SIFILIS

Sifilisul este o infecție cu transmitere sexuală cauzată de bacteria spirochetă Treponema pallidum
subspecia pallidum. Calea principală de transmitere este contactul sexual, dar se poate transmite și de la
mamă la făt în timpul sarcinii sau al nașterii, rezultând sifilisul congenital. Printre bolile umane cauzate
de Treponema pallidum se numără și framboesia (provocată de subspecia pertenue), pinta(provocată de
subspecia carateum) și bejel (provocată de subspecia endemicum)

Simptomele diferă în funcție de cele patru stadii ale sifilisului (primar, secundar, latent, și terțiar). În
stadiul primar se prezintă, în general, o singură ulcerație (o zonă a pielii fermă, nedureroasă, fără
mâncărimi), sifilisul secundar prezintă o erupție difuză ce implică frecvent palmele mâinilor și tălpile
picioarelor, sifilisul latent prezintă foarte puține simptome sau nici unul, iar sifilisul terțiar cu gome,
simptome neurologice sau cardiace. Sifilisul mai este numit și „marele imitator” din cauza prezenței
simptomatice atipice. Depistarea bolii se face, de obicei, printr-un test serologic, dar bacteriile pot fi
văzute și la microscop. Sifilisul poate fi tratat eficient cu antibiotice, metoda preferată fiind administrarea
intramusculară de penicilină G (administrată intravenos în cazul neurosifilisului) sau ceftriaxonă, iar
bolnavilor cu alergie acută la penicilină li se administrează doxiciclină sau azitromicină pe cale orală.

În 1999 au contractat sifilis circa 12 milioane de oameni în toată lumea, peste 90% dintre cazuri fiind
înregistrate în țările în curs de dezvoltare. După o scădere dramatică a numărului de cazuri datorită
disponibilității penicilinei în anii ’40, odată cu începutul noului mileniu ratele infecției au crescut în multe
țări, infecția fiind frecvent asociată cu virusul imunodeficienței umane (HIV). Acest fapt este în parte
atribuit practicilor sexuale nesigure în rândul bărbaților ce întrețin relații intime cu bărbați, promiscuității
sporite, prostituției și tendinței de utilizare din ce în ce mai scăzută a mijloacelor de protecție de barieră.

TUBERCULOZA
Tuberculoza, sau TBC (abreviere pentru „bacilul de tubercul”) este o boală infecțioasă frecventă și, în cele
mai multe cazuri, curabilă, provocată de diferite tipuri de micobacterii, de obicei de Mycobacterium
tuberculosis.[3] Cel mai des, tuberculoza atacă plămânii, dar poate afecta și alte părți ale corpului
(pleură, rinichi, peritoneu, piele, ochi, oase etc.). Tuberculoza se transmite prin aer, când persoanele care
suferă de forme active de TBC tușesc, strănută sau elimină spută în aer (picăturile Pfluger).[4] Cele mai
contagioase forme sunt cele cavitare si cele extensive. Una din zece infecții latente progresează ulterior
în boala activă. Lăsată netratată, tuberculoza omoară peste 50% din persoanele afectate.

Simptomele clasice ale tuberculozei active sunt tusea cronică, cu striuri de sânge, spută, febră, oboseală
cronică, transpirația nocturnă și scăderea în greutate (TBC se numea în trecut „boala consumării”, din
cauza scăderii în greutate a persoanelor infectate). Infectarea altor organe provoacă o varietate mare de
simptome. Diagnosticul tuberculozei active se face prin radiologie, (cunoscută drept radiografie toracică)
prin examinare microscopică și cultură microbiologică a fluidelor corporale. Diagnosticarea tuberculozei
latente se face prin testul cutanat la tuberculină (TCT) și analize de sânge. Tratamentul presupune
administrarea mai multor antibiotice pentru o perioadă îndelungată de timp (minim 3 luni). De
asemenea, contactele sociale ale persoanei infectate se examinează și tratează, dacă este necesar.
Rezistența la antibiotice constituie o problemă în creștere în cazul tuberculozei rezistente la
medicamente multiple (MDR-TB). Pentru a preveni TBC, oamenii trebuie examinați anual (radiografie
pulmonară) pentru depistarea bolii și educați să aibă o viață echilibrată ca să nu le scadă imunitatea și să
fie vulnerabili la infecție, copii mici trebuie vaccinați cu bacilul Calmette–Guérin pentru prevenirea
îmbolnăvirilor cu forme grave care pot lăsa sechele majore (tuberculoza miliară, meningo-encefalita
TBC).