Serodiagnosticul sifilisului (diagnosticul imunologic)

Reacţiile serologice decelează în sângele bolnavului anticorpi specifici apăruţi în

urma
acţiunii unor antigene treponemice asupra sistemului imun al organismului gazdă. Este
cunoscut că Treponema pallidum prezintă trei categorii de antigene.
Testele serologice utilizate în diagnosticul sifilisului
Se împart în două categorii (nespecifice şi specifice): teste cu antigene cardiolipinice sau
netreponemice şi teste cu antigene treponemice.
1. Reacţii serologice cu antigenice netreponemice (cardiolipinice sau
fosfolipidice) se mai numesc şi STS (Standard test Serological) (nespecifice, clasice).
a. Reacţii de floculare: RPR (Rapid Plasma Reagen Test):
• VDRL (Venerai Disease Research Laboratory). Este puţin costisitoare şi se
execută relativ uşor, are specificitate şi sensibilitate bună. Pentru contolul răspunsului
terapeutic
VDRL este o metodă care arată eficienţa tratamentului. Testul se pozitivează la 10-20 zile
de la apariţia sifilomului când încep să apară anticorpii în ser. Permite aprecierea evolutivităţii
afecţiunii şi a eficienţei terapeutice. După un tratament corect se negativează în 6 luni până la
2 ani iar în sifilisul tardiv se negativează mai încet şi poate rămâne, în cazul efectuării
testelor cantitative,
pozitiv numai la titruri mici. În cazul sifilisului terţiar reacţiile VDRL pot fi negative la 20-30%
din cazuri. Metoda fiind uşor de efectuată şi ieftină poate fi aplicată pentru testări în masă.
• Reacţia de fixare a complementului are doua variante: reacţia Bordet-
Wassermann (RBW) efectuată cu antigen Bordet-Ruelens si reacţia Kolmer efectuată
cu
cardiolipina. Se pozitivează la 5-7 săptămâni de la infectare sau la 20 zile de la apariţia
sifilomului.
Testul de fixarea a complementului cu antigen din Treponema Reiter este puţin utilizat deoarece
are specificitate redusă.
2. Reacţii serologice cu antigene treponemice (specifice):
• TPHA (Treponema pallidum Hemmagglutination Assay sau reacţia de
hemaglutinare cu antigeni treponemici) se bazează pe principiul că hematiile puse în contact
cu
treponemele lizate cu ajutorul ultrasunetelor aglutinează în prezenţa anticorpilor antitreponemici
din serul cercetat. Are o sensibilitate superioară testelor cu antigene lipoidice şi dă
rezultate
asemănătoare cu FTA. S-a putut automatiza, putând astfel să fie folosit pentru depistări în
masă în sifilisul primar se pozitivează înaintea VDRL dar mai târziu decât FTA-ABS, adică la 10-
15 zile de la apariţia şancrului. Se negativează la 3-4 săptămâni după tratament în sifilisul precoce
şi rămâne ca stigmat serologic în sifilisul tardiv.
 • Teste de imunofluorescenţă (FTA-abs (Fluorescent Treponemal Antibody –
Absorbtions), constă în examinarea cu lumină ultravioletă a complexului antigen-anticorp
făcut
fluorescent prin marcarea cu fluoresceină. Se pozitivează după 2 săptămâni de la infectare, este
înalt
specifică, mai ales în sifilisul primar, când reacţiile de floculare sunt negative, permit
diferenţierea anticorpilor IgM şi IgG / FTA-abs IgM, FTA-absIgG şi fac posibil diagnosticul
corect în sifilisul congenital (IgM nu traversează placenta şi nu pot ajunge de la mamă la făt).
S-a dovedit că şi aceasta poate da uneori seroreacţii fals pozitive şi pentru a le înlătura se
utilizează fracţiunea 19S a
igM (testele 19S - IgM - TPHA sau 19S - IgM - FTA - ABS).
• Teste de imobilizare a treponemelor TPl (Treponema pallidum Immobilisation)
evidenţiază în serul bolnavilor anticorpi antitreponeme imobilizaţi. Ei sunt induşi de
fracţiunea
proteică a corpului treponemei. Pentru a pune în evidenţă imobilizinele se folosesc în loc
de

antigene o suspensie de treponeme Nichols vii. Puse în condiţii speciale de laborator în

contact
direct cu serul bolnavului şi complementul, în cazul în care există anticorpi
imobilizanţi,
treponemele devin la examenul microscopic imobile. Testul fiind foarte laborios nu a putut fi
utilizat
ca test de rutină rămânând rezervat numai laboratoarelor de cercetare. Se pozitivează relativ
târziu,
la începutul perioadei secundare. Se utilizează ca teste de referinţă pentru diderenţierea unei
reacţiei
fals-pozitive de una negativă.
• Teste treponemice imunoenzimatice (EIA). Dintre acestea este citat testul
ELISA (testul anticorpilor marcaţi cu fosfatază) şi PTA (testul anticorpilor marcaţi cu
peroxidază).
• Testul Westernn-Blot are deasemeni o mare specificitate, fiind considerat testul
viitorului. Utilizează treponeme izolate prin electroforeză.
• Polymerase chain reaction (PCR) (detectarea T. pallidum prin amplificare
genică), care pune în evidenţă ADN treponemelor din diferite medii: LCR, lichid
amniotic,
ţesuturi etc. Metoda a îmbunătăţit considerabil diagnosticul sifilisului congenital şi a
sifilisului
 nervos. Ajută la rezolvarea cazurilor cu serologia greu de interpretat. Astfel PCR în
lichidul
amniotic are o sensibilitate de 100% însă în LCR valoarea sa este îndoielnică.

Reacţii serologice fals pozitive

Testele cu antigene treponemice sunt foarte rar fals pozitive (cel mult până la 1%) dat nici ele
nu
dau rezultate exacte în 100% din cazuri (în afară de TPI).
Falsele reacţii pozitive se împart în două categorii: acute (care nu persistă peste 6 luni) şi
cronice
(cu o persistenţă de peste 6 luni). Falsele reacţii de tip acut constituie 69% din cazuri şi se
întâlnesc
mai ales în bolile infecţioase iar falsele reacţii fals pozitive cronice se întâlnesc la 31% din
cazuri fiind mai fecvente în bolile autoimune şi crioglobulinemii.
Cauzele reacţiilor fals pozitive pentru sifilis sunt multiple:
A. pentru testele lipoidice(netreponemice):
- boli infecţioase, infecţii bacteriene (pneumonie pneumococică, endocardita
bacteriană, şancrul moale, scarlatina, malaria, tuberculoza, lepra, infecţii cu rickettsii,
cu
micoplasme, cu borelia, cu leptospira, tripanosomiaze etc.);
- infecţii virotice: vaccina, rujeola, mononucleoza infecţioasă, limfo-
granulomatoza veneriană, hepatita virală, infecţii cu enterovirusuri, psitacoza, varicela, variola etc.;
- cauze neinfecţioase: sarcina, utilizarea de medicamente pe cale i.v., boli
autoimune (lupus eritematos acut), hipergamaglobulinemii, poliartrita reumatoidâ, ciroza
hepatică,
hemopatii maligne, mielom multiplu, transfuzii repetate, neoplasme avansate, vârstă avansată.
B. pentru seroreacţiile cu antigene treponemice:
- cauze infecţioase: boala Lyme, lepra, malaria, mononucleoza
infecţioasă, leptospiroza, febra recurentă, sifilisul endemic etc.;
- cauze neinfecţioase: lupus eritematos sistemic, sindromul anticorpilor
antifosfolipidici.