FEG CLUJ AMG II Oreionul este o boala infecto-contagioasa determinata de virusul urlian.
Este caracterizata prin (sunt prezente):
- parotidita - pancreatita - orhita - meningita Etiologie Virusul urlian este un virus cu ARN monocatenar care apartine familiei Paramyxoviridae, genul Paramyxovirus. Virusul urlian este sensibil la caldura si la radiatiile ultraviolete Factori de risc: lipsa imunizarii, calatorii internationale si deficitul imun Patogenie Virusul produce o infectie generalizata. Poarta de intrare este orofaringele la nivelul caruia se produce replicarea virala, apoi viremia si afectarea glandelor sau a tesutul nervos. Virusul poate fi izolat din: saliva, sange, urina si LCR. La nivelul glandelor afectate, se constata edem si infiltrat limfocitar. Epidemiologie Incidenta: Oreionul ramane o boala frecventa in tari din Africa si Asia. Mortalitate/Morbiditate Decesul datorita infectiei urliene este rar; peste 5% din decese apar la persoanele cu varsta peste 19 ani. Varsta: Cel mai frecvent - copii - varsta c5-14 ani. Tabloul clinic Perioada de incubatie: 14-21 de zile.
Contagiozitatea apare cu 6 zile inainte, tine pana
la 9 zile dupa afectarea vizibila a glandelor salivare. 30% din infectii sunt subclinice.
Perioada prodromala: febra, cefalee si alterarea
starii generale. In urmatoarele 24 de ore: otalgie localizata langa lobul urechii si accentuata la miscarile mandibulei. Parotidita urliana Una sau ambele glande parotide sunt tumefiate; 70-80% din cazuri sunt cu afectare bilaterala. Tumefierea glandei este difuza, se accentueaza la presiune locala si acopera unghiul mandibulei. Canalul Stenon poate fi eritematos si edematiat. Alimentele acide pot agrava simptomatologia. Initial, afectarea este unilaterala, ulterior devine bilaterala. Tumefierea glandulara remite in 10 zile. Pot fi afectate si alte glande salivare: submaxilare si sublinguale. Orhita urliana ~ 1/3 din pacientii de sex masculin de varsta postpubertara dezvolta orhita unilaterala care frecvent urmeaza parotiditei, dar o poate precede pe aceasta sau poate apare in absenta ei. Apare in prima saptamana de boala, dar poate apare si in a doua sau a treia saptamana de boala. Afectarea bilaterala este mai rara, iar atrofia gonadala poate urma orhitei; sterilitatea este rara chiar si in afectarea bilaterala. Orhita - febra inalta, durere intensa si tumefactie testiculara, greata, varsaturi si dureri abdominale. Febra si tumefactia remit intr-o saptamana, dar sensibilitatea poate persista. Meningita urliana Nu este rara si de cele mai multe ori se manifesta ca si meningita nu ca si encefalita. Poate precede parotidita sau sa apara in absenta acesteia, dar de obicei apare in prima saptamana dupa parotidita. Simptomele sunt: cefalee, febra, greata, varsaturi, sindrom de iritatie meningiana. Alterarea senzoriului si convulsiile sunt rare. LCR: aspect opalescent, pleiocitoza de ordinul sutelor cu predominanta limfocitelor. Prognosticul meningitei urliene este bun. Alte manifestari clinice Pancreatita: durere abdominala severa, frisoane, febra si varsaturi. Tiroidita Ooforita Mastita Surditate: secundara nevritei nervului acustic. Debutul este brusc cu tinitus, ataxie si varsaturi, urmate de surditate permanenta. Diagnostic Diagnosticul este clinic Virusul poate fi izolat din: saliva, spalatura bucala. Serologic: IgM in faza acuta, IgG crestere semnificativa in convalescenta (reactie incrucisata cu virusurile paragripale). Nivelul seric ale amilazei este crescut in parotidita si pancreatita. Leucocitele sunt normale sau crescute, cu predominanta limfocitelor. Viruria este obisnuita chiar si in oreionul necomplicat. Punctie lombara – pleiocitoza cu predominanta limfocitelor. Diagnostic diferential infectia HIV parotidita supurata, frecvent determinata de Staphylococcus aureus sau alte bacterii adenita parotidita recurenta litiaza canalului Stenon tumori ale glandei parotide sindromul Mikulicz meningoencefalite de alta etiologie Tratament Tratament conservator: hidratare in perioada febrila, dieta usoara cu continut crescut de lichide evitarea alimentelor si a lichidelor acide (rosii, otet, suc de portocale) – iritative, durere ↑ si a glucidelor repausul la pat - recuperare mai rapida, obligatoriu in cazul pacientilor cu forme complicate de boala (pancreatita, meningita, orhita) analgezice (Ibuprofen 3 x 200-400mg/zi, 3 x 10mg/kgc/zi, Acetaminophen 3 x 1000mg/zi, 4 x 10- 15mg/kg/zi) ;in orhita,pot fi necesare antiinflamatoare steroidiene (HHC 2 x 100mg/zi, prednison 0.5- 0.75mg/kg/zi) Nu se indica tratament antiviral!!!! Profilaxie Vaccinare MMR, ROR – toti copiii cu varsta sub 7 ani trebuie vaccinati impotriva infectiei urliene. Schema de vaccinare presupune efectuarea primei doze de vaccin la 12-15 luni, iar a doua doza la varsta de 4-6 ani, 0,5 ml SC la nivelul muschiului deltoid. Copiii trebuie scosi din colectivitate timp de 9 zile de la debutul tumefactiei parotidelor. In caz contrar, toti copii expusi trebuie vaccinati. Complicatii: pierderea auzului miocardita meningita/encefalita nefrita orhita artrita ooforita tiroidita pancreatita purpura mielita transversa trombocitopenica polinevrita mastita pneumonia