denumita $lII1tfi=iologic.

AceSl ~unt fiziologic este masurat

in laboratoarc clinice de investigare a funqiei pulmonare
prin analizarea concentratiei de oxigen din sangele venas
amestecat ~i din sangele arterial, in para lei ell deternlinarea
debitului cardiac. Odata oblillute aceste valori, ~untul
fiziologic poate fi calculat conform urll1atoarei ecua!ii:
QpS/QT ~ (CiO, - CaO,) / (CiO, - CvO,)
.+
unde Qrs rcprezinta ~untul fiziologic pc minut, QT
reprezinta debitul cardiac pc minul, Ci02 reprezinta concentratia
oxigenului in saogele arterial in cazul unui rapon
ventilatie-perfuzie "ideal", Ca02 reprezinta valoarea
masuraHi a conccntratiei oxigenului din sangele arterial. iar
CvO! reprezinta valoarea masurata a concentratiei
oxigenului din sangele venos amestecat.
Cu cat ~untul fiziologic este mai mare, cu atat
cre~te call1itatea de .winge neoxigenat care pariise~te
plamanii.
Conceptul de "spatiu mort fiziologic" (cand
raportul VA/Q este mai mare decat valorile
normale)
in situatia in care anumite alveole sunt bine ventilate dar
slab perfllzate, cantltatea de oxigen alveolar depa~e~te
posibilitatile de absorbtie ~i transport pc cale sangvinfL
Prin unnare, ventilatia acestor alveole este considerala
imlfi/ii. Ventilatia spatiului mort anatomic al diilor
respiratorii este, de asemenea, inlltila. Slima acestor doua
tipllri de ventilatie inutila estc denumita Spa{ill mort
fi::iologic. Valoarea acestuia se poate masura in laboratoare
clinice de investigare a functiei puhnonare prin efectuarea
unoI' detenninari adecvate la nivelul sangelui ~i al aerului
expirat; rezulratele VOl' fi introduse in fonnula urmatoare.
numita ecuatia Bohr:
VDphysNC = (paCO, - PECO,) / PaCO,
unde VDphys reprezinta spatiul mort fiziologic, VC
reprezinta volumul curent, PaC02 reprezinta presiunea
partiala a dioxidllilli dc carbon In sangele arterial ~i PEC02
reprezinta prcsiunca paqiala medic a dioxidlilui de carbon
in aerul cxpirat.
Cand spatiul mort fiziologic se mare~te, efortul
ventilator este In cea mai mare parte inutil din cauza fapnliui
ca 0 mare parte din aerul ventilat nu intra in contact
cu sangelc.
Anomaliile raportului ventilalie-perfuzie
RapQrtul V,\/Q este anormsl In portiunile apicala
~i bazala ale pBimanului normal. La un am nonnal
aflat in ol1ostatism, perfuzia capilarelor pulmonare ~i ventila~
ia alveolara sunt considcrabil reduse in pO'liunile
apicale ale plamanilor comparativ Cli poqiunile bazal~;
tonl~i, pcrfuzia este mult mai rcdusa dedit ventila~ia. In
consecinta, in segmentele pulmonare apicale, raportul
VA/Q cste de 2,5 ori mai marc dedit valoarea ideala, ceea
ce produce un grad moderat de sJx/lill mort .fiziologic la
nivelul acestei zone pulmonarc.
La cca(alW extrema, adica la nivclul bazelor pulmonare,
ventilalia cstc u~or scazutfl fara de pcrfuzie, rapoItul
VA/Q fiind mai mic de 0,6 ori decat valoarca ideala. In
aceasUi. zona, 0 fractiune a sangelui nu cstc in mod nonnal
oxigenati!. ~i constituie un $ll11t fiziologic.
In ambele situatii, discrepantele dintre ventilatie
~i perfuzie reduc u~or cficienra pulmonara a schimbului de
oxigen ~i dioxid de carboll. Cu loale acestea, In cursul unui
efoft fizic, perfuzia poJ1iunilor apicalc ale plamanilor
cre~te semnificativ, astfel indit spatiul mort fiziologic se
reduce ~i eficicnta schimbului gazos se apropie de nivelul
optim.
RaportuI VA/Q este anormal in boals pulmonara
obstructiva cronica. Majoritatea fumatorilor cronici
prezinta variate grade de obstrucrie bron~idi; 'in multe
astfel de cazuri, afeqiunea se agraveaza in timp ~i produce
retcntie aerica la nivel alveolar ~i emfizem secundaI'.
Emfizemul conduce la distrugerea multor pereri alveolari.
Prin unnare, in cazul fumawrilor apar,. doua anomalii care
detennina un raport VA/Q anonnal. In primul rand, din
cauza obstructiei unui numar mare de bron~iole, alvcolele
situate distal de obstructie nu sunt ventilate, fapJ care determina
apropierea de zero a rapoftului VA/Q. [n al doilea
rand, in zonele pulmonare unde s-au produs distructii
masive ale peretilor alveolari, dar unde exista ventilarie,
cea mai mare parte a acesteia este inutila din cauza absentei
unei perfuzii adecvate care sa asigurc transportul gazelor
pe cale sangvina.
Deci, In boala pulmonara obstructiva cronica,
uncle zone pulmonare prezinta un ~'lInf .j1ziologic marcat,
In timp ce alte zone sc caracterizeaza printr-un spa(ill mort
ji::iologic semnificativ. Ambele l110dificari detennina
scaderea severa a eficientei plamanilor In producerea
schimbului gazos; uneori, aceasta eficien{a. poate deveni de
zece ori mai midi dedit in mod normal. De fapt,

supcrioara a tractului (inervata de nervii glosofarillgieni $i

vagi) cum ar fi glandele salivare, glandele esofagienc,
glandele gastrice, pancreasul $i glalldele Brunner din
duoden. Lucrul acesta este de asemenea valabil $i pentrll
unele glande situate In portiunea distala a intestin:i1ui gros,
inervata de nervii pclvieni parasimpatici. In resnll
intestinului subtire $i In primele doua treimi ale intestinului
gros, secretia sc produce In principal ca raspuns la stimulii
nervo$i :;;i hormonali locah, de 1a nivelul fiecami segment
digestiv.
Stimularea simpatidi. Stimularea nervi lor simpatici
care inerveaza tracuII gastrointestinal produce 0 cre~tere
u$oara sau moderata a secretiei unora dintre glandele
locale. Dar stimularea simpatica produce §i co~striqia
vaselar sangvine care vascularizeaza glandele. In consecinta,
stimularea simpatica poate avea un efect dublu: in
primul rand, stimularea simpatica exclusiva produce de
regula 0 cre$tere u$oara a secreriei. Dar, in a1 doilea nlnd,
daca prin stimulare parasimpatica sau honnonala secretia
glandelor este deja crescuta semnificativ, supraadaugarea
stimularii simpatice reduce de reguUi secretia, uneori la fel
de marcat, ca urmare a vasoconstriqiei $i a reducerii

submandibulara, 0 glanda compusa tipica formata din acini

~i ducle saUvare. Secre!ia salivara este un proees eu doua
ctape: prima ctapa irnpliea acinii, iar a doua ctapa, ductele
salivare. Acinii produc 0 secrelie primarii care conline
ptialina ~i/sau mucina Intr-o solulie de eJectroliti In concentratii
nu foarte diferite de cele tipice lichidelor
extracelulare. Pc masura ce secre{ia primara stra.bate
ductele, au loc doua mecanisme principale de transport
activ care modi fica. semnificativ compozitia ionica a
liebidului salivar.
in primul rand, ionii de sodhi sunt reabsorbiti
activ din toate ductele salivare ~i ionii de potasill sunt
secretafi activ, la sehimb eu ionii de sodiu. in consecinla.,
concentratia salivara a ionilor de sodiu scade semniticativ,
iar concentratia salivara a ionilor de potasiu cre$tc. Cu
toate acestea, reabsorb!ia sodiului este excesiva fata de
secrelia potasiului, acest lueru generand 0
electronegativitate de aproximativ -70 milivolti In ductele
salivare; ca unnarc, ionii de clor vor fi reabsorbiti pasiv.
Astfel, concentratia ionilor de c10r In Iichidul salivar scade
foane mult, pc masura scaderii concentratiei ductale a
ionilor de sodiu.
in al doilea rand, ionii bicarbono/ sunt secretati
de epiteliul ductal In lumenul ductului. Acest fenomen se
produce partial din cauza schimbului pasiv al
bicarbonatului pentru ionii de clor, dar poate fi $i consecinta
unui praces de secretie activa.
Rezultatul acestor procese de transport este ea, Tn
condi!ii de repous, concentratiile salivare ale ionilor de
sodiu $i aliionilor de clor ajung fiecare la aproximativ 15
mEq/l, adita Intre a ~aptea ~i a zecea parte din concentratiile
lor plasmatice. In schimb, concentratia ionilor de
potasiu este"de aproximaliv 30 mEq/l, adica de ~apte or;
mai mare decat concentratia plasmatica; iar eoncentratia
ionilor bicarbonat este intre 50 ~i 70 mEq/l, aproximativ
de doua sau de trei ori mai mare deeat coneentra\ia plasmatidi.
in /impul sa/iva!iei maxima/e, concentratiile salivare
ale eleetrolitilor se modifica semnifieativ, deoarece
Saliva
Secretie gastrica
Secrepe pancreatica
Bila
Secretia intestinului sub\ire
Secretia glandelor Brunner
Secrepa intestinului gros
TOlal~
Volum zilnic (ml) pH
1000 6,0-7,0
1500 1,0-3,5
1000 8,Q-8,3
1000 7,8
1800 7,5-8,0
200 8,Q-8,9
200 7,5-8,0
6700
rata de formare a seeretiei primare de ca.tre acini poate
cre~te de paDa la 20 de ori. Aceasta. secretie acinara stra.bate
apoi duetele atat de rapid, Indit m9difiearea secretiei
la !livel ductal este redusa considerabil. In conseeinta, cfmd
sunt secretate eantitali mari de saliva, concentratia de sodiu
~i clor cre$te doar la jumatate sau trei sferturi din concentratia
plasmatica, iar cOllcentralia de potasiu ere$te doar de
patru ori fata de valoarea plasmatica-.
Rolul salivei in igiena oral3o. in stare de veghe ~i in
conditii bazale, 0 eantitate de aproximativ 0,5 mililitri de
saliva, apraape exclusiv de tip mucos, este secretata. in
fiecare minut; dar in cursul somnului, secretia se reduce.
Aeeasta sccretie joaea un rol extrem de important in
men!inerea saniitatii tesuturilor de la nivelul cavitatii orale.
Cavitatea orala contine foarte multe baeterii patogene care
pot distTuge relativ u~or tesuturile $i care produc eariile
dentare. Saliva previne proeescle distnlctive In mai multe
feluri.
jn primll/ rand, fluxul propriu-zis de saliva contribuie
la indepartarea bacteriilor patogcne ~i a panieulelor
alimentare care Ie asigura suportul metabolic.
in 01 doilea rand, saliva dispune de cativa faetori
care distrug bacteriile. Unii dintre ei sunt ionii tiadanal $i
cateva enzime pro/eoli/ice - eea mai importanta. fiind
/izozimu/ - care Ca) ataca bacteriile, Cb) favorizeaza patrunderea
ionilor tiocinanat in interiorul bacteriilor unde i~i
exerciUi. aqiunea bactericida., ~i (c) digera particulele alimentare,
indepartand astfel suportul metabolic bacterian.
in aI/rei/eo rand, in saliva exista deseori cantitati
importante de anticorpi care pot distruge bacteriile orale,
inclusiv uncle bacterii care produc carii dentare. in absenta
salivatiei, tesuturile cavitatii orale se ulcereaza ~i se pot
infecta, iar cariile dentare devin de nestapanit.
Reglarea pc cale nervoasa a secretici salivarc
Figura 64-3 ilustreaza diile parasimpatice de rcglare a salivariei,
demonstnlnd ea glandele salivare sunt controlate In
principal pnn impulsurile nervoase parasimpatice
provenite de la nucleii salivori sllperiari ~i inferiori din
tfllnehiul cerebral.
ucleii salivari sunt situari aproximativ la nivelul
jonqiunii dintre bulb ~i puntc, ~i sunt aetivati atat de
stimuli gustativi cat ~i de stimuli taetili proveni~i de la
nivelul limbii ~i al altor zone din eavitatea orala $i din
faringe. Multi stimuli gustativi, co prccadere gustul aCfU
(provocat de acizi), induc seeretii salivare abundcnte - de
aproximativ 8-20 ori mai mari decat valoarea bazala a ratei
de secretie. De asemcnea, unii stimuli tactili, cum ar fi
prezenta in cavitatea orala a obiectelor fine (ex. 0
pietTieica), produc 0 salivatie marcata, in timp ce obicctele
rugoase produc 0 salivafie mai redusa. sau ehiar pot inhiba
saiivafia.
Saliva\ia poate fi de ascmenea stimulata. sau
inhibata de impulsurile nClVoase ajunse la nueleii salivari
de la centrii superiori ai sistemului nervos central. De
exemplu, cand 0 persoana miroase sau mananca alimcntele
preferate, saliva!ia este mai abundenta deeM atunci dind
sunt mirosite sau ingerate alimente detestatc. Aria
ape/ill/lui din creier, responsabila de reglarea partiala a
acestor fenomene, este localizata In proximitatea ccntrilor