Coci Gram pozitivi

Genul Staphylococcus

Definitie. Încadrare
– coci Gram-pozitivi,
– dispuşi în grămezi neregulate, izolat, in perechi, scurte
lanturi
– aerobi facultativ anaerobi,
– imobili,
– nesporulati,
– catalazo-pozitivi
– nepretentiosi nutritiv
– tolerează concentraţii de peste 5% NaCl
Grupe de interes medical:

• Stafilococi coagulazo-pozitivi
• Staphylococcus aureus

• Stafilococi coagulazo –negativi (SCN):

• Staphylococcus epidermidis
• Staphylococcus saprophyticus
• Staphylococcus haemolyticus
• Staphylococcus lugdunensis
• Staphylococcus schleiferi, etc.
Stafilococi coagulază pozitivi

Staphylococcus aureus

Habitat
• găzduit în nări şi/sau intestin
• pe tegumente – prezenţă tranzitorie
• contaminează frecvent ambientul prin scuame, mâini, excrete
• se poate izola din pulberi, de pe aşternut, lenjerie intimă, haine,
alimente

Rezervorul de infecţie: bolnavi (principala sursă din spital) şi

purtători sănătoşi(10-40%) în nări/intestin.
Rezistenţa la factorii de mediu:

• S. auriu este foarte rezistent:

– în puroi uscat, la întuneric, poate supravietui 2-3
luni
– e distrus după 30 min la 62° C (căldură umedă),
15 min la 121° C
• rezistă la : acţiunea lizozimului, acţiunea
bactericidă nespecifică a serului şi a acizilor
graşi de pe tegumente
Caractere morfotintoriale

• Caractere microscopice: sunt cele ale genului

– frotiu cultură mediu solid: coci perfect rotunzi,
dispuşi în grămezi neregulate (ciorchine),
– frotiu cultură mediu lichid: predomină aşezarea
izolată (perechi, tetrade, lanţuri scurte)
– culturi bătrâne şi puroi: pot să apară coci G+
printre cei G-.
Staphylococcus spp., Cultură pură, Colorație Gram, 100x
Produs patologic, Coloratie Gram
Caractere de cultivare:

• geloză nutritivă: formează peste noapte la 37C, colonii mari, S,

rotunde, bombate, de consistenţă untoasă, pigmentate diferit
(potocaliu, galben, alb). Pigmentogeneza este un caracter variabil,
mai intensă la temperatura camerei şi în prezenta aerului.

• geloza-sange (agar 5% sange defibrinat de berbec) – mediu

diferenţial (colonii hemolitice de cele nehemolitice) coloniile
frecvent hemolitice.

• medii cu sare (med hiperclorurat agarizat Chapman) –mediu

selectiv pentru izolarea stafilococilor din produse patologice
contaminate (mf, exsudat naso-faringian)şi identificarea speciilor
manitol + (ce îngălbenesc mediul).
• pe medii solide: colonii „S”;
• în medii lichide - tulburare uniformă cu depozit moderat la
fundul tubului

• Pigment:
– galben-auriu (Staphylococcus aureus)
– alb (Staphylococcus epidermidis)
– galben-citrin (Staphylococcus saprophyticus)

• Hemoliză:
– beta (datorată hemolizinei alfa)
 Staphylococcus aureus
Cultură pură, geloză sânge
Hemoliză β
Colonii manito-pozitive pe mediul Chapman
(S. aureus)
S. aureus secretă numeroase enzime și toxine:

• Coagulaza, catalaza, hialuronidaza, lipaze, penicilinaza,

stafilokinaza
• hemolizine α, β, γ, δ
– liza hematiilor
– efect citotoxic
– asigură supraviețuirea intrafagocitară
• leucocidina
– distruge macro-și microfagele prin degranulare
• exfoliatine
– resposabile pentru epidermoliză
• Enterotoxine A –E, G- I
– considerate superantigene
– stabile la temperaturi ridicate
• TSST-1 (toxina stafilococică a șocului toxic)
– considerată un superantigen
– induce expansiunea clonală a mai multor tipuri de limfocite
T
Structuri parietale
• peptidoglicanul asigură stabilitatea osmotică; stimulează
producerea endogenului pirogen; inhibă fagocitoza şi
chemotaxia
• acidul ribitol teichoic are proprietăţi adezive la receptorii
celulari şi determină reacţii de sensibilizare după infecţii
repetate;
• proteina A impiedică opsonizarea şi fagocitoza; anticorpii
anti- proteină A sunt prezenţi la persoanele cu infecţii
severe;
• adezine la proteine ale gazdei: coagulaza legată fixeaza
fibrinogenul si determina aglutinarea cocilor, proteina de
legare a fibronectinei si a colagenului;
• microcapsula polizaharidică cu efect antifagocitar.
Manifestări clinice ale infecţiilor stafilococice

• infecţii cutanate şi ale glandelor anexe: foliculite,

impetigo, furuncul, carbuncul, hidrosadenite, panariţii etc;
• infecţii ale mucoaselor: otite, sinuzite;
• infecţii ale părţilor moi: abcese, flegmoane;
• infecţii profunde: osteomielite, osteoartrite, pneumonii,
abcese hepatice, cerebrale, meningite, endocardite acute;
• bacteriemii cu sepsis sever sau şoc septic
• toxiinfectii alimentare
• leziuni de natură toxică cutanate „sindromul pielii opărite
stafilococice”- generalizată (boala Ritter)
• sindromul şocului toxic stafilococic
Foliculita –infecția foliculului pilos
Carbuncul- afectați mai mulți foliculi piloși adiacenți
-centrul necrotic se elimină –> ulcerație –> cicatrice
Impetigo stafilococic
Impetigo- vezicule sparte -cruste
Sindromul pielii opărite –boala Ritter
Diagnosticul de laborator

Produsul patologic- în funcţie de sdr. clinic

• din zone contaminate: exsudat NF, spută, puroi,
alimente, mf, tampoane vaginale (suspiciune-
sindromul şocului toxic stafilococic (SSTS)
• din zone necontaminate: sange, LCR, urină, spută.
Diagnosticul de laborator al infecţiilor supurative

• examenul microscopic are în special valoare în cazul

produselor provenite din zone normal sterile;
• izolarea S. aureus o realizăm prin însămânţare pe geloză-
sânge, iar în cazul produselor contaminate pe mediul selectiv
Chapman;
• identificarea se bazează pe caracterele de cultivare,
microscopice, testul catalazei şi coagulazei (pentru S. aureus
–teste pozitive);
• în investigaţii epidemiologice (izbucniri epidemice) se poate
recurge la lizotipare (cu ajutorul bacteriofagilor) sau tipare
moleculară.
Testul catalazei
• Principiu: Catalaza este o hemoproteină care descompune
peroxidul de hidrogen în apă şi oxigen. Bacteriile care o produc se
protejează astfel de efectele letale ale peroxidului de hidrogen
apărut ca metabolit final în metabolismul aerob al carbohidraţilor.
• Interpretare: pozitiv :apariţia bulelor de gaz până la efervescenţă
negativ: absenţa bulelor
 
• Pentru S aureus -testul catalazei pozitiv
Testul coagulazei

Principiu : peste 96% din tulpinile de S. aureus coagulează plasma prin:

– activarea unui factor plasmatic similar trombinei: coagulaza liberă
– acţiunea directă asupra fibrinogenului: coagulaza legată de peretele celular.

Interpretare:
• pentru testul pe lamă pentru coagulaza legată :
– pozitiv: aglutinare în 15-20 sec
– negativ : absenţa aglutinării în 2-3 minute
(necesită confirmare)

• pentru testul în tub pentru coagulaza liberă:

– pozitiv : coagulare , indiferent de gradul ei
( în masă, văl de fibrină)
– negativ : absenţa cheagului
Principii de terapie a infecţiilor stafilococice

• în infecţii cutanate ca şi în colecţii purulente profunde , drenajul chirurgical este

esenţial;
• antibioterapia infecţiilor sistemice este ghidată de rezultatele antibiogramei.

Fenotipuri de rezistenţă

• antibiotice beta-lactamice
- rezistenţă la peniciline prin producere de penicilinază;
- rezistenţă omogenă sau heterogenă la oxacilină prin prezenţa unei PLP 2a
suplimentară, care se extinde la toate antibioticele beta-lactamice (tulpini
meticilino-rezistente);

• macrolide şi lincosamide
- rezistenţa inductibilă la eritomicină antrenează rezistenţă la macrolide cu 14
şi 15 atomi de C; pot fi înregistrate eşecuri terapeutice şi la clindamicină;
Fenotipuri de rezistenţă (continuare)

• aminoglicozide
- testare curentă la kanamicină, tobramicină şi gentamicină;
- rezistenţa enzimatică la kanamicină se extinde la amikacină;
- rezistenţa la kanamicină, tobramicină şi gentamicină este predictivă pentru
rezistenţa la amikacină şi netilmicină;

• fluorochinolone
- rezisteţa frecvent prezentă la tulpinile meticilino-rezistente;
- utilizarea în monoterapie favorizează emergenţa rezistenţei;

• noi fenotipuri de rezisenţă

- recent raportate tulpini cu rezistenţă intermediară sau înaltă la
glicopeptide;
- necesită confirmarea prin teste cantitative şi trimiterea tulpinii la un centru
de referinţă.
Epidemiologie
În infecţii nosocomiale se urmăresc
• rezervorul
- bolnavi,
- pacienţi sau personal de spital colonizaţi;
• transmiterea
- direct, prin picături Flugge ;
- indirect, vehiculare prin obiecte , alimente sau mâini contaminate.

Profilaxie
- măsuri riguroase de asepsie şi antisepsie;
- sterilizarea purătorilor nazali prin aplicaţii topice de
unguente cu antibiotice antistafilococice (mupirocin);
- în experiment un vaccin antistafilococic (StaphVAX).
Staficlococii coagulază negativi

• Colonizează nările şi tegumentul, componenti ai florei

cutanate normale care se constituie în barieră de apărare
antimicrobiană
– S epidermidis – omniprezent pe tegumente,
– S.capitis – tropism pentru scalp şi conductul auditiv extern;
– S.auricularis- conductul auditiv extern;
– S.hominis- pentru zona axilară, inghinală, membre, tălpi.
Stafilococii coagulază negativi

S.epidermidis:
• are potenţial patogen mai mare
• infectii de cateter, pace-maker
• endocardită subacuta a valvelor protezate
• patogen primar în infectii asociate cu proteze articulare, dispozitive ortopedice
• izolat frecvent din ITU: cistită, uretrită, PN
• poate determina infectii articulare în absenta factorilor predispozanţi, mai rar în
osteomielite
• sensibil la novobiocina
 

S.saprophyticus:
• asociat frecvent cu infectii urinare la femei şi bărbati tineri, activi sexuali, la
care determina uretrite, prostatite, PN
• poate determina şi infectii de plagă /septicemii
• rezistenta naturala la novobiocina
S. aureus

S.epidermidis
S. aureus Staficlococii coagulază negativi

catalaza pozitivă catalaza pozitivă

coagulaza pozitivă coagulaza negativă

• diagnosticul bacteriologic impune criterii care să
stabilească semnificaţia clinică a izolatului,
eliminând o posibilă contaminare;
• se impune izolarea repetată, existenţa unui “teren”
deficitar (ex. diabet, imunosupresaţi, vârste
extreme);
• stafilococii coagulazo-negativi sunt frecvent
meticilino-rezistenţi.
 Coci gram-pozitivi
facultativ anaerobi

catalaza

+ −

Staphylococcus Streptococcus

coagulaza

+ −

S.aureus Stafilococi coagulazo-negativi

sensibilitate la novobiocină

R S
S. saprophyticus alţi stafilococi coagulazo-negativi
Genul Streptococcus

Clasificare
• aspectul coloniilor pe geloză-sânge:
- β-hemolitice (zonă completă de hemoliză);
- α-hemolitice (zonă incompletă de hemoliză, de culoare
verzuie);
- nehemolitice (colonii care nu modifică mediu);
• structura antigenică (Ag Lancefield):
- streptococi grupabili
- streptococi negrupabili – S.pneumoniae şi streptococi orali;
Streptococii grupabili
Streptococul de grup A (Streptococcus pyogenes)

Habitat :
• patogen strict uman
• găzduit pe mucoasa oro şi nazofaringiana sau nazala
• alte zone posibil colonizate: tegumente, mucoasa vaginala,
rect

Transmiterea:
• prin picaturi Flugge, salivă, contact cu leziuni cutanate
(persoane cu leziuni impetiginizate ale scalpului)
Caractere microscopice:
• în produse patologice: coci sferici G+ aşezati izolat, în
perechi, lanţuri scurte

Caractere de cultivare:
• Pe geloza-sange formează după 18h de incubare aerobă
la 37C, colonii mici 0,5mm, în general transparente,
înconjurate de o zonă largă de β hemoliză.
• Tulpinile capsulate formează colonii mucoide, rotunde,
strălucitoare, fluide, cu tendinţă la confluare
• Tulpinile necapsulate formeaza colonii mici, rotunde,
opace, strălucitoare (glossy)
Factori de patogenitate

• factori de colonizare:
- proteina M şi acizii lipoteichoici realizează proiecţii filamentoase pe
suprafaţa celulei bacteriene prin care se ataşează la celulele gazdei;
- proteina F se ataşează de fibronectină
• factori anti-fagocitari:
- proteina M şi capsula de acid hialuronic - impiedică interacţiunea
bacteriilor cu celulele fagocitare;
- peptidaza - inhibă fagocitoza
- streptokinaza (fibrinolizina) - previne constituiea barierei de fibrină;
- hialuronidaza -degradează acidul hialuronic prezent în ţesutul
conjunctiv;
- dezoxiribonucleaza -depolimerizează ADN-ul rezultat din
dezintegrarea leucocitelor;
• toxine citolitice:
- streptolizina O, antigenică, are efect litic faţă de numeroase tipuri de
celule eucariote, inclusiv hematii; importanţa titrului ASLO
(diagnosticul RAA- criteriu minor);
- streptolizina S, neantigenică, oxigen-stabilă, este responsabilă de
caracterul hemolitic al coloniilor dezvoltate în condiţii aerobe;
- importanţa izolării în condiţii de anaerobioză (pentru tulpinile
neproducătoare de streptolizină S) – înţeparea mediului pentru a crea
microaerofilia, ce exprimă beta-hemoliza, în absenţa producerii
streptolizinei S).

• toxina eritrogenă (sau pirogenă):

- funcţionează ca superantigen, acţionând prin mecanisme asemănătoare
cu cele determinate de toxina sindromului şocului toxic stafilococic;
- evidenţiată la tulpini izolate de la cazuri cu scarlatină şi şoc toxic
streptococic;
Manifestari clinice

• I. infecţii acute nespecifice

– Angina eritematoasă (eritemato-pultacee)
– Otite, sinuzite sau adenite
– Impetigo
– Bacteriemii fără poartă de intrare identificată
– Febra puerperală, endometrita acuta nosocomiala
– Rar: pneumonii, endocardite acute, meningite

• II. infecţii acute specifice:

– Scarlatina
– Erizipelul
– Sdr. şocului toxic streptococic

• III. bolile poststreptococice

– RAA (febra reumatismală)
– GNA
– coreea Sydenham şi eritemul nodos
Erizipel- faza acuta si convalescenta
Amigdalită ulcero-necrotică
Impetigo streptococic
Diagnosticul de laborator

• Produsul patologic: variaza în raport cu tipul de

infecţie (exs faringian, puroi, urină, LCR, spută, exs
pleural, exs pericardic, exs articular, sange – în infectii
invazive).

• Examen bacterioscopic: util în cazul prelevatelor din

zone normal sterile, cu valoare limitată în cazul celor
care provin din zone colonizate.
• coci sferici G+, în diplo sau scurte lanţuri, alături de
celule inflamatorii (asociere semnificativa)
• Izolarea- se realizeaza pe:
– Geloza sange 5% sange de berbec -culturile se
incuba aerob 24-48 h la 37C; când e posibil – se
incubă în anaerobioză pentru evidentierea
tulpinilor lipsite de SLS.
– Medii lichide - se pot folosi bulion glucozat şi
bulion nutritiv
– Pentru produsele ce provin din zone normal
colonizate se folosesc medii selective (NaCl 3,5%)
Identificare:

• Caractere morfotinctoriale (microscopice):

– frotiu mediu solid: coci sferici G+, în diplo sau scurte lanţuri
– frotiu mediu lichid: lanţuri lungi

• Caractere de cultură:
– mediu solid: colonii mici sub 1 mm, de tip S (netede),
translucide, înconjurate de o zonă largă de βhemoliza.
Tulpinile capsulate cultivă sub forma coloniilor cu aspect
mucoid (cu tendinţă la confluare) .
– mediu lichid: NU tulbură mediul; cresc cu depozit (creştere
granulară cu sedimentare rapidă).
• Identificare prezumtivă:
– Testul de S la Bacitracina: este S
– Testul la Biseptol: este R (creşte sensibilitatea testului la Ba dacă se
realizează concomitent)

• Identificare definitivă (Ag): este dg de certitudine;

– constă în evidenţierea polizaharidului cu specificitate de grup A –
prin reacţii de pp, LA, coaglutinare

• Diagnostic serologic:
– Pentru confirmarea suspiciunii clinice de RAA sau GNA.
– Constă în determinarea/ dozarea Ac anti-SLO (ASLO) şi anti-
streptodornază B
Principii de terapie etiotropă

• penicilina administrată oral, timp de 10 zile, pentru

prevenţia RAA (nu a fost semnalată rezistenţa
secundară);
• persoanele sensibilizate (alergice) pot fi tratate cu
macrolide, clindamicină, cefalosporine orale din
generaţia
• 1 (cefalexină, cefradin, cefadroxil, cefalotină, cefapirină,
cefazolină) sau
• 2cefamandol,
(propriu-zise: cefaclor, cefuroximă-axetil, cefprozil, cefuroximă,
ceforanid, sau cefamicine: cefoxitină, cefotetan,
cefmetazol).
Antibiograma :
• S. pyogenes şi-a pǎstrat nemodificatǎ sensibilitatea la
penicilinǎ.
• Antibiograma se face pentru testarea sensibilității la
macrolide și clindamicină doar pentru pacienţii cu
sensibilizare la penicilină.
Streptococul de grup B (S.agalactiae)

• are habitat uman sau animal, la om fiind prezent pe

mucoasa vaginală, uretrală, intestinală sau faringiană

• Caractere microscopice: asemănător

streptocococului de grup A

• Caractere de cultivare: cultivă pe geloza-sange

berbec si dezvolta colonii mari (1-2mm), înconjurate
de o zonă îngustă de hemoliză incompletă
• Poate determina infecţii la:
- nou-născuţi şi sugari- infecţii precoce (0-5 zi de viaţă):
bacteriemie cu sepsis sever, cu sau fără pneumonie, în
primele zile după naştere, consecutiv contaminării intrapartum
de la mama colonizată vaginal cu streptococ de grup B;

- nou-născuţi şi sugari- infecţii tardive (1 săpt-3 luni): cel mai

frecvent meningite

- femeia gravidă: endometrită febrilă şi localizări meningiene/

pericardice

- imunodepresaţi: bacteriemii cu localizări la nivelul meningelui,

endocardului, sistem osteo-articular, infecţii urinare, etc.
Diagnosticul de laborator

Produsul patologic: prezenţa la nn pe mucoasa nazală,

faringiană, rectală, conduct auditiv extern au valoare relativă
în absenţa semnelor clinice.

Examen bacterioscopic
Izolare: geloza-sange
Identificare:
• caractere morfotinctoriale (microscopice)
• caractere de cultură:
– mediu lichid: tulbură mediul ± depozit
– mediu solid: colonii alb cenuşii cu diametrul mai mare de 1mm,
iar zona de hemoliză este mult mai îngustă (hemoliză incompletă,
β ).
• identificare prezumtivă:
– testul CAMP: este pozitiv
– testul este pozitiv dacă apare lărgirea în varf de săgeată a ariei de
hemoliză produsă de cultura stafilococului (striu)

• hidroliza hipuratului de Na

• cultivarea pe mediul cu bilă-esculină: streptococul B cultivă pe

mediul cu săruri biliare, dar nu hidrolizează esculina (creşte dar nu
înegreşte)
• testul la Biseptol: R

• identificare definitivă (Ag): LA

• Există teste rapide de evidenţiere în produs (LCR, ser, urină) a Ag
polizaharidic de grup pentru streptococul B.
Tratament:
• peniciline, în special aminopeniciline, în
infecţii severe fiind asociate aminoglicozide;
• profilaxia infecţiei la nou-născut:
- antibioticoprofilaxia în timpul travaliului la femeia
colonizată vaginal în caz de ruptură prelungită de
membrane, nastere prematură, febră peripartum;
- în studiu, vaccin pe baza Ag capsular la femeia gravidă.
Streptococii negrupabili

Streptococcus pneumoniae (pneumococul) α hem

Importanţa medicală a S.pneumoniae

• reprezintă cel mai frecvent agent etiologic al pneumoniei
lobare acute;
• mai mult de jumătate din otitele medii acute la copii sunt
determinate de această specie;
• figurează în primii trei agenţi etiologici majori ai
meningitelor purulente, meningita pneumococică având cel
mai sever prognostic
Habitat

• Pneumococii sunt găzduiţi pe mucoasa

tractului respirator superior; poate coloniza şi
mucoasa genito-urinară sau intestinală.
• Sursa de infectie principală: purtătorii sănătoşi
de tulpini virulente.
Caractere microscopice:

• coci G+ ovali, lanceolaţi, aşezaţi în perechi, cu axul

longitudinal în prelungire, privindu-se prin extremităţile
bombate
• se pot dispune în scurte lanţuri
• pe frotiu din produs patologic/cultură poate fi evidenţiata
capsula
Produs patologic –LCR –meningită pneumococică
S. pneumoniae -coloraţie Gram, cultură pură
Caractere de cultivare:

• Cultivă pe medii îmbogăţite cu sange, ser, lichid de

ascită sau glucoză.
• Sunt carboxifili (5-10% CO2); necesită PH=7,4-7,8
(sub 7 nu cultivă); la 37°C cultura apare în 18-24h
• Dezvolta pe geloza sange colonii S, gri-opace, 1mm,
înconjurate de o zona de α hemoliză, ce pot fi
confundate cu cele produse de streptococii viridans.
• Tulpinile care sintetizeaza capsulă în cantitate mare
formează colonii mucoide care, după 18-24h, suferă
în centru o deprimare căpătând aspect crateriform din
cauza autolizei. Tulpinile necapsulate formeaza
colonii R.
• Pe mediile lichide – cultivă tulburând uniform
mediul.
S. pneumoniae -Caractere de cultura
Diferenţierea pneumococ – streptococii viridans:
• sensibilitatea la optochin;
• testul de solubilitate în bilă;
• patogenitatea pentru şoarece.
Factori de patogenitate

• capsula- proprietăţi antifagocitare

• complexul peptidoglican-acizi teichoici
• proteine de suprafaţă
• citotoxine:
- pneumolizina exercită un efect citotoxic pe celulele
epiteliului bronşic şi alveolar
• exoenzime:
- neuraminidaza, hialuronidaza, proteaza
Manifestari clinice

• Infectii ale tractusului respirator

– bronşite – acutizări
– pneumonii lobare
– otite medii acute
– sinuzite şi mastoidite acute

• Infecţii extrarespiratorii
– meningite purulente
– endocardite
– peritonite
Diagnosticul de laborator

• Produsul patologic- în funcţie de localizarea infectiei: spută, puroi, LCR, sange,

exsudat pleural

• Examen microscopic direct: diplococi gram-negativi în flacara de lumanare,

capsulați

Izolare:
• se face uzual pe geloza-sange după 24h incubare la 37C, în atm de 5-10%CO2
• colonii gri-opace, asemănătoare când sunt tinere cu cele ale S. viridans; după
incubare în atm de 5%CO2 – apare o zonă α mai largă

Identificare:
• sensibilitatea la optochin
• biloliza (testul solubilităţii în bilă) : se autolizează (test +), cu clarificarea
suspensiei
• identificare antigenica prin latexaglutinare (poate fi decelat Ag polizaharidic)
Principii de terapie etiotropă

• penicilina este antibioticul de elecţie în infecţii cu tulpini

sensibile;
• infecţii cu tulpini penicilino-rezistente (prin modifi-carea
PLP) pot fi tratate cu cefalosporine din generaţia a 2-a
(cefuroxima) sau a 3-a (ceftriaxona, cefotaxima),
carbapeneme, macrolide, fluoro-chinolone din generaţia
a 3-a (levofloxacina), în raport cu rezultatele
antibiogramei;
• tulpinile multirezistente beneficiază de tratament cu
vancomicină sau linezolid.
Streptococii viridans (orali)- α hem

• Grupe: anginosus, mitis, mutans, salivarius, sanguinis

• comensali ai cavitaţii bucale, dar pot fi prezenţi şi pe alte
mucoase (intestinală, genito-urinară, conjunctivală) sau
tegument;

• Importanţa medicală:
– implicaţi în apariţia cariilor dentare
– pot determina endocardite subacute, bacteriemii şi
septicemii, meningite (majoritatea tulpinilor şi-au păstrat
sensibilitatea la peniciline)
Streptococi viridans
Genul Enterococcus

Habitat: mucoasa intestinală, genito-urinară,

ocazional faringele.
• Determina infectii urinare, meningite, endocardite
infecţioase
• E.faecalis şi E.faecium, speciile de interes medical,
colonizează colonul şi mucoasa genito-urinară ;

Caractere microscopice: coci sferici/ovali, gram

pozitivi, în perechi/scurte lanţuri
Caractere de cultivare:
- puţin exigenţi nutritiv,
- facultativ anaerobi,
- α/ β/nehemolitici,
- cresc la pH de 9,6 şi la temperaturi între 10-45°C,
- cresc în bulion cu 6,5% NaCl,
- cresc în prezenţa a 40% bilă şi hidrolizează esculina (test
bilă-esculină)
• Rezistenţi la optochin
Enterococcus spp. , Hemocultură, Colorație Gram, 100x
Enterococcus spp., descompunerea esculinei
 Principii de terapie

• sunt natural rezistenţi la: cefalosporine, sulfamide,

lincosamide, sinergistine
• rezistenţă de nivel jos faţă de aminoglicozide, dar
au dobândit şi rezistenţă de nivel înalt.
• în tratamentul endocarditei: se folosesc asociaţia
aminopeniciline-aminoglicozide (dacă tulpina este
sensibilă la penicilină şi nu prezintă rezistenţă de nivel înalt la
aminoglicozide)sau glicopeptide, linezolid, asocierea
quinupristină/dalfopristină;
• in infecţii urinare: nitrofurantoin, fluorochinolone.