Diagnosticul de laborator în infecţiile produse

de microorganisme din genul Salmonella și

Shigella

Florin Iliescu, Medic Rezident an III Medicina de laborator

Genul Salmonella
Cuprinde 2 specii:
▸ Salmonella enterica cu 6 subspecii.
• Salmonella enterica - > 95% din infecțiile la om
• Salmonella salamae
• Salmonella arizonae
• Salmonella diarizonae
• Salmonella houtenae
• Salmonella indica
▸ Salmonella bongori
Toate serotipurile de Salmonella enterica subsp. enterica sunt parazite
pentru om şi mamifere (germeni înalt patogeni), în timp ce celelalte
subspecii şi Salmonella bongori se întâlnesc preponderent la păsări şi animale
cu sânge rece.
Structura antigenică
Antigenul O
 antigen somatic

 termostabil, rezistent la alcool, inactivat de formol

 67 structuri antigenice diferite

◦ folosite pentru identificare serologică

◦ prezintă specificitate de grup
 încadrarea salmonelelor în serogrupe
 fiecare grupă conţine serovaruri

Antigenul H
 - Antigen flagelar 

 - termolabil, distrus de alcool, rezistent la formol

 - determină încadrarea de tip antigenic – 2 faze:

- I (specifică)
Clasificarea Kauffman-
- II (nespecifică)
White
Schema de identificare serologică (Kaufmann-White)
clasifică genul Salmonella în serotipuri, pe baza antigenelor
de suprafață.
Structura antigenică

Antigenul Vi
- antigen de înveliș 
 maschează Ag O (împiedică aglutinarea O în reacțiile serologice)

- întâlnit doar la trei serovaruri Salmonella:

◦ S. Typhi,
◦ S. Paratyphi C
◦ S. Dublin
 este asociat virulenţei şi invazivităţii

- determină leucopenie, scăderea complementului

- induce în organism Ac anti Vi – protectori și utili în urmărirea purtătorilor sănătoși
Patogeneză
 Salmonelele sunt germeni înalt patogeni. Poarta de intrare este comună
pentru toate speciile și anume calea digestivă (epiteliul intestinului
subţire). Toate speciile, aparent, pot supravieţui acidităţii gastrice şi pot
penetra epiteliul şi subepiteliul intestinal, dar numai S. Typhi, S. Paratyphi
A, B şi C sunt sistemic invazive. 

 Trei tipuri clinice de salmoneloze au fost descrise la om:

◦ salmonelozele sistemice sau febrele enterice (febra tifoidă şi paratifoidă);
◦ salmonelozele enterice sunt toxiinfecţii alimentare (gastroenterite acute) şi
reprezintă forma comună de boală;
◦ septicemii salmonelozice.
Febrele enterice (salmoneloze invazive):
• sunt determinate de S. Typhi (febra tifoidă), mai rar de S. Paratyphi A, B şi C (febrele
paratifoide) şi afectează exclusiv omul;
• sunt distincte de celelalte salmoneloze, cu evoluţie clinică caracteristică şi sunt urmate de

imunitate durabilă;
• perioada de incubaţie ~14 zile, debutează prin: letargie, stare generală alterată, febră,

dureri generalizate și constipație (de-a lungul primei săptămâni);

• în a doua săptămână: febră înaltă, abdomen sensibil, macule roz pe abdomen (inconstant)

și diaree (spre sfârșitul săptămânii a doua);

• boala este autolimitată, dar sunt posibile complicații severe (perforaţie intestinală,

colecistite, abcese)
• mecanism: aderare la mucoasa intestinală ➞ multiplicare ➞ internalizare în formațiunile

limfoide ale intestinului ➞ ganglionii mezenterici ➞ diseminare ➞ bacteriemie inițială ➞

invadează formațiunile limfatice, măduva, splina, ficatul ➞ bacteriemie secundară
• după vindecare bolnavul poate deveni purtător (ex. la nivelul veziculei biliare)
Toxiinfecţii alimentare (gastroenterite acute) -
forma comună;

 sunt cauzate cel mai frecvent de S. Enteritidis și S. Typhimurium.

 simptomele apar la 10-24 ore după consumul de apă sau alimente
contaminate
 simptomele caracteristice: diarea, durerile abdominale, voma,
febra, care dispar în 2-4 zile.
 la sugari, vârstnici și imunosupresaţi, se pot complica cu
bacteriemii/septicemii cu localizări secundare în meninge,
articulaţii, os, plăci de aterom, cu o rată de mortalitate de 10-20%.
Diagnostic de laborator
Recoltarea şi transportul
• Toxiinfecții alimentare
– Produsul patologic este reprezentat de obicei de materiile fecale,
dar se poate recolta şi lichid de vărsătură.
- În cazul în care p.p. nu poate fi prelucrat imediat sau în maxim 1
oră, se utilizează un mediu de transport, transportul la rece (4ºC)
sau transportul în mediu de transport menţinut la 4º C.

• Septicemii
- Produsul potologic este reprezentat de sânge
Recoltarea şi transportul
Febra tifoidă
– produsul patologic este reprezentat în prima săptămână de sânge, ulterior
se pot recolta materii fecale, urină, lichid biliar, măduvă hematogenă etc
- în cazul în care p.p. este reprezentat de materii fecale: sunt în studiu
metode de identificare a prezenţei S. typhi, direct în p.p. prin latex-
aglutinare şi PCR
 în cazul în care p.p. este reprezentat de sânge
 se recomandă recoltarea a minim 2 probe de sânge, însă cel mai frecvent sunt recoltate 3
probe de sânge, în momente diferite, pe parcursul a 24 de ore
 se recoltează circa 20 ml de sânge în cazul adulţilor şi 1-5 ml de sânge în cazul nou-născuţilor,
sugarilor şi copiilor mici (pentru fiecare hemocultură în parte)
 sângele trebuie inoculat imediat într-un flacon pentru cultură de sânge și incubat la 37 °C (Nu
se refrigereaza eșantionul și nu se păstreaza în locuri răcoroase în timpul transportului).
Caractere morfotinctoriale
 Examinarea microscopică a produsului patologic include realizarea preparatului nativ, între lamă şi lamelă;
 Bacili Gram-negativi, cu dimensiuni de 2-4 x 0,4-0,6 μm
 Mobili cu cili peritrichi
 Necapsulați
 Nesporulați
Caractere de cultură
 enterobacterie aerobă, facultativ anaerobă;
 mediu lichid (de îmbogățire: selenit acid de sodiu Muller- Kauffmann) -
turbiditate crescută
 medii solide - colonii de tip S, lactozo negative, cu diametrul de 13 mm
 MacConkey- colonii necolorate şi semitransparente
 Mediu Salmonella Shigella- reprezintă o
modificare a mediului ADCL (agarului
deoxicolat)
ADCL- colonii incolore, dar cu - colonii incolore cu centrul negru.
centrul negru datorită
S. typhi poate să nu prezinte centrul de culoare neagră
producerii de H2S
XLD- colonii roşii, Wilson-Blair (un mediu înalt selectiv
semitransparente, cu pentru salmonele, nu include lactoză)-
centrul negru coloniile sunt negre, cu margini
neregulate şi halou metalic.
Caractere biochimice
 fermentează glucoza (cu producere de gaz)
 sunt lactozo-negativi

 produc H2S (există şi excepţii)

 folosesc citratul ca unică sursă de carbon

 nu produc indol, sunt urează-negativi

*S. typhi în general nu produce gaz din glucoză, iar H2S

poate fi produs în cantităţi mici şi tardiv; nu foloseşte citratul
ca unică sursă de carbon

Pentru punerea în evidenţă a caracterelor biochimice se pot

folosi mediile multitest convenţionale (TSI, MIU, MILF) sau
galeriile multitest (API)
Caractere antigenice
 se utilizează seruri imune specifice, în scheme care folosesc iniţial Ac anti O şi
ulterior, în funcţie de rezultatul obţinut, Ac anti H, prin reacţii de aglutinare pe
lamă conform schemei Kauffmann-White
 în cazul în care o tulpină izolată are un comportament biochimic sugestiv, dar
reacţia de aglutinare este negativă, se realizează o suspensie (destul de densă)
din respectiva tulpină, care se menține 30-60 minute la o temperatură de
100ºC şi ulterior se repetă reacţia de aglutinare.

Alte teste ce pot fi realizate în scopul identificării germenilor, de regulă la nivelul

centrului de referinţă
- scheme suplimentare pentru testarea caracterelor antigenice (serotipie)
- teste suplimentare biochimice (biotipie)
- teste privind sensibilitatea la bacteriofagi specifici (lizotipie)
- teste de biologie moleculară
Diagnosticul serologic - Test Widal

 Metoda serologică pentru diagnosticul S typhi and S

paratyphi.
 Măsoară nivelurile de anticorpi aglutinând împotriva
antigenelor O (somatice) și H (flagelare)
 Acest test are sensibilitate și specificitate moderată.
 Poate fi fals negativ în până la 30% din cazurile de febră
tifoidă dovedite în cultură.
 Poate fi fals pozitiv prin reacția încrucișată cu alte tipuri de
Salmonella sau alte enterobacterii.
Diagnosticul serologic - Test Widal
 Cea mai cunoscută metodă utilizabilă actual este analiza serică cantitativă, realizată prin
tehnica aglutinării în tuburi
 Se utilizează serii separate de tuburi, câte o serie pentru fiecare Ag cunoscut folosit, serul de
cercetat fiind diluat corespunzător protocolului de lucru.
• După realizarea diluţiilor, se incubează tuburile pentru Ac anti
O timp de 18-20 ore la 52º C urmat de 10 minute la
temperatura camerei, iar tuburile pentru Ac anti H timp de 2
ore la 52º C urmat de 10 minute la temperatura camerei şi apoi
se citește reacția.
• Creşterea de 4 ori a titrului, la 2 determinări succesive
(interval de 7-10 zile) poate confirma suspiciunea de diagnostic
• La persoanele vaccinate în antecedente diagnosticul serologic
nu poate fi utilizat (rezultatele nu sunt interpretabile) şi este
strict necesară izolarea în culturi a S. typhi.
• Atât în cazul bolnavilor, dar mai ales în cazul convalescenţilor
şi purtătorilor este recomandată identificarea prezenţei şi
titrului Ac anti-Vi (un titru de peste 1/40 poate fi considerat
sugestiv
TRATAMENT
• În gastroenteritele acute antibiograma este recomandată de regulă numai în
cazul pacienţilor cu vârste extreme sau pentru supravegherea apariţiei
fenomenului de rezistenţă la antibiotice şi chimioterapice; se realizează prin
metode difuzimetrice.
• Testarea sensibilităţii la antibiotice şi chimioterapice este recomandată
pentru fiecare tulpină de S. Typhi izolată.

• În febrele enterice, în formele septicemice și în salmonelozele enterice la

sugari şi adulții tarați, se utilizează antibiotice ce penetrează intracelular
(ampicilină, cotrimoxazol, cloramfenicol, fluorochinolone, cefalosporine de
generatia a IIIa).

• Toxiinfecţiile alimentare sunt tratate simptomatic. Tratamentul cu antibiotice

nu scurtează de regulă durata manifestărilor clinice şi, în plus, prelungeşte
starea de portaj
Genul Shigella
Caractere generale
Shigella a fost descoperită în urmă cu peste 100
de ani de către microbiologul japonez Shiga.
Sunt descrise 4 specii de Shigella : S.
dysenteriae( A) , S. flexneri (B) , S. boydii (C) şi S.
sonnei (D).
Principalele simptome ale infecţiei cu Shigella
sunt:
 diareea
 febra
 durerile abdominale ;
Dizenteria - debut brusc cu febră, scaune
numeroase, nefecaloide, mucoase, colici
intestinale şi tenesme rectale.
Morbidity and mortality due to shigella and
enterotoxigenic Escherichia coli diarrhoea: the Global
Burden of Disease Study 1990–2016Khalil, Ibrahim A
et al.The Lancet Infectious Diseases, Volume 18,
Issue 11, 1229 - 1240
Recoltarea si Transport
Produse patologice: materii fecale din scaunul emis spontan
recoltat într-un vas steril, sub control vizual sau pe rectoscop sau
orb prin sonda Nelaton din ampula rectală.

Transportul probelor şi prelucrarea lor se face în maxim 1 h, sau

pot fi păstrate până la 24 h la temperatura camerei, dacă s-au
recoltat în recipiente ce conţin mediu de transport Cary-Blair.
Caractere morfotinctoriale
Dimensiuni: În medie, acești germeni au o
lungime de 2–3 µm şi o grosime de 0,5–0,8
µm.
Forma: Bacili drepţi, cu capetele rotunjite.
Modul de grupare: Pe frotiurile din produs
patologic apar de obicei ca bacili izolaţi.
Prezenţa capsulei: De obicei sunt
necapsulaţi.
Prezenţa sporilor: Nu formează spori.
Tinctorialitatea: Sunt Gram negativ
Localizarea: Se localizează mai ales
extracelular.
Caractere de cultură
Bacterii aerobe, facultativ
anaerobe ;
Cresc pe medii simple şi
produc colonii de tip S;
Pe mediile ADCL/AABTL,
MacConkey formează colonii de
tip S, rotunde, cu margini
regulate, Lactozo-negative,
semitransparente.
 EMB-Agar - Eozină, Albastru de
metilen agar (LEVIN)
Colonii de 1-2 mm
semitransparente , necolorate ,
Lacozo-negative.
Mediul MacConkey
Colonii de tip S, rotunde, cu
margini regulate, Lactozo-
negative.

Mediul ENDO- Agar

Hektoen -Enteric Agar - Săruri Colonii Lactozo-
biliare, Lactoză, Zaharoză negative .
Nu fermentează carbohidraţii,
NU virează culoarea.
Caractere de cultură (2)
Mediul Salmonella Shigella (săruri biliare, lactoză )
Colonii de tip S incolore, lactozo-negative, H2S-
Caractere de cultura (3)
Agar XLD (xiloza)
Shigella NU fermentează Xyl, culoare roz-roşu
 Caractere biochimice
 Oxidazo-negativ
 Catalazo-pozitiv
 Fermentează glucoză, fără
producere de gaz
 NU produc indol (excepţie Shigella
flexneri care este indol-pozitivă)
 NU formează H2S
 NU descompun lactoză
 NU metabolizează ureea
 NU folosesc citratul ca unică sursă
de carbon
 Caratere biochimice (2)

Pentru identificare se pot utiliza teste API 20 E.

Subgrupele A-D se pot diferenţia pe baza fermentării manitei.
Subgrupul A este manită negativ.
Rezistenţa
Rezistă:
10 zile în praf uscat
9 zile în apă la 7-100 C
14 zile pe lenjerie
1-2 săptămâni în alimente
2 luni în gheaţă

Inactivare 10 min la 50-600 C

Caractere antigenice
 Antigenul somatic O (LPZ)- stă la baza dviziunii în subgrupe :
a) Subgrupul A (Sh. dysenteriae) - 12 serotipuri dintre care cel mai patogen este
tipul 1, Shigella shiga.
b) Subgrupul B (Sh. flexneri) include mai multe tipuri şi subtipuri serologice.
c) Subgrupul C (Sh. boydii)-15 serotipuri
d) Subgrupul D (Sh. sonnei)-o singură specie în 2 faze distincte S şi R.
 Antigenul K - prezent la suprafaţă (microcapsula)

Exotoxina termolabilă Shiga, exprimată de Shigella dysenteriae serotip 1:

 Neurotoxică - fenomene de meningism;
 Citotoxică - necroza celulară;
 Enterotoxică - blochează absorbţia electroliţilor;
Răspuns imun
Răspunsul imun este de tip
neprotectiv.
Imunitatea în dizenterie are
un caracter local, la nivelul
colonului cu o durată de 6-12
luni .

Prevenirea infecţiei prin

administrarea de vaccinuri, ce
determină sinteza de anticorpi
de tip Ig A.
Antibiograma
Se tratează cu antibiotice doar
cazurile severe sau pacienţii
vârstnici, conform Antibiogramei.

! Tulpiniile din India şi Asia de

Sud-Est au dezvoltat rezistenţă la
Ciprofloxacina şi se tratează cu
Azitromicina sau Ceftriaxona.
Vă mulțumesc!