Informatii generale Demonstrarea prezentei de imunoglobuline sau a complementului pe suprafata hematiilor sustine diagnosticul de distructie eritrocitara mediata imun 6 . Exista doua clase majore de anticorpi care reactioneaza cu eritrocitele. Anticorpii completi sau salini aglutineaza eritrocitele suspendate in solutie salina; acestia sunt de obicei de tip IgM (cel mai bun exemplu de aglutinare salina la temperatura camerei este cea utilizata in grupajul ABO). In vivo anticorpii IgM fixeaza complementul si produc hemoliza imediata intravasculara. Anticorpii care nu reactioneaza vizibil in mediu salin si produc reactii de aglutinare numai prin utilizarea de tehnici speciale sunt numiti aglutinine incomplete si sunt de obicei de tip IgG (cel mai bun exemplu sunt anticorpii anti-Rh, care, daca sunt prezenti in serul primitorului de sange incompatibil, produc o reactie hemolitica transfuzionala intarziata, extravasculara) 3 . Pentru a certifica faptul ca hematiile unui pacient sunt invelite (sensibilizate) cu imunoglobuline, complement sau ambele, se adauga la o suspensie de eritrocite provenite de la pacient antiser cu reactivitate fata de moleculele de Ig si/sau complement umane, care va determina aglutinarea acestora. Initial testarea se face su antiseruri polispecifice, care contin anti-IgG, anti-C3d si ocazional si activitate anti-lant usor. Reactivii monospecifici diferentiaza in continuare intre IgG, C3d, existand si seruri monospecifice pentru C3b, C4b, C4d si lantul greu al IgG. Antiseruri specifice pentru IgM sau IgA sunt rar utilizate, deoarece IgM nu mai sunt gasite de obicei inca atasate pe suprafata celulara, iar IgA sunt foarte rar intalnite pe suprafata eritrocitelor 6 . Utilizand sange recoltat pe EDTA sau pe citrat activarea in vitro a complementului de catre autoanticorpii la rece benigni este inhibata. Spalarea eritrocitelor indeparteaza globulinele solubile sau atasate nespecific, ceea ce permite detectia imunoglobulinelor si factorilor complementului specific legate de eritrocite in vivo 4 . Recomandari pentru efectuarea testului Coombs direct investigarea reactiilor transfuzionale acute sau intarziate (demonstrarea fixarii pe suprafata eritrocitelor de la donator a aloanticorpilor prezenti in serul pacientului); suspiciune de hemoliza autoimuna; boala hemolitica a nou-nascutului; hemoliza imuna indusa de medicamente; atunci cand martorul auto efectuat in cadrul grupajului sanguin, screening-ului prezentei de aloanticorpi si testelor de compatibilitate este pozitiv 4 . Pregatire pacient - nu este necesara o pregatire prealabila 5 . Specimen recoltat - sange venos 5 . Recipient de recoltare vacutainer cu K3-EDTA 5 . Cantitate recoltata - cat permite vacuumul 5 . Cauze de respingere a probei - specimen coagulat 5 . Stabilitate proba - testul se efectueaza imediat, daca acest lucru nu este posibil, proba se pastreaza 48 ore la 2-8C 5 . Prelucrare necesara dupa recoltare - o parte din eritrocite se spala de trei-patru ori cu solutie salina normala, urmata de prepararea unei suspensii eritrocitare in ser fiziologic steril 5% 1;5 . Metoda de determinare hemaglutinare pe lama 5 . In laboratoarele Synevo se utilizeaza urmatoarele metode: -hemaglutinare pe lama cu antiglobulina umana polispecifica -aglutinare si gel-filtrare pe carduri cu microtuburi ce contin reactivi monospecifici anti-IgG si anti- C3d. Valori de referinta negativ. Interpretarea rezultatelor In cazul metodei de hemaglutinare pe lama rezultatul se raporteaza negativ/pozitiv in functia de absenta/prezenta aglutinatelor eritrocitare. Pentru metoda de aglutinare pe carduri o reactie pozitiva se valideaza numai daca microtubul de control este negativ. Reactia pozitiva se apreciaza in functie de dispersia aglutinatelor in microtub de la + la ++++, astfel : rezultat pozitiv ( ++++) ; rezultat slab pozitiv ( + pana la +++ ) ; rezultat negativ ( ). De asemenea, in cazul unui rezultat pozitiv se va raporta specificitatea anti-IgG si/sau anti-C3d. Test Coombs direct pozitiv se asociaza cu urmatoarele entitati 2;3;4;6 :
Afectiune Tipul Ac Specificitatea TCD Boala aglutininelor la rece primara (idiopatica) sau secundara (asociata cu macroglobulinemie Waldenstrm si alte boli limfoproliferative, mononucleoza infectioasa, infectii cu Mycoplasma pneumoniae etc.) AutoAc tip IgM, de obicei monoclonali (rar IgG sau IgA), cu specificitate anti- I/i, rar Pr C 3 (IgM disociaza de pe eritrocite si nu sunt detectabile) Hemoglobinuria paroxistica la receacuta/tranzitorie (asociata cu boli infectioase) si cronica, idiopatica sau asociata cu sifilisul tardiv sau congenital AutoAc tip IgG policlonali, cu specificitate anti-P (Ac Donath-Landsteiner) C 3 (IgG disociaza de pe eritrocite la cald) Anemia hemolitica imuna cu autoanticorpi la cald idiopatica sau secundara (asociata cu boli autoimune, boli limfoproliferative, infectii, tumori, sarcina, deficiente imune congenitale sau dobandite) IgG 1 , mai rar IgG 3 , ocazional in asociere cu IgA sau IgM, de tip panaglutinine IgG si/sau C 3
Anemia hemolitica cu autoanticorpi la cald si rece Ig M si IgG IgG+C 3
Anemia hemolitica imuna indusa medicamentos (penicilina in doze mari, cefalosporine, quinidina, -metildopa etc.) Ac tip IgG cu specificitate diferita in functie de tipul de medicament IgG sau C 3 , ocazional IgG+C 3
Boala hemolitica a nou-nascutului AloAc tip IgG, cu specificitate diferita in functie de tipul - incompatibilitatii materno- fetale: anti-D, anti-c, anti- K 1 , anti-Fy a etc. Reactii transfuzionale imediate AloAc IgM, mai rar IgG, de obicei anti-A sau anti-B, mai rar anti-Jk a , anti-K, anti-Fy a
- Reactii transfuzionale intarziate AloAc IgG anti-D etc. - Limite si interferente 4;6
spalarea inadecvata a celulelor si concentratia mare de imunoglobuline in serul pacientului influenteaza testul. In cazul obtinerii unui rezultat pozitiv trebuie luate in considerare urmatoarele posibilitati: profilaxie antepartum la mama cu imunoglobuline anti-D; prezenta de autoanticorpi la cald benigni, fara actiune hemolitica; modificari ale membranei eritrocitare induse de medicamente (ex.: cefalosporine) cu adsorbtia nespecifica de proteine; adsorbtia nespecifica de globuline asociata cu hipergamaglobulinemia sau paraproteinemia; activarea in vitro a complementului de catre autoanticorpi la rece benigni (ca de exemplu in sangele coagulat dupa racire); poliaglutinare, daca sunt expuse criptoantigene (T), iar reactivul este contaminat cu anti-T.
Bibliografie 1. Curs de imuno-hematologie, Institutul de Hematologie, Buc., 1993. 2. Eder, A. Manno, C. Alloimmune Hemolytic Disease of the Fetus and Newborne. In Wintrobes Clinical Hematology. Lippincott Williams &Wilkins, Philadelphia, 11th Ed., 2003, 1183-1200. 3. Galel, S. Malone III, J. Viele, M. Transfusion Medicine. In Wintrobes Clinical Hematology. Lippincott Williams &Wilkins, Philadelphia, 11th Ed., 2003, 832-873. 4. Kretschmer, V. Sonneborn, H. Immunohematology. In Lothar Thomas. Clinical Laboratory Diagnostics Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 877-934. 5. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog. 6. Neff, A. Autoimmune hemolytic Anemias. In Wintrobes Clinical Hematology. Lippincott Williams &Wilkins, Philadelphia, 11th Ed., 2003, 1158-1177.