Medicina Dentara, An 3, Grupa 3

Ghita Ioana

SIFILIS PRIMAR

Infectia sifilitica este o boala venerica de mare gravitate pe plan social si individual, care a constituit
unul dintre cele mai mari flageluri si calamitati ce s-au abatut asupra omenirii.
Agentul cauzal este TREPONEMA PALLIDUM (Spirocheta pallida). Este un macro-organism spiralat
cu lungime de 6-15mm si diametrul de 0,09-0,18 mm,avand ambele capete ascutite. Treponema pallidium este
o spirocheta, bacterie de forma helicoidala, deosebit de mobila multumita aparatulu sau locomotor intern.
Descoperirea ei dateaza din 1906.
Calea principală de transmitere este contactul sexual, dar se poate transmite și de la mamă la făt în
timpul sarcinii sau al nașterii, rezultând sifilisul congenital.
Există mai multe tipuri de sifilis, iar boala poate progresa din diferite stadii în funcție de evoluția
netratată sau netratata adecvat .
Sifilisul primar este prima etapă a infecției cu treponema pallidium, bacteria cauzatoare a sifilisului.
Se caracterizează prin apariția unei ulcerații dureroase la locul de intrare a bacteriei, de obicei la nivelul
organelor genitale, anusului sau al gurii. Această leziune este cunoscută sub numele de șancru sifilitic și poate
apărea la câteva săptămâni după expunerea la bacterie. Este important să se caute asistență medicală pentru
diagnostic și tratament adecvat în stadiul primar al sifilisului .
Aspectul clinic al sifilisului primar include apariția sancrului la locul de contact cu bacteriile. Acesta
leziune este, în general, o leziune dureroasă, nedureroasă sau cu o durere minimă, și poate fi însoțită de
umflături limfatice regionale . Sancrul este o ulcerație nedureroasă, adesea rotundă sau ovală, cu margini bine
delimitate și podea netedă. Deși uneori poate trece neobservat identificarea și tratamentul timpuriu sunt
cruciale pentru prevenirea acesteia.
Șancrul poate varia în dimensiuni și poate fi însoțit de simptome precum umflarea ganglionilor
limfatici, febră ușoară sau oboseală. Este important de menționat că șancrul se poate vindecă spontan, dar
absența tratamentului poate duce la evoluția bolii către stadiile secundare și ulterioare ale sifilisului. Sifilisul
primar poate progresa către sifilisul secundar, simptomele incluzând erupții cutanate caracteristice, leziuni la
nivelul mucoaselor, febră, dureri musculare și alte manifestări sistemice.
Pentru diagnosticul sifilisului primar, se pot efectua mai multe examene paraclinice, inclusiv:

1. Testul VDRL (Venereal Disease Research Laboratory): Este un test de screening care identifică
prezența anticorpilor specifici împotriva Treponema pallidum. Totuși, acesta poate da rezultate
fals negative în stadiile incipiente.
2. Testul RPR (Rapid Plasma Reagin): Similar cu VDRL, RPR este un test de screening pentru
detecția anticorpilor specifici.
3. Testul TPPA (Treponema pallidum Particle Agglutination): Este un test confirmator care
detectează anticorpii specifici pentru Treponema pallidum.
4. PCR (Reacția de Polimerizare în Lanț): O metodă moleculară pentru identificarea ADN-ului
bacterian. Utilă în special în cazuri de sifilis timpuriu.
5. Examinarea directă a șancrului: Microscopia la întuneric poate dezvălui Treponema pallidum
în leziunea sifilitică.

Tratamentul sifilisului primar implică utilizarea antibioticelor, în mod obișnuit penicilina. Durata și
tipul de antibiotic pot varia în funcție de stadiul și gravitatea bolii, precum și de eventualele alergii la
medicamente.
De regulă, o singură doză de penicilină este eficientă în tratarea sifilisului primar. În caz de alergie la
penicilină, se pot utiliza alte antibiotice precum doxiciclina sau azitromicina. Este crucial să se respecte
întotdeauna indicațiile medicului și să se finalizeze întregul curs de tratament pentru a asigura eradicarea
completă a bacteriei Treponema pallidum.
Medicina Dentara, An 3, Grupa 3
Ghita Ioana

În timpul tratamentului sifilisului primar, este esențial să se evite contactul sexual până când leziunile
dispar complet și testele confirmă răspunsul pozitiv la tratament. De asemenea, partenerii sexuali ar trebui să
fie informați și să fie evaluați pentru a preveni răspândirea infecției.
În cazuri rare sau în situații specifice, medicul poate decide să efectueze teste de urmărire pentru a
confirma vindecarea completă. Este important să se urmeze îndrumările medicului și să se realizeze controale
regulate pentru a monitoriza starea de sănătate și pentru a preveni complicațiile ulterioare.
Cu tratamentul adecvat și la timp, prognosticul sifilisului primar este de obicei favorabil. Tratamentul
cu antibiotice, în special penicilina sau alternativele în caz de alergie, este eficient în a elimina infecția.
Dacă sifilisul primar nu este tratat, boala poate progresa către stadii secundare și ulterioare, având
potențialul de a afecta sistemul nervos, inima, ochii și alte organe. Tratamentul timpuriu este esențial pentru a
preveni aceste complicații.
Este important ca persoanele diagnosticate cu sifilis primar să respecte întotdeauna recomandările
medicului, să urmeze tratamentul prescris și să participe la controalele regulate pentru a monitoriza evoluția
și pentru a preveni recidivele sau complicațiile pe termen lung.