Genul Streptococcus

Specia tip: Streptococcus pyogenes = streptococ beta-hemolitic grup A

Clasificarea streptococilor – se face după 3 criterii:

a) clasificarea dupa habitat și patogenitate:
• streptococi lactici:
- sunt nepatogeni;
- fac parte din flora de fermentație a laptelui;
- ex.: S. lactis;
• streptococi orali:
- sunt condiționat patogeni;
- fac parte din flora normală a cavității bucale la om și mamifere;
- ex.: S. viridans;
• streptococi intestinali:
- sunt condiționat patogeni;
- fac parte din flora normală a colonului la om și mamifere;
- ex.: streptococi din grupul D;
• streptococi piogeni (producători de puroaie):
- sunt patogeni;
- ex.: streptococi beta-hemolitici din grupele A, C si G și streptococi din grupul B;
b) clasificarea după hemoliză:
• streptococi beta-hemolitici:
- produc hemoliză clară, completă;
- ex.: grupele A, C și G;
• streptococi alfa’-hemolitici:
- produc hemoliză incompletă rozalie;
- ex.: grupul B;
• streptococi alfa-hemolitici:
- produc hemoliză incompletă cu tentă verzuie datorită unui reductant neidentificat al hemoglobinei;
- ex.: S. viridans, S. pneumoniae (pneumococ);
• streptococi gama-hemolitici:
- nu produc hemoliză.
c) clasificarea Lancefield – realizată de Rebecca Lancefield:
- se bazează pe polizaharidul din peretele celular al streptococilor;
- au rezultat 19 grupe antigenice, notate cu majuscule A-H și K-T.

Diagnosticul de laborator al infecțiilor streptococice

I. Diagnosticul bacteriologic = constă în izolarea și identificarea germenilor potențial patogeni din produsul
pacientului.
1. Recoltarea produselor patologice
- se lucrează cu materiale sterile și tehnici aseptice;
- se respectă normele generale și normele specifice de recoltare;
- se aleg produsele recoltate în funcție de localizarea infecției.
2. Transportul probelor la laborator
- se face rapid în maxim 1-2 ore; dacă nu este posibil, se pot folosi medii de transport, de ex.:
• medii universale (în tubul protector al tampoanelor sterile): mediul Stuart, mediul Amies;
• în cazul suspiciunii de infecție sau portaj streptococic se recomandă mediul Pike  mediu de transport,
selectiv și de îmbogățire pentru streptococi;
- se asigură identitatea probei;
- se respectă cu strictețe condițiile de securitate microbiologică.
3. Examenul macroscopic
- constă în examinarea cu ochiul liber a produsului recoltat care poate avea caracter purulent sau muco-
purulent, streptococii fiind germeni piogeni;
- puroiul streptococic este fluid, sero-fibrinos, adeseori hemoragic.
4. Examenul microscopic direct
- consta în efectuarea unui frotiu colorat Gram din produsul patologic;
- se efectuează frotiuri doar din produsele care pot oferi informații sugestive;
- examenul microscopic al frotiul are rol orientativ;
1 / LP 6  M
- pe frotiu se pot observa caracterele morfo-tinctoriale ale streptococilor:
• dimensiunea: 0.8-1 µm;
• forma: coci de obicei ovalari;
• mod de grupare: apar izolați sau grupați în lanțuri de coci (lanțul este gruparea caracteristică, datorată
diviziunii în planuri paralele succesive; lanturile cele mai lungi apar pe frotiurile efectuate din produse sau
medii sărace nutritiv; cele mai lungi lanțuri se observa pe frotiurile din produse patologice lichide);
• capsula: nu prezintă de obicei; tulpinile incapsulate au virulență crescută;
• spori: nu formează;
• localizarea: extracelulară;
• tinctorialitatea: Gram pozitivi (se colorează în violet).
5. Cultivarea in vitro
- produsele patologice sunt însămânțate pe mediile de cultură care sunt incubate în scopul obținerii unor
colonii izolate din germenii potențial patogeni;
- în cazul streptococilor, se utilizează de obicei mediul geloză-sânge;
- unele laboratoare pot utiliza și medii cromogene (sunt medii albe și bacteriile au diverse culori);
- pe geloză-sânge cu adaus de 5g% sânge de berbec se pot izola cu succes streptococii;
- mediile însămânțate sunt incubate în următoarele condiții:
• aerobioză (dar cresc și în anaerobioză fiind germeni aerobi, facultativ anaerobi) sau atmosferă de 5-8%
CO2 (favorizează dezvoltarea streptococilor, ca și a altor bacterii pretențioase nutriti ;
• 37°C, 24-48 ore;
- coloniile streptococice au dimensiuni mici, fiind adeseori punctiforme;
- pot prezenta beta, alfa sau alfa’ hemoliză sau pot fi nehemolitici;
- raportul între diametrul coloniei și diametrul zonei de hemoliză din jurul coloniei este mic la streptococi
comparativ cu stafilococii (datorită dimensiunilor mai mari ale coloniilor stafilococice) constituie un criteriu
de diferențiere;
- în medii lichide, streptococii formează de obicei un depozit grunjos (ca un griș) la fundul mediului lichid.
6. Identificarea – teste/criterii:
a) reacția la bacitracină:
- se utilizează pentru diferențierea streptococilor grup A (sensibili la bacitracină) de alții streptococi beta-
hemolitici (de obicei grupele C sau G);
- tehnica:
• se însămânțează un sector de geloză-sânge cu o cultură de streptococi beta-hemolitici în striuri strânse
cu ansa buclă;
• se aplică în centrul sectorului însămânâat o rondea/un biodisc de bacitracină;
• se incubează 24 ore, la 37°C;
 reacția pozitivă = a 2-a zi, la măsurarea zonei de inhibiție a creșterii bacteriene din jurul discului se
obțin valori mai mari de 10 mm  indică prezența streptococilor de grup A;
b) testul CAMP
- se utilizează pentru identificarea streptococilor de grup B;
- tehnica:
• se însămânțează în striuri strânse un sector de geloză-sânge;
• se aplică 2 rondele CAMP, una peste alta, în centrul setorului însămânțat;
- rondelele CAMP conțin beta-toxină stafilococică  produce hemoliză incompletă;
- streptococii de grup B produc de asemenea alfa’-hemoliza  hemoliza incompletă;
 reacția pozitivă = prin însumarea celor 2 hemolize incomplete, în jurul discurilor apare o zonă circulară
de hemoliză completă;
c) testul pigmentogenezei pe geloză Columbia:
- tehnica
• se toarnă geloza Columbia drept într-un tub (culoare gălbuie)
• se însămânțează cultura suspectată de a fi streptococ grup B cu ansa ac până în profunzimea mediului;
• se acoperă tubul cu dop de vată sterilă;
• se incubează 24 ore la 37°C;
 reacția pozitivă = de-a lungul liniei de însămânțare crește cultură portocalie  streptococ de grup B;
d) reacții de aglutinare cu truse comerciale: de obicei se utilizează truse de latexaglutinare;
e) teste pentru identificarea enterococilor (genul Enterococcus)
- de rutină, se face testul bila-esculină (mediu solid, gălbui, turnat drept în tub);
- tehnica:
• se însămânțează prin întepare cu ansa ac până în profunzime;
• se incubează 24 ore la 37°C;
2 / LP 6  M
  reacția pozitivă = înnegrirea coloanei de mediu  ex.: enterococi;
- de asemenea, se ține cont de rezistența naturală a enterococilor la oxacilină;
- în condiții de cercetare se pot face și alte teste pentru entercococi:
• mediul cu clorură de trifenil tetrazolium = testul TTC  se dezvoltă cultura de culoare roșie;
• testul cu telurit de potasiu  se dezvoltă cultura de culoare neagră;
• creșterea la 42°C;
• creșterea în concentrații de bilă până la 40%;
f) teste de identificare pentru S. viridans
- nu a putut fi identificabil antigenic și a fost lăsat în afara clasificării Lancefield;
- se diferențiază de enterococi prin reacția bilă-esculină - negativă la S. viridans și pozitivă la enterococi;
- se diferențiază de S. pneumoniae prin reacția la optochin – negativă la S. viridans, pozitivă la pneumococi;
7. Antibiograma
- nu se face de rutină pentru streptococii beta-hemolitici de grup A deoarece sunt sensibili în proporție de
100% la penicilină; pentru grupul A se face antibiograma doar la solicitarea clinicianului în cazul pacienților
alergici la penicilină;
- pentru alte categorii de streptococi se face antibiogramă pentru că pot dobândi rezistență la diverse
categorii de antibiotice.
II. Diagnosticul serologic
- evidentierea anticorpilor specifici in serul pacientului
- de rutina, in practica clinica se face doar reactia ASLO = anticorpi anti-streptolizina O:
• permite diagnosticul retrospectiv al infectiilor streptococice cu grupul A
• se foloseste pentru monitorizarea terapiei cu penicilina al infectiilor cu grup A si controlul eficientei
tratamentelor

Particularități
a) enterococii – în cazul tulpinilor din genul Enterococus pot apărea tulpini multirezistente:
- tulpini VRE = Vancomycin-Resistant Enterococi
- tulpini VISE = Vancomycin Intermediate Sensible Enterococi
- tulpini HLAR = High Level Aminoglycoside Resistant
b) S. pneumoniae = pneumococ
- teste/criterii de identificare:
* creșterea pe geloză sânge  formează colonii de mici dimensiuni, plate, inelare, deoarece au tendință
de eroziune centrală prin secreția de enzime autolitice; coloniile devin crateriforme, mai ales dupa 24 ore;
* reacția la optochin:
• se însămânțează în striuri dense pe un sector de geloză sânge cultura suspectată de a fi pneumococ;
• se aplică în centru o rondea de optochin;
• se incubează 24 ore la 37°C;
• se măsoară cu rigla diametrul zonei de inhibiție a creșterii bacteriene din jurul rondelei de optochin;
 reacția pozitivă = dacă diametrul este mai mare sau egal cu 20 mm confirmă pneumococul;
* fermentarea inulinei (= zahar): pozitivă la pneumococ;
* reacția de umflare a capsulei: pozitivă la pneumococ;
- sunt îngrijorătoare tulpinile de pneumococ depistate in vitro ca fiind rezistente la oxacilină;
- caracterele morfologice ale pneumococului:
• dimensiunea: 1.3 µm;
• forma: coci lanceolați (vârf de lance, flacără de lumânare)
• mod de grupare: in diplo;
• capsula: prezintă întotdeauna pe frotiurile din produsul patologic;
• spori: nu formează;
• localizarea: extracelulară;
• tinctorialitatea: Gram pozitivi (violet).

3 / LP 6  M