SIFILISUL

Boala filosofilor
”În 1494, regele Carol al VIII lea al Franței a invadat Italia. În câteva luni armata lui s-a prăbușit și a
fugit. A fost pusă pe fugă nu de catre armata italiană ci de un microb. O boală nouă, misterioasă s-a
transmis prin sex și a ucis mulți dintre soldații lui Carol și a lăsat supraviețuitorii slăbiți și desfigurați.
Soldații francezi au împrăștiat boala prin toată Europa, după care aceasta s-a mutat în Africa și Asia.
Mulți o numeau boala francezilor. Francezii o numeau boala italienilor. Arabii o numeau boala
creștinilor. Astăzi se numește sifilis.”
(Carl Zimmer)

Nu cred că te așteptai la titlul acesta. Poate te gândeai la boala prostituatelor sau a lucrătorilor
sexuali. Nu e cazul, însă, fiindcă sifilisul este boala tuturor; chiar doi dintre filosofii mei favoriti
Friedrich Nietzsche și Arthur Schopehnauer, oameni de stat, poeți (Mihai Eminescu), pictori, inclusiv
preoți și oameni religioși au suferit de această boală.
TRANSMITEREA BOLII
Treponema pallidum este numele științific al bacteriei care provoacă această boală, boală care
afectează exclusiv omul (nu se poate transmite de la animal). Modul de transmitere a bolii este
preponderent prin contact sexual – vaginal, oral, anal – dar și, foarte rar în zilele noastre, de la mamă
la făt, în timpul nașterii.
Transmiterea este aproape universală. Treponema nu face discriminare legată de vârstă, religie,
etnie, sex sau orientare sexuală. Oricine poate lua această boală, deși, într-adevăr, în țările dezvoltate e
mai frecventă la minoritățile sexuale (gay, bisexuali) reunite sub termenul generic de bărbați care fac
sex cu bărbați (BSB).
Perioada de incubație (durata de timp de la momentul infectant până la apariția primelor
simptome este în general de 3 săptămâni, însă poate varia între 1-12 săptămâni.
MANIFESTĂRILE SIFILISULUI
Odată luată această bacterie, începe să dezvolte primul semn al bolii – șancrul. Acesta este o
leziune, de obicei doar una, dar câteodată pot fi mai multe, care apare la locul de inoculare : vagin,
anus, gură. Apare rotund și este nedureros, iar uneori poate să treacă neobservat, mai ales că dispare în
câteva săptămâni cu sau fără tratament.
Stadiul de șancru se numește sifilis primar și este prima fază a bolii. Dacă tratamentul nu este
inițiat atunci sifilisul trece în stadiul secundar când apar niște pete roșiatice tipic pe palme și pe tălpi,
dar uneori pot să apară pe orice zonă a corpului. Acestea nu produc mâncărime și se pot acompania de
febră, durere de cap, oboseală, scădere în greutate, dureri de mușchi sau alte semne de infecție
generală.
Ca și în cazul sifilisului primar aceste pete pot să dispară cu sau fără tratament și infecția să
treacă în stadiul 3 – sifilisul terțiar. Acesta este rar și poate să apară târziu după contactul infectant.
Afectează mai multe organe (ochii, nervii, creierul, inima) și dă simptome în funcție de ce organ e
implicat (tulburări de vedere, paralizii, tulburări de personalitate, pierderea auzului, ameteli).
DIAGNOSTICUL SIFILISULUI
Ca norocul, în epoca în care trăim, avem acces atât la metode de diagnostic cât și de tratament
eficiente. O simplă vizită la medic în caz de leziuni suspecte sau contact sexual neprotejat sau un
control periodic poate să ne scape de complicațiile acestei boli.
Diagnosticul se pune atât clinic – pe observarea leziunilor de pe piele, dar mai ales prin analize
de laborator – clasicele VDRL și TPHA, care sunt investigații ce pun în lumină anticorpii împotriva
Treponemei.
 E de reținut că acești anticorpi pot rămâne în corpul nostru mult timp după tratamentul și
eliminarea infecției, de aceea recomand consult medical înainte și după efectuarea analizelor.
Există și alte analize mai specifice, spre exemplul analiza lichidului cefalo-rahidian, analize de
citogenetică sau de biologie moleculară, mai rar folosite, doar la indicația medicului specialist.
TRATAMENTUL
Schema de tratament specifică pentru sifilis cuprinde Benzatidin penicilina, în doze de 2,4
milioane de unități, administrată prin injecție intramusculară. Uneori, medicul va prescrie 3 doze de
injecție, la interval de o saptămână fiecare, iar în cazuri de alergii la penicilină se pot folosi
deoxiciclina, tetraciclina sau cefalosporinele.
În orice caz, sifilisul este ușor de tratat odată diagnosticat.
Abstinența sexuală este obligatorie, pentru a nu infecta alte persoane. De asemenea se
recomandă controlul anticorpilor la 3-6 luni de la tratament, pentru a verifica o posibilă rezistența a
bacteriei.
PREVENIREA SIFILISULUI
Pentru a preveni infecția, cea mai bună metodă este folosirea prezervativului, dar deoarece nu
totdeauna acesta acoperă zonele cu leziuni (spre exemplu în cazul sexului oral), testarea periodică a ta
și a partenerilor tăi sexuali este de dorit.

Încerc cumva, prin articolele acestea, să ridic stigma care acoperă aceste infecții cu transmitere
sexuală. Dacă rămânem blocați în prejudecăți (cum ar fi faptul că actul sexul este ceva rușinos) vom
trăi cu această boală și chiar cu altele mai grave pentru mulți ani de acum încolo.
Nu medicamentul este inamicul bolilor, ci cunoașterea!