Diagnosticul de laborator al rujeolei

Folosind EIA-uri sensibile pentru a detecta IgM, 90% din cazurile de rujeolă pot avea
rezultate pozitive pentru IgM specifice rujeolei la ≥3 zile după debutul erupției cutanate. [10]
Nivelurile de anticorpi IgM isi ating maximul la aproximativ 7-10 zile de la debutul erupției
cutanate și apoi scad atat de drastic incat nivelul de IgM poate fi nedetectabil după 6–8
săptămâni. Producția de anticorpi IgG crește treptat, nivelurile maxime atingându-se în
aproximativ 4 săptămâni după debutul erupției cutanate și persistă mult după infecție. De
asemenea, sunt produși anticorpi IgA serici și anticorpi IgA secretori.
Atunci când indivizii imuni sunt re-expuși la virusul rujeolic, anticorpii specifici
pentru rujeolă oferă în general protecție împotriva bolii clinice și poate fi măsurată o creștere
a concentrației anticorpilor de neutralizare dacă este disponibilă o mostra de sânge in perioada
de pre-expunere. Uneori este posibilă detectarea IgM-ului specific virusului în probele serice
post-expunere la indivizii care rămân asimptomatici. [11,12] Imunitatea celulară, formată din
celule T citotoxice și, eventual, celule ucigașe (T-killer) naturale, joacă un rol proeminent în
imunitate și recuperarea dupa o infecție acută. Cu toate acestea, o reinfecție complet
simptomatică cu rujeolă a fost demonstrată prin prezența anticorpului IgG cu rujeolă cu
aviditate ridicată în cazurile de rujeola confirmate de laborator. [13,14] Confirmarea
serologică a reinfecțiilor rujeolei poate fi dificilă. Simptomele pot fi ușoare și / sau progresia
clinică poate diferi de cea observată în cazurile primare de rujeolă. Lucrătorii din domeniul
sănătății pot avea un risc deosebit de reinfecțiune, din cauza unei forțe mari de infecție atunci
când cazurile de rujeolă sunt prezente într-un spital sau într-un cadru clinic. [14,15]
Detecția anticorpilor IgM specifici pentru rujeolă din ser sau probe de lichid oral care
conțin lichid crevicular gingival și detectarea ARN de rujeolă prin RT-PCR sunt metode
standard pentru a confirma cazurile suspecte acute de rujeolă. [16] Cu toate acestea, întrucât
vaccinul împotriva rujeolei produce și producția de IgM, istoricul recent al vaccinului trebuie
luat în considerare la evaluarea cazurilor suspectate prin aceste metode standard pentru
confirmarea cazului. În plus, prevalența scăzută a rujeolei într-o populație reduce considerabil
valoarea predictivă pozitivă a IgM detectată de EIA. [17]