Sifilis

Ce este sifilis?

Sifilisul este răspândit în întreaga lume, fiind considerat a

treia boală cu transmitere sexuală, în țările dezvoltate,
calea principală de transmitere fiind cea prin contact
sexual, dar se poate transmite și de la mamă la făt în
timpul sarcinii sau al nașterii, rezultând sifilisul
congenital.
Infecția parcurge 3 faze: primară, secundară și terțiară.
Simptome

• Sifilisul primar are ca leziune caracteristică şancrul sifilitic. Leziunea începe

ca o papulă care apoi erodează, rezultând un ulcer nedureros, cu baza dură, cu
margini ridicate şi cu suprafaţa curată. Pot exista unul (mai frecvent) sau mai
multe şancre, de obicei la nivelul organelor genitale externe, precum şi a
colului uterin, în zona perianală, canalul anal sau cavitatea bucală.
• Şancrul apare la poarta de intrare, după aproximativ 10-90 de zile de la
contactul infectant. În şancru există numeroase spirochete, care pot disemina
limfatic sau sanguin şi care conferă acestei leziuni un grad crescut de
infecţiozitate. În 75% dintre cazuri, după aproximativ 1-2 luni, leziunile din
sifilisul primar se vindecă spontan, fără cicatrici.
• Sifilisul secundar corespunde perioadei de diseminare a treponemelor și se
manifestă clinic după 6 săptămâni și 6 luni de la debutul șancrului. Acest
stadiu este caracterizat prin: sindrom pseudogripal, limfadenopatie
generalizată, oboseală accentuată, pierdere în greutate, alopecie sau erupție
cutaneo-mucoasă (pete roșii pe piele fără mâncărimi).
• Acest rash poate fi foarte variabil (macule, papule, pustule), acoperă
întreaga suprafaţă a pielii (inclusiv palmele şi tălpile) și poate să dureze de
la câteva zile la câteva săptămâni. În absența unui tratament specific,
erupția poate surveni în mai multe faze, întrerupte de perioade
asimptomatice pe parcursul a 1-2 ani și, uneori, poate chiar regresa spontan.
• Evoluţia sifilisului este variabilă: aproximativ 25% dintre pacienţi se
vindecă microbiologic, 25% evoluează latent toată viaţa, iar la 50% infecţia
se reactivează după un anumit interval de timp. Faza de sifilis latent este
necontagioasă, fără manifestări clinice şi este diagnosticată doar prin
prezenţa unor anticorpi specifici.
• Sifilisul terţiar apare la 2-20 de ani de la instalarea sifilisului
primar. Se manifestă clinic prin determinări cutanate (gome),
hepatice, osoase, neurologice (paralizie generalizată) sau
cardiovasculare (aortita sifilitică, anevrism de aortă, stenoză
coronariană). Pacienţii aflaţi în stadiul terţiar nu sunt
contagioși, însă această formă clinică, odată instalată, poate
evolua spre deces. Cazurile de sifilis terțiar sunt rare în zilele
noastre și mai ales în țările industrializate unde populația
folosește în mod frecvent tratament antibiotic.
Diagnostic și testele de laborator

• confirmă prin examinarea directă la microscop, prin teste serologice, și/ sau prin teste de biologie moleculară.
• Testele serologice sunt cele mai utilizate, datorită ușurinței cu care se realizează, însă acestea nu pot
diagnostica stadiul bolii. Răspunsul imun față de infecție include producerea de anticorpi îndreptați împotriva
unei palete largi de antigene, fiind implicați atât anticorpi nespecifici (îndreptați împotriva anticardiolipinei/
reaginei) cât și anticorpi specifici antitreponemici.
• Ținând cont de particularitățile răspunsului imun, testele serologice pentru sifilis pot fi clasificate în 2 mari
categorii:
• Teste care identifică anticorpi nespecifici (teste non-treponemice)
• VDRL analiza – Venereal Disease Research Laboratory  
• RPR analiza – Rapid Plasma Reagin test
• Testele non-treponemice sunt rapide, ușor de efectuat, au un cost redus și prezintă o
sensibilitate foarte bună, în special în stadiul precoce al infecției. Principalul lor dezavantaj este
că se asociază cu o rată importantă de rezultate fals pozitive, în special la gravide (la această
categorie, aproximativ 28% dintre rezultatele pozitive pentru RPR pot fi biologic fals pozitive).
• Teste care identifică anticorpi specifici (teste treponemice) – sunt folosite pentru a confirma
testele non-treponemice pozitive. În general nu sunt recomandate pentru screening-ul infecției
deoarece au sensibilitate mai redusă decât testele non-treponemice în primele 2-3 săptămâni ale
stadiului de sifilis primar. Acest tip de anticorpi persistă toată viața; de asemenea, nu sunt utili
pentru monitorizarea eficienței terapeutice.
• În laboratorul Synevo se lucrează testu Anticorpi Treponema pallidum IgG în ser/LCR – util în
diagnosticul neurosifilisului.
• Ate tipuri de teste:
• Treponema pallidum-Anticorpi IgM (Blot) – diagnosticul infecției active și congenitale
recente;
• Treponema pallidum-Anticorpi IgG (Blot) – confirmare diagnostic serologic de infecție;
• Treponema pallidum ADN din lichid amniotic (PCR) – confirmare diagnostic serologic de
infecție.
• Există câteva recomandări pentru utilizarea de teste serologice, pentru evaluarea unui
sifilis:
• În prezența semnelor și simptomelor de infecție cu Treponema pallidum sau altor boli cu
transmitere sexuală;
• Test screening prenatal (în trimestrul I, III și la naștere);
• Test screening premarital;
• Test screening la angajare, asigurări de viață, etc.;
• Test screening pentru donatorii de sânge și de organe;
• Detectarea sau excluderea infecției la pacienții HIV pozitivi;
• Monitorizarea răspunsului la tratament (RPR cantitativ).
Tratament sifilis și profilaxie

• Antibioticul de elecţie pentru tratamentul sifilisului este Penicilina. Nu s-a

constatat secreţia de β-lactamază la tulpinile de Treponema pallidum. În
cazul sifilisului primar şi secundar, se preferă administrarea de peniciline
retard. În cazuri de sifilis terţiar şi congenital se utilizează penicilina G. La
pacienţii alergici la penicilină, se administrează doxiciclina sau tetraciclină,
întrucât s-au constatat eşecuri în terapia cu eritromicină, din cauza
existenţei unor tulpini rezistente.
• Până în prezent, nu există încă un vaccin eficace pentru prevenție, iar
măsurile profilactice sunt nespecifice şi constau în practicarea sexului
protejat, depistarea şi tratarea partenerilor sexuali ai pacienţilor cu infecţie
diagnosticată. Pentru prevenirea sifilisului congenital se recomandă testarea
serologică obligatorie a tuturor femeilor gravide, în primele luni de sarcină.
Referințe

• https://www.synevo.ro/sifilis-o-boala-cu-transmitere-
sexuala/