DIAGNOSTICUL

SIFILISULUI
 DIAGNOSTICUL SIFILISULUI
Agentul etiologic al sifilisului sau luesului, boală venerică
specific umană, este Treponema pallidum.
Contaminarea se face prin contact direct: contact sexual sau
pe cale congenitală (de la mamă la făt) – sifilisul congenital.
Clinic, boala evoluează în trei perioade: 
Sifilisul primar – durează 2-4 săptămâni şi se caracterizează
prin apariţia unei leziuni unice, ulcerativă şi indurată,
numită şancru dur, localizat genital în peste 99% din cazuri
şi numai rar în regiunea bucală sau anală. Eroziunea
indurată a şancrului, acoperită cu o crustă, are o serozitate
foarte bogată în treponeme (spirochete), constituind
principala sursă de contagiune. După aproximativ 2-4
săptămâni, şancrul se vindecă spontan.
 
DIAGNOSTICUL SIFILISULUI
 Sifilisul secundar apare la 2-3 luni de la contaminare,
reprezintă faza de infecţie generalizată, treponemele
fiind prezente în umori şi unele ţesuturi (contagiozitate
mare).
 Sifilisul terţiar apare (la bolnavii netrataţi sau trataţi
insuficient), după faza de latenţă, sub forma unor
manifestări terţiare: leziuni gomatoase (gome),
tegumentare şi osoase; modificări degenerative ale
sistemului nervos central (de ex. paralizie); leziuni
cardiovasculare (aortite, anevrisme); hepatice etc.

 
Diagnosticul bacteriologic
1. Prelevarea produselor pentru examenul
bacteriologic
 serozitate – ce poate fi recoltată de la nivelul
şancrului dur.
Pentru obţinerea unui produs patologic bogat
în treponeme, leziunea se spală (prin
tamponare) cu o soluţie salină fiziologică
sterilă, după care se îndepărtează parţial
crusta şi cu o pipetă Pasteur, se aspiră
serozitatea din leziune.
DIAGNOSTICUL SIFILISULUI
2. Examenul microscopic direct 
Prelevatul se examinează nativ şi pe frotiuri
colorate Giemsa, Fontana-Tribondeau sau
prin imunofluorescenţă.
Preparatul nativ examinat la microscopul cu
fond întunecat evidenţiază, pe fondul negru
al preparatului, treponemele albe,
strălucitoare, cu 10-20 spire regulate, egale şi
cu mişcările vii, caracteristice: rotaţie,
înşurubare, flexiune.
DIAGNOSTICUL SIFILISULUI
Tehnica imunofluorescenţei directe prin care
prelevatul se tratează cu ser specific
antitreponema pallidum marcat fluorescent.
Examenul microscopic în U.V. relevă
treponemele fluorescente cu morfologia
tipică
Frotiurile colorate cu metoda Giemsa,
coloraţia Fontana-Tribondeau) permit, de
asemenea, evidenţierea treponemelor în
microscopia directă.
DIAGNOSTICUL SIFILISULUI
3.Izolarea 
Treponema pallidum nu poate fi cultivată
in vitro, dar – fiind patogenă pentru unele
animale de laborator - se poate izola prin
inoculare intratesticulară la iepure, care
face o orhită.
 Metoda este folosită ca sursă de antigene
pentru serodiagnostic.
4. PCR
Diagnosticul indirect - serologic
Treponema pallidum are trei principale
antigene în structura sa: lipidic,
polizaharidic şi proteic.
Antigenul lipidic are o structură identică cu
a altor lipide din structuri umane sau
animale, cum este şi lipidul din cord de bou
(antigenul cardiolipidic), folosit ca antigen
netreponemic pentru decelarea anticorpilor
în diagnosticul serologic al sifilisului.
Diagnosticul indirect - serologic
Reacţii serologice 
În diagnosticul serologic al sifilisului se
aplică două grupe de reacţii serologice:
reacţii cu antigene cardiolipidice;
reacţii cu antigene treponemice. 
Diagnosticul indirect - serologic
Reacţii cu antigene cardiolipidice
VDRL (“veneral diseases research
laboratory”) şi RPR (“rapid plasma
reagent”)→reacţia de aglutinare pe lamă
dintre antigenul cardiolipinic şi serul de
bolnav.
RBW (reacția Bordet-Wasserman) clasică
Diagnosticul indirect - serologic
Reacţii cu antigene treponemice 
Aceste teste utilizează antigene deTreponema
evidenţiind anticorpi antitreponemici de mare
valoare diagnostică.
Testul de imunofluorescenţă cu antigen treponemic
Testul TPHA (Treponema Pallidum
Hemagglutination Assay), bazat pe o reacţie de
hemaglutinare pasivă.
 Testul TPI (Treponema Pallidum Imobilization) =
Testul lui Nelson. Treponemele vii sunt imobilizate
prin anticorpii (IgG) subiecţilor cu treponematoze.