Test Coombs direct

Sinonime test antiglobulinic direct.

Informatii generale
Demonstrarea prezentei de imunoglobuline sau a complementului pe suprafata hematiilor sustine
diagnosticul de distructie eritrocitara mediata imun
6
.
Exista doua clase majore de anticorpi care reactioneaza cu eritrocitele. Anticorpii completi sau salini
aglutineaza eritrocitele suspendate in solutie salina; acestia sunt de obicei de tip IgM (cel mai bun
exemplu de aglutinare salina la temperatura camerei este cea utilizata in grupajul ABO). In
vivo anticorpii IgM fixeaza complementul si produc hemoliza imediata intravasculara. Anticorpii care
nu reactioneaza vizibil in mediu salin si produc reactii de aglutinare numai prin utilizarea de tehnici
speciale sunt numiti aglutinine incomplete si sunt de obicei de tip IgG (cel mai bun exemplu sunt
anticorpii anti-Rh, care, daca sunt prezenti in serul primitorului de sange incompatibil, produc o
reactie hemolitica transfuzionala intarziata, extravasculara)
3
.
Pentru a certifica faptul ca hematiile unui pacient sunt invelite (sensibilizate) cu imunoglobuline,
complement sau ambele, se adauga la o suspensie de eritrocite provenite de la pacient antiser cu
reactivitate fata de moleculele de Ig si/sau complement umane, care va determina aglutinarea
acestora. Initial testarea se face su antiseruri polispecifice, care contin anti-IgG, anti-C3d si ocazional
si activitate anti-lant usor. Reactivii monospecifici diferentiaza in continuare intre IgG, C3d, existand
si seruri monospecifice pentru C3b, C4b, C4d si lantul greu al IgG. Antiseruri specifice pentru IgM sau
IgA sunt rar utilizate, deoarece IgM nu mai sunt gasite de obicei inca atasate pe suprafata celulara, iar
IgA sunt foarte rar intalnite pe suprafata eritrocitelor
6
.
Utilizand sange recoltat pe EDTA sau pe citrat activarea in vitro a complementului de catre
autoanticorpii la rece benigni este inhibata. Spalarea eritrocitelor indeparteaza globulinele solubile
sau atasate nespecific, ceea ce permite detectia imunoglobulinelor si factorilor complementului
specific legate de eritrocite in vivo
4
.
Recomandari pentru efectuarea testului Coombs direct
investigarea reactiilor transfuzionale acute sau intarziate (demonstrarea fixarii pe suprafata
eritrocitelor de la donator a aloanticorpilor prezenti in serul pacientului);
suspiciune de hemoliza autoimuna;
boala hemolitica a nou-nascutului;
hemoliza imuna indusa de medicamente;
atunci cand martorul auto efectuat in cadrul grupajului sanguin, screening-ului prezentei de
aloanticorpi si testelor de compatibilitate este pozitiv
4
.
Pregatire pacient - nu este necesara o pregatire prealabila
5
.
Specimen recoltat - sange venos
5
.
Recipient de recoltare vacutainer cu K3-EDTA
5
.
Cantitate recoltata - cat permite vacuumul
5
.
Cauze de respingere a probei - specimen coagulat
5
.
Stabilitate proba - testul se efectueaza imediat, daca acest lucru nu este posibil, proba se pastreaza
48 ore la 2-8C
5
.
Prelucrare necesara dupa recoltare - o parte din eritrocite se spala de trei-patru ori cu solutie salina
normala, urmata de prepararea unei suspensii eritrocitare in ser fiziologic steril 5%
1;5
.
Metoda de determinare hemaglutinare pe lama
5
.
In laboratoarele Synevo se utilizeaza urmatoarele metode:
-hemaglutinare pe lama cu antiglobulina umana polispecifica
-aglutinare si gel-filtrare pe carduri cu microtuburi ce contin reactivi monospecifici anti-IgG si anti-
C3d.
Valori de referinta negativ.
Interpretarea rezultatelor
In cazul metodei de hemaglutinare pe lama rezultatul se raporteaza negativ/pozitiv in functia de
absenta/prezenta aglutinatelor eritrocitare.
Pentru metoda de aglutinare pe carduri o reactie pozitiva se valideaza numai daca microtubul de
control este negativ. Reactia pozitiva se apreciaza in functie de dispersia aglutinatelor in microtub de
la + la ++++, astfel : rezultat pozitiv ( ++++) ; rezultat slab pozitiv ( + pana la +++ ) ; rezultat
negativ ( ). De asemenea, in cazul unui rezultat pozitiv se va raporta specificitatea anti-IgG si/sau
anti-C3d.
Test Coombs direct pozitiv se asociaza cu urmatoarele entitati
2;3;4;6
:

Afectiune Tipul Ac Specificitatea
TCD
Boala aglutininelor la rece primara
(idiopatica) sau secundara (asociata cu
macroglobulinemie Waldenstrm si
alte boli limfoproliferative,
mononucleoza infectioasa, infectii cu
Mycoplasma pneumoniae etc.)
AutoAc tip IgM, de obicei
monoclonali (rar IgG sau
IgA), cu specificitate anti-
I/i, rar Pr
C
3
(IgM
disociaza de pe
eritrocite si nu
sunt
detectabile)
Hemoglobinuria paroxistica la
receacuta/tranzitorie (asociata cu boli
infectioase) si cronica, idiopatica sau
asociata cu sifilisul tardiv sau
congenital
AutoAc tip IgG policlonali,
cu specificitate anti-P (Ac
Donath-Landsteiner)
C
3
(IgG
disociaza de pe
eritrocite la
cald)
Anemia hemolitica imuna cu
autoanticorpi la cald idiopatica sau
secundara (asociata cu boli autoimune,
boli limfoproliferative, infectii, tumori,
sarcina, deficiente imune congenitale
sau dobandite)
IgG
1
, mai rar IgG
3
,
ocazional in asociere cu
IgA sau IgM, de tip
panaglutinine
IgG si/sau C
3

Anemia hemolitica cu autoanticorpi la
cald si rece
Ig M si IgG IgG+C
3

Anemia hemolitica imuna indusa
medicamentos (penicilina in doze mari,
cefalosporine, quinidina, -metildopa
etc.)
Ac tip IgG cu specificitate
diferita in functie de tipul
de medicament
IgG sau C
3
,
ocazional
IgG+C
3

Boala hemolitica a nou-nascutului AloAc tip IgG, cu
specificitate diferita in
functie de tipul
-
incompatibilitatii materno-
fetale: anti-D, anti-c, anti-
K
1
, anti-Fy
a
etc.
Reactii transfuzionale imediate AloAc IgM, mai rar IgG, de
obicei anti-A sau anti-B,
mai rar anti-Jk
a
, anti-K,
anti-Fy
a

-
Reactii transfuzionale intarziate AloAc IgG anti-D etc. -
Limite si interferente
4;6

spalarea inadecvata a celulelor si concentratia mare de imunoglobuline in serul pacientului
influenteaza testul.
In cazul obtinerii unui rezultat pozitiv trebuie luate in considerare urmatoarele posibilitati:
profilaxie antepartum la mama cu imunoglobuline anti-D;
prezenta de autoanticorpi la cald benigni, fara actiune hemolitica;
modificari ale membranei eritrocitare induse de medicamente (ex.: cefalosporine) cu adsorbtia
nespecifica de proteine;
adsorbtia nespecifica de globuline asociata cu hipergamaglobulinemia sau paraproteinemia;
activarea in vitro a complementului de catre autoanticorpi la rece benigni (ca de exemplu
in sangele coagulat dupa racire);
poliaglutinare, daca sunt expuse criptoantigene (T), iar reactivul este contaminat cu anti-T.

Bibliografie
1. Curs de imuno-hematologie, Institutul de Hematologie, Buc., 1993.
2. Eder, A. Manno, C. Alloimmune Hemolytic Disease of the Fetus and Newborne. In Wintrobes
Clinical Hematology. Lippincott Williams &Wilkins, Philadelphia, 11th Ed., 2003, 1183-1200.
3. Galel, S. Malone III, J. Viele, M. Transfusion Medicine. In Wintrobes Clinical Hematology. Lippincott
Williams &Wilkins, Philadelphia, 11th Ed., 2003, 832-873.
4. Kretschmer, V. Sonneborn, H. Immunohematology. In Lothar Thomas. Clinical Laboratory
Diagnostics Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH,
Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 877-934.
5. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
6. Neff, A. Autoimmune hemolytic Anemias. In Wintrobes Clinical Hematology. Lippincott Williams
&Wilkins, Philadelphia, 11th Ed., 2003, 1158-1177.