PROIECT

Pe tema: Metode de profilaxie a bolilor

sexual transmisibile

Realizat:Surdu Alin
Verificat:Bolboceanu Diana


Sifilisul este
Sifilisul
o infecție cu transmitere sexuală cauzată de bacteria spirochetă Treponema pallidum
 subspecia pallidum. Calea principală de transmitere este contactul sexual, dar se poate transmite și de la
mamă la făt în timpul sarcinii sau al nașterii, rezultând sifilisul congenital. Printre bolile umane cauzate
de Treponema pallidum se numără și framboesia (provocată de subspecia pertenue), pinta(provocată de
subspecia carateum) și bejel (provocată de subspecia endemicum).
Simptomele diferă în funcție de cele patru stadii ale sifilisului (primar, secundar, latent și terțiar). În
stadiul primar se prezintă, în general, o singură ulcerație (o zonă a pielii fermă, nedureroasă, fără
mâncărimi), sifilisul secundar prezintă o erupție difuză ce implică frecvent palmele mâinilor și tălpile
picioarelor, sifilisul latent prezintă foarte puține simptome sau nici unul, iar sifilisul terțiar cu gome,
simptome neurologice sau cardiace. Sifilisul mai este numit și „marele imitator” din cauza prezenței
simptomatice atipice. Depistarea bolii se face, de obicei, printr-un test serologic, dar bacteriile pot fi
văzute și la microscop. Sifilisul poate fi tratat eficient cu antibiotice, metoda preferată fiind administrarea
intramusculară de penicilină G (administrată intravenos în cazul neurosifilisului) sau ceftriaxonă, iar
bolnavilor cu alergie acută la penicilină li se administrează doxiciclină sau azitromicină pe cale orală.
În 1999 au contractat sifilis circa 12 milioane de oameni în toată lumea, peste 90% dintre cazuri fiind
înregistrate în țările în curs de dezvoltare. După o scădere dramatică a numărului de cazuri datorită
disponibilității penicilinei în anii ’40, odată cu începutul noului mileniu ratele infecției au crescut în multe
țări, infecția fiind frecvent asociată cu virusul imunodeficienței umane (HIV). Acest fapt este în parte
atribuit practicilor sexuale nesigure în rândul bărbaților ce întrețin relații intime cu bărbați, promiscuității
 sporite, prostituției și tendinței de utilizare din ce în ce mai scăzută a mijloacelor de protecție de barieră.
[2][3][4]
 Sifilisul primar

 Sifilisul primar se transmite de obicei prin contact sexual direct cu leziunile

unei persoane infectate.[16] În termen de circa 3-90 de zile după expunerea
inițială (în medie 21  de zile) în punctul de contact apare o leziune a pielii
numită șancru.[5] Aceasta este de obicei (în 40% din cazuri) o ulcerație unică,
fermă, nedureroasă, fără mâncărimi, cu o suprafață curată și contur regulat,
cu diametrul de între 0,3 și 3,0 cm.[5] Leziunea poate avea aproape orice
formă.[17] În forma clasică aceasta evoluează de la maculă la papulă ajungând
în final la stadiul de eroziune sau ulcer.[17] Se pot observa și leziuni multiple (în
circa 40% din cazuri),[5] prezente de obicei în cazurile de infectare
concomitentă cu HIV. Leziunile pot fi dureroase sau sensibile (30%), și pot fi
localizate în afara organelor genitale (2–7%). La femei cel mai adesea apar în
zona cervixului (44%), la bărbații heterosexuali în zona penisului (99%), și
frecvent în zona anală și rectală la 
bărbații care întrețin relații intime cu bărbați (34%).[17] Ganglionii limfatici din
zona infectată se măresc  (în 80% din cazuri)[5] după 7-10 zile de la formarea
șancrului.[17] Fără tratament, leziunea poate persista timp de 3-7 săptămâni.[5
 Sifilisul secundar
 Sifilisul secundar apare la circa 4-10 săptămâni după infecția primară. [5] În timp ce stadiul secundar este renumit pentru
manifestările sale diferite, cele mai comune simptome implică manifestări cutanate, ale membranelor mucoase, și ale 
ganglionilor limfatici.[18] Pot apărea iritații amplasate simetric de culoare roz-roșiatică, fără mâncărimi, pe trunchi și
extremități, inclusiv pe palme și pe tălpi.[5][19] Iritația poate deveni maculopapulară sau pustulară. Pe membranele mucoase se
pot forma leziuni plate, lărgite, albicioase, asemănătoare negilor, cunoscute drept condiloame. Toate aceste leziuni găzduiesc
bacterii și sunt infecțioase. Printre alte simptome se numără febra, dureri în gât, indispoziție, pierdere în greutate, 
căderea părului și dureri de cap.[5] Printre manifestările rare se numărăhepatita, boli de rinichi, artrita, periostita, 
nevrita optică, uveita și keratita interstițială.[5][20] Simptomele acute dispar de obicei după 3-7 săptămâni; [20] totuși, la circa 25%
dintre bolnavi simptomele sifilisului secundar pot reveni. Multe persoane care prezintă simptomele tipului secundar de sifilis
(40–85% femei, 20–65% bărbați) nu raportează apariția prealabilă a șancrului caracteristic sifilisului primar. [18]
 Sifilisul latent

 Sifilisul latent este definit ca prezența dovezilor serologice de infecție fără

simptomele bolii.[16] În Statele Unite este clasificat în stadiul precoce (până la
1 an după sifilisul secundar) și stadiul tardiv (peste 1 an după sifilisul
secundar).[20] În Marea Britanie, distincția între sifilisul latent precoce și cel
tardiv se face după o perioadă de doi ani.[17] Simptomele sifilisului latent
precoce pot reveni. Sifilisul latent tardiv este asimptomatic și nu este la fel
de contagios ca în perioada precoce.[20]
 Sifilisul terțiar
 Sifilisul terțiar apare la circa 3-15 ani după infecția inițială si poate avea trei forme diferite: sifilis gomatos (15%), 
neurosifilis tardiv (6,5%) și sifilis cardiovascular (10%). [5][20] Fără tratament, o treime din persoanele infectate ajung
la stadiul terțiar.[20] În acest stadiu boala nu este infecțioasă. [5]
 Sifilisul gomatos sau sifilisul benign tardiv apare de obicei la 1-46 ani după infecția inițială, cu o medie de 15 ani.
Această etapă este caracterizată prin formarea unor gome care arată ca niște umflături moi, cu aspect de tumoare,
de diverse mărimi. Acestea afectează de obicei pielea, oasele și ficatul, dar pot apărea oriunde. [5]
 Neurosifilisul este o infecție care afectează sistemul nervos central. Acesta poate apărea devreme, fie
asimptomatic, fie sub formă de meningităsifilitică sau târziu sub forma sifilisului meningovascular, pareză generală
 sautabes dorsalis asociat cu probleme de echilibru și dureri străpungătoare în extremități.Neurosifilisul tardiv apare
de obicei la 4-25 de ani după infectarea inițială. Printre simptomele sifilisului meningovascular se numără apatia, 
atacurile de apoplexie și pareză generală cu demență și tabes dorsalis.[5] Poate apărea și pupila Argyll Robertson,
contracția bilaterală a pupilelor atunci când persoana își îndreaptă atenția asupra unor obiecte apropiate, dar nu și
atunci când pupilele sunt expuse la lumină puternică.
 Sifilisul cardiovascular apare de obicei la 10-30 ani după infectarea inițială. Cea mai des întâlnită complicație este 
aortita sifilitică care poate duce la anevrism.[5]
Metode de tratament


Din fericire, odată diagnosticată, mai ales în stadiile precoce, sifilisul este
vindecabil prin tratament cu antibiotice. Dar cu ce se tratează sifilisul?
Tratamentul de baza este cu penicilină conform ghidurilor actuale, deși poate
să difere în funcție de stadiu. Din nou, suprins precoce, sifilisul se poate
vindeca definitiv. Foarte rar, pacienții alergici la penicilină sunt tratați cu
alte antibiotice precum tetracicline sau cefalosporine. Pentru că pot exista
eșecuri la tratament este necesară urmărirea atentă cu repetarea testelor
timp de 1-2 ani. Activitatea sexuală trebuie întreruptă până la vindecarea
leziunilor și încă 7 zile după terminarea tratamentului. Partenerii sexuali
trebuie anunțați, testați și tratați pentru a preveni reinfectarea și
răspândirea bolii.