRAFIE
15
1. Silviu Negruţ, Bogdan Suditu : - “Europa ghid de călătorie”, editura
Ziua, Bucureşti, 2003
2. Ion Marin, Marian Marin : - “Geografie regională, Europa”, ediţia a
II-a revizuită şi adăugită, editura
Universitară, 2005
3. Vasile Glăvan : - “Resurse turistice pe Terra”, editura
Economică, 2000
4. www.artline.ro
5. www.wikipedia.com
6. www.e-scoala.ro

16