S5 – 26.03.

2018
Genul Staphylococcus
Specia S.aureus  stafilococul auriu

I. Diagnosticul bacteriologic
• definitie = izolarea si identificarea germenilor conditionat patogeni in produsele
recoltate de la pacient
1. Recoltarea produselor patologice
- se utilizeaza materiale si instrumente sterile, lucrand cu tehnici aseptice
- se respecta atat normele generale, cat si normele specifice de recoltare
- se aleg produsele recoltate in functie de localizarea infectiei
2. Transportul probelor la laborator
- se face cat mai rapid in max. 1-2h
- se respecta cu strictete conditiile de securitate microbiologica
- se asigura identitatea probei
3. Examenul macroscopic
- consta in examinarea cu ochiul liber a produsului recoltat si semnalarea in registrul
laboratorului a unor aspecte sugestive
- stafilococul auriu este un germen piogen (producator de puroi)
- produsele patologice pot fi purulente sau muco-purulente in cazul stafilococilor
- puroiul stafilococic este consistent, galben auriu
4. Examenul microscopic direct
- consta de obicei in efectuarea unui frotiu colorat Gram din produsul patologic
- uneori sunt utile si frotiuri colorate cu albastru de metilen
- pe frotiul colorat Gram se pot vedea urmatoarele caractere morfo-tinctoriale ale
germenilor din genul S.:
• dimensiunea: 0.8-1 µm
• forma: coci sferici (bacterii rotunde)
• mod de grupare: izolati, in diploo (in pereche) sau gramezi cu aspect de ciorchine
de strugure ( aranjarea specifica germenului, datorata diviziunii in planuri
perpendiculare succesive urmata de alunecarea celulelor)
• capsula: in general nu prezinta pe frotiu  daca este prezenta  indica o tulpina
cu virulenta crescuta
• sporii: nu formeaza
• localizarea in raport cu celulele de pe frotiu: extracelulari, vazuti printre celule
(PMN-uri, nu celulele epiteliale)
• tinctorialitatea: Gram pozitivi  violet
- frotiul are rol orientativ
5. Cultivarea in vitro
- produsele patologice sunt insamantate pe medii de cultura in scopul obtinerii unor
culturi pure din bacteriile implicate etiologic in infectia respectiva
- stafilococii sunt germeni nepretentiosi nutritivi, care se dezvolta cu usurinta chiar si
pe medii uzuale
- de rutina, in practica, se folosesc:
• geloza-sange (diverse feluri)
• mediul Chapmann: mediu selectivo-diferential hiperclorurat utilizat pentru
izolarea stafilococilor
 exista 2 variante: mediu solid si mediu hiperclorurat lichid
- mediul Chapmann solid:
• este turnat in placi Petri
1 / LP 5  M
 • are culoare roz
• agentul selectiv este NaCl 6.5g%  permite de obicei cresterea selectiva a
stafilococilor
• agentul diferential este un zahar = manita  diferentiaza stafilococii in 2
categorii:
* stafilococi manita pozitiv: fermenteaza manita si cresc sub forma unor colonii
galbene care ingalbenesc si mediul din jurul lor  ex.: S.aureus de obicei
* stafilococi manita negativ: nu fermenteaza manita formand colonii incolore
care imprumuta culoarea roz a mediului  ex.: SCN = stafilococi coaguleaza negativ
 S.aureus formeaza colonii galbene ce ingalbenesc mediul din jur, iar restul
speciilor formeaza colonii incolore ce par roz
- mediul Chapmann hiperclorurat lichid:
• se utilizeaza uneori pe langa celelalte medii, mai ales in cazul produselor
patologice care au flora normala foarte abundenta
• tulpinile virulente de stafilococi tulbura omogen mediul
- mediile insamantate cu produs patologic sunt incubate in urmatoarele conditii: 37°C
24h si aerobioza, dar mentionam ca fiind un aerob facultativ anaerob, creste si in
conditii de anaerobioza
- pe geloza-sange:
• stafilococii formeaza colonii:
* de talie medie (1-3mm)
* cremoase
* mate sau opace (deloc transparente)
* de obicei cresc in forma S daca tulpina este virulenta (S = colonia S = are
forma rotunda sau ovalara, marginile sunt bine delimitate, suprafata este neteda, sunt
bombate, bine hidratate)
• specia S.aureus  coloniile sunt pigmentate in galben auriu
• restul speciilor  coloniile sunt de obicei albe, nu produc pigment
• pigmentul speciei S.aureus este vizibil dupa 24-48 h de incubare doar in
aerobioza
• raportul intre diametrul coloniei si diametrul zonei de hemoliza este mare la
stafilococi spre deosebire de streptococi  criteriu de diferentiere intre acesti
germeni
6. Identificarea
- consta in stabilirea genului, +- a speciei
- in cazul S., poate fi biochimica sau serologica (a nu se confunda notiunea de
identificare serologica cu notiunea de diagnostic serologic)
- teste/ criterii de identificare:
a) reactia catalazei:
- catalaza = enzima stafilococica  elibereaza oxigenul din peroxidul de hidrogen
(apa oxigenata)
- in practica se utilizeaza apa oxigenata (H2O2)
- tehnica:
• se pune pe o lama o picatura de apa oxigenata in care se adauga o mica cantitate
din cultura de testat
• se amesteca circular cu ansa bucla sterila sau bagheta
 reactia pozitiva = apare efervescenta lichidului
- reactia este pozitiva pentru toti stafilococii si negativa la toti streptococii  alt
criteriu de diferentiere intre acesti germeni

2 / LP 5  M
* observatie: pentru aceasta reactie nu se ia cultura de pe geloza-sange, se ia de pe alt
mediu, deoarece hematiile au propria lor catalaza si reactia va fi fals pozitiva
b) reactia coagulazei:
- coagulaza = enzima  poate coagula sau inchega plasma unor specii de animale
- stafilococii pot produce coagulaza solubila, dar au si o coagulaza de perete,
reprezentand antigenul de perete = clumping factor  prin urmare, in practica, se pot
utiliza 2 tehnici:
 tehnica pe lama (evidentiaza coagulaza solubila sau libera)
 tehnica in tub: permite evidentierea clumping factor-ului, fiind considerata mai
eficienta
• reactia pe lama:
- se pune pe o lama o picatura de plasma si o mica cantitate din cultura de
testat
- se amesteca circular
 reactia pozitiva = aparitia de coaguli mici, albi, in lichid limpede
• reactia in tub:
- se pun intr-o eprubeta sau intr-un tub aprox. 5 ml plasma diluata 1/10 cu apa
distilata in care se adauga cateva colonii pure stafilococice
- se acopera cu dop de vata steril
- se incubeaza minim 8 ore la 37°C
 reactia pozitiva =
* aparitia de coaguli mici in lichid limpede
* coagularea in “meduza”  un cheag mare care pluteste in lichid
* coagulare in masa  tot lichidul ca piftia 
• reactia negativa la ambele tehnici = aparitia unui lichid tulbure
* observatie: plasma utilizata in aceasta reactie trebuie recoltata pe un alt
anticoagulant decat citratul de sodiu, deoarece bacteriile il pot consuma ca sursa de
carbon si plasma va inchega spontan
- interpretarea rezultatelor: S.aureus este coagulaza pozitiv (peste 98% din tulpini);
restul speciilor de importanta medicala sunt in general coagulaze negative = SCN
c) prezenta sau absenta beta-hemolizei:
- S.aureus prezinta de obicei beta-hemoliza (adica o hemoliza clara, completa, in jurul
coloniei)
- unele specii de SCN pot prezenta “hemoliza cald-rece”: dupa 24h de incubare la
37°C, produc hemoliza incompleta, care dupa inca o noapte la frigider devine
completa
d) prezenta sau absenta pigmentului:
- S.aureus produce pigment galben auriu
- restul speciilor in general produc colonii albe
e) evidentierea proteinei A din peretele celular al speciei S.aureus: se realizeaza
prin reactii de latex aglutinare cu truse comerciale
f) pentru identificarea oricarei specii din genul S., se mai pot utiliza metode
moderne:
- galerii API
- sistemele automate de bacteriologie: Vitek si Microscan
7. Antibiograma:
- este obligatorie in cazul tulpinilor din spitale, deoarece acesti germeni pot dobandi
rezistenta la multe clase de antibiotice
- de importanta pentru infectiile nosocomiale (IAAS) = MRSA = Methicillin-resistant
Staphylococcus aureus
3 / LP 5  M
II. Diagnosticul serologic
- consta in general in evidentierea anticorpilor specifici in serul pacientului
- nu se foloseste la stafilococi, deoarece au in peretele celular un mozaic de antigene
care dau reactii incrucisate

4 / LP 5  M