Genul Staphylococcus

Specia tip: S. aureus (denumire uzuală: stafilococ auriu)

I. Diagnosticul bacteriologic (diagnostic direct) = izolarea și identificarea germenilor

potențial patogeni în produsele recoltate de la pacient.
1. Recoltarea produselor patologice
- se utilizează materiale și instrumente sterile, lucrând cu tehnici aseptice;
- se respectă atât normele generale cât și normele specifice de recoltare;
- se aleg produsele recoltate în funcție de localizarea infecției.
2. Transportul probelor la laborator
- se face cât mai rapid - max. 1-2 ore;
- se respectă cu strictețe condițiile de securitate microbiologică;
- se asigură identitatea probei.
3. Examenul macroscopic
- constă în examinarea cu ochiul liber a produsului recoltat; în registrul laboratorului
se pot nota anumite aspecte sugestive;
- stafilococul auriu este un germen piogen (producător de puroi);
- produsele patologice pot fi purulente sau muco-purulente în cazul stafilococilor;
- puroiul stafilococic este consistent, galben auriu.
4. Examenul microscopic direct
- constă de obicei în efectuarea unui frotiu colorat Gram din produsul patologic;
- pe frotiul colorat Gram se pot observa caractere morfo-tinctoriale ale germenilor din
genul Staphylococcus:
• dimensiunea: 0.8-1 µm;
• forma: coci sferici;
• mod de grupare: izolați, in diplo (în pereche) sau grămezi cu aspect de ciorchine
de strugure (ciorchinele reprezintă gruparea specifică acestor germeni fiind datorată
diviziunii după planuri perpendiculare succesive, urmată de alunecarea celulelor);
• capsula: în general, pe frotiu nu se observă capsula la acești germeni  dacă este
vizibilă pe frotiurile din produse patologice  indică o tulpină cu virulență crescută
(capsula bacteriană reprezintă un criteriu de virulență);
• sporii: nu au capacitate de sporulare.
• localizarea în raport cu celulele inflamatorii: sunt de obicei extracelulari,
localizați pe frotiu printre PMN-uri;
• tinctorialitatea: Gram pozitivi (se colorează în violet).
- examenul microscopic are rol orientativ.
5. Cultivarea in vitro
- produsele patologice sunt însămânțate pe medii de cultură în scopul obținerii unor
culturi pure din bacteriile potențial implicate etiologic în infecția respectivă.
- stafilococii sunt germeni nepretențiosi nutritiv care se dezvoltă cu ușurință pe medii
uzuale;
- de rutină, în practica de laborator se folosesc:
• geloza-sânge; este un mediu neselectiv ce permite dezvoltarea unei game largi de
bacterii datorită îmbogățirii cu sânge dar și evidențierea proprietăților hemolitice ale
unor specii;
• mediul Chapmann: este mediu selectivo-diferențial hiperclorurat utilizat pentru
izolarea stafilococilor;

1 / LP 5  M
- mediul Chapmann solid:
• este turnat în plăci Petri;
• are culoare rozalie;
• agentul selectiv este NaCl 6.5g%  selectează de obicei stafilococii care sunt
germeni halotoleranți (pot interfera uneori și alți germeni halotoleranți – de exemplu
enterococii, bacilii piocianici – pot fi separați prin tehnica pentagonului);
• agentul diferențial este zaharul manită  diferențiază stafilococii în 2 categorii:
* stafilococi manită pozitivi: fermentează manita și cresc sub forma unor colonii
galbene care îngălbenesc și mediul din jurul lor  ex.: de exemplu S. aureus;
* stafilococi manită negativi: nu fermentează manita formând colonii incolore
care împrumută culoarea roz a mediului  ex.: SCN = stafilococi coagulază negativi;
 S. aureus formează colonii galbene ce îngălbenesc mediul din jur (fermentarea
zaharului acidifică mediul și determină virajul indicatorului de pH din mediu), iar
restul speciilor formează colonii incolore ce împrumută culoarea rozalie a mediului;
- mediul Chapmann hiperclorurat lichid:
• se utilizează uneori pe lângă celelalte medii descrise, mai ales în cazul produselor
patologice care au flora normală foarte abundentă (de exemplu materiile fecale) și este
necesară trecerea succesivă prin 2 medii hiperclorurate pentru excluderea acesteia;
• tulpinile virulente de stafilococi tulbură omogen mediul;
- mediile însămânțate cu produs patologic sunt incubate în următoarele condiții: 37°C,
24 ore și aerobioză, dar fiind un germen aerob facultativ anaerob, crește și în condiții
de anaerobioză.
- pe geloză-sânge:
• stafilococii formează colonii:
* de talie medie (1-3mm);
* cu consistență cremoasă;
* mate;
* de obicei stafilococii adoptă forma S de creștere dacă tulpina este virulentă (S
= colonia S = are formă rotundă sau ovalară, marginile sunt bine delimitate, suprafața
este netedă, sunt bombate, bine hidratate);
• specia S. aureus  coloniile sunt galben aurii (pigment carotenoid);
• restul speciilor  coloniile sunt de obicei albe, nu produc pigment;
• pigmentul S. aureus este vizibil după 24-48 ore de incubare, doar în aerobioză;
• raportul între diametrul coloniei și diametrul zonei de hemoliză este mare la
stafilococi spre deosebire de streptococi  acesta este un criteriu de diferențiere între
acești germeni.
6. Identificarea
- constă în stabilirea genului, uneori și a speciei (în funcție de dotarea laboratorului);
- în cazul stafilococilor, identificarea poate fi biochimică sau serologică;
Observație: a nu se confunda noțiunile identificare serologică și diagnostic serologic);
identificarea serologică = stabilirea genului/speciei bacteriene (detecția antigenului)
utilizând reacții antigen-anticorp;
diagnosticul serologic = detecția anticorpilor specifici în serul pacienților.
- teste și criterii de identificare utilizate pentru stafilococi:
a) reacția catalazei:
- catalaza = enzima stafilococică care eliberează oxigenul din peroxidul de hidrogen;
- în practica de laborator se folosește apa oxigenată (H2O2);

2 / LP 5  M
- tehnica:
• se pune pe o lamă o picătură de apă oxigenată în care se adaugă o mică cantitate
din cultura de testat;
• se amestecă circular cu ansa buclă sterilă;
 reacția pozitivă = apare efervescența lichidului;
- reacția este pozitivă pentru toți stafilococii și negativă la toți streptococii  alt
criteriu de diferențiere a acestor germeni;
* Observație: pentru această reacție nu se ia cultură de pe geloză-sânge, se ia de pe alt
mediu, deoarece hematiile au propria lor catalaza și reacția va fi fals pozitivă.
b) reacția coagulazei:
- coagulaza = enzimă care poate coagula plasma unor specii de animale;
- stafilococii pot produce o coagulază solubilă dar au și o coagulază în peretele celular,
reprezentând antigenul de perete = clumping factor; prin urmare, în practică se pot
utiliza 2 tehnici:
 tehnica pe lamă: evidențiază coagulaza solubilă sau liberă;
- se pune pe o lamă o picătură de plasmă și o mică cantitate din cultura de testat;
- se amestecă circular;
- reacția pozitivă = apariția de coaguli mici, albi, în lichid limpede;
- reacția negativă = lichid tulbure.
 tehnica în tub: permite evidențierea clumping factor-ului, fiind considerată mai
eficientă pentru (antigenele din structura peretelui celular se pierd mai greu).
- într-o eprubetă se pun 5 ml de plasmă diluată 1/10 cu apă distilată în care se adaugă
câteva colonii pure stafilococice;
- se acoperă eprubeta cu dop de vată steril;
- se incubează minim 8 ore la 37°C;
- reacția pozitivă:
* apariția de coaguli mici în lichid limpede;
* coagularea “în meduză”  un cheag mare care pluteste in lichid
* coagulare "în masă"  tot lichidul se încheagă;
- reacția negativă: lichid tulbure.
* Observație: plasma utilizată trebuie recoltată pe alt anticoagulant decât citratul de
sodiu deoarece bacteriile îl pot consuma ca și sursă de carbon și atunci plasma se va
închega spontan dând reacții fals pozitive;
- interpretarea rezultatelor: S. aureus este coagulază pozitiv (peste 98% dintre tulpini);
restul speciilor de importanță medicală sunt în general coagulază negative (SCN);
c) prezența sau absența beta-hemolizei:
- S. aureus prezintă de obicei -hemoliză (hemoliză clară, completă, în jurul coloniei);
- unele specii de SCN pot prezenta hemoliză “cald-rece”: după 24 ore de incubare la
37°C produc hemoliză incompletă care, după o noapte la frigider, devine completă;
d) prezența sau absența pigmentului:
- S. aureus produce pigment galben auriu;
- restul speciilor formează de obicei colonii albe;
e) evidențierea proteinei A din peretele celular al speciei S. aureus: se realizează
prin reacții de latexaglutinare cu truse comerciale;
f) pentru identificarea oricărei specii din genul Staphylococcus se mai pot utiliza
metode moderne:
- galerii API;
- sistemele automate de bacteriologie: ex.: VITEK, MICROSCAN

3 / LP 5  M
7. Antibiograma:
- tratamentul ghidat de antibiogramă este fundamental în cazul tulpinilor din spitale,
deoarece acești germeni pot dobândi rezistență la multe clase de antibiotice;
- de importanță pentru infecțiile nosocomiale (numite actual IAAS = infecții asociate
asistenței medicale) ca agenți etiologici sunt tulpinile MRSA = Methicillin-resistant
Staphylococcus aureus
II. Diagnosticul serologic (diagnostic indirect): constă în evidențierea anticorpilor
specifici în serul pacientului;
- nu se folosește la stafilococi, deoarece au în peretele celular un mozaic de antigene
care dau reacții încrucișate.

4 / LP 5  M