MICROBIOLOGIA ŞI

DIAGNOSTICUL DE
LABORATOR AL
SPIROCHETOZELOR
Ordenul Spirochaetales
Familia Spirochaetaceae
Genul Treponema

Specii T.palidum (sifilisul)

T.pertenue (pianul)
T.carateum (pinta)
T.denticola
T.orale etc.
 Caractere morfotinctoriale
Este o bacterie spiralată, foarte mobilă,
cu spire regulate şi cu capetele drepte,
foarte subţire 0,1 - 0,3 µm şi relativ
scurtă 2 – 20µm.
Caractere de cultură

 T.palidum nu se poate cultiva pe medii de

cultură artificiale.
 Poate fi menţinută în viaţă prin inoculări intra-
testiculare la iepure, care dezvoltă o orhită
sifilitică.
 Structura antigenică
T. palidum posedă:
 Antigenul cardiolipinic

 Antigenul proteic de grup

 Antigenii proteic şi polizaharidic specific

numai pentru T.palidum
Caractere de patogenitate
Treponema palidă este patogenă prin
- multiplicare

- invazivitate
 Epidemiologie
 Sursa de infecţie este omul bolnav în stadiu de
sifilis primar sau secundar

 Boala se transmite prin contact sexual,

transplacentar şi prin sânge infectat
(transfuzii)

 Receptivitatea este generală, infecţia existând

la orice vârstă
 Patogenie

 T.palidum este agentul etiologic al

- sifilisului venerian
se transmite prin contact sexual, direct cu
leziunele ulcerative ale persoanei infectate
- sifilisul congenetal

se transmite la făt, transplacentar de la

gravidele infectate, în perioadele de
bacteriemie
 Sifilisul venerian

 Sifilisul primar
 Sifilisul secundar, latent

 Sifilisul terţiar
SIFILISUL PRIMAR

 După o incubaţie de 3 săptămâni se

dezvoltă leziunea primară, denumită şancru
de inoculare (şancru dur)
 Ulceraţie nedureroasă, cu marginile ridicate,
indurate şi baza netedă
 După 1 săptămână apare adenopatia regională
dură, nedureroasă
 Se “vindecă” spontan în 3-6 săptămâni –
bacteriile rămîn prezente în ţesutul limfatic
 SIFILISUL SECUNDAR

apare la 4 - 10 săptămâni după apariţia

şancrului dur, dacă pacientul nu urmează
tratament. Apoi apar leziuni muco-
tegumentare diseminate şi de aspect variat
dar care sunt infectante.
După manifestările clinice urmează o perioadă
de latenţă. În sifilisul latent bolnavul este
asimptomatic şi necontagios, cu excepţia
transmiterii transplacentare sau prin sânge.
 SIFILISUL TERŢIAR

 apare la 5 – 30% din pacienţii netrataţi,

după 1- 40 de ani (în medie 15 ani) de la
infecţia primară
 afectează sistemul cardiovascular (în
special aorta) şi sistemul nervos central
 leziunea histologică caracteristică este
goma sifilitică, apare pe tot corpul dar şi în
ficat, oase sau testicule.
Goma sifilitică
 Sifilisul congenital

 se manifestă asemănător cu sifilisul

secundar al adultului.

 în sifilisul congenital tardiv predomină

manifestările neurologice acompaniate
de modificări caracteristice ale
sistemului osos, ale dinţilor sau oculare
sifilisul congenital
 Diagnosticul de laborator

 Evidenţierea treponemelor
– examen microscopic din secreţie din şancru în sifilisul
primar
– exsudat din leziuni, biopsii în sifilisul secundar
– LCR în sifilisul terţiar
– prelevate din cordonul ombilical, placentă, aspirat nazal,
din leziunile cutanate în sifilisul congenital

NU se colorează Gram, se foloseşte microscopul

cu fond întunecat sau coloraţii speciale (Giemsa, RIF
imunofluorescenţă)
 Diagnosticul serologic

 Testele serologice nespecifice

- evidenţiază anticorpii antilipoidici care apar în
boala acută la 4 – 6 săptămâni de la infecţie
Metode folosite:
 VDRL (Veneral Diseases Research
Laboratory), RP (reacţie de precipitare),
 RFC sau RBW (reacţia Bordet-Wassermann)

 RA (reacţie de aglutinare) - pot apărea

rezultate fals pozitive => obligatorie
CONFIRMAREA prin teste specifice
 Testele serologice specifice (utilizează
antigene treponemice)

Metode folosite:
 RIF indirectă (Fluorescent antibody
absorbtion) FTA-Abs
 TPHA = hemaglutinare pasivă

 TIT (testul de imobilizare al treponemelor)

 Tratamentul

 Penicilina G administrată parenteral.

La nevoie penicilina se poate înlocui cu
alte antibiotice.
 Pacienţii trebuie urmăriţi serologic şi
clinic pentru a aprecia eficienţa
tratamentului.
 LEPTOSPIROZELE
Familia Leptospiraceae

Genul Leptospira
Leptonema

Speciile L.interrogans
L.biflexa
L.parva
Caractere morfo-tinctoriale
 Spirocheţi cu 10-30 spire, cu unul sau
ambele capete încârligate.
 Giemsa – roşu-violet
 Impregnare argentică – negru-brun
 Factorii de patogenitate

 Invazivitatea
 Capacitatea adezivă

 Capacitatea de multiplicare in vivo

 Endotoxina
Prelevatele patologice

 Sînge (în I săptămână de boală)

 Urina (în a II săptămână)
 LCR (ÎN MENINGITĂ)
 Material necroptic (la deces)

 În scopuri epidemiologice se examinează

urina sau ţesutul renal de la animale, nămol,
probe de apă
Diagnosticul de laborator

 Metoda microscopică
 Metoda bacteriologică (cultivarea pe medii de
cultură artificiale sau în organismul animalelor
sensibile)
 Metoda serologică (Ac antileptospira pot fi
detectaţi după 7-8 zile de boală)
-RFC; RAL (reacţia de aglutinare-liză); ELISA;
RHAI ş.a.
 Profilaxie şi tratament

 Vaccin anti - Leptospira

 Ig anti - Leptospira
 Borrelioza, Boala Laim
CLASIFICARE:
Familia :Spirochaetaceae
Genul :Borrelia
Specii: B.recurrentis (transmisă prin păduchi)
- B.duttoni, B.hispanica, B.persica,
- B.burgdorferi, etc (transmise prin căpuşe)
 Morfologia:
filamente spiralate cu 5-8 spire neregulate,
flexibile şi mobile, cu mişcări de flexie şi
înşurubare. Gram-, colorate în albastru-violet
după Giemsa.

Caractere de cultură: bacterii anaerobe,

cultivă in vitro pe medii complexe şi in vivo
(ou embrionat, artropode, animale de
laborator)
 FEBRA RECURENTĂ
Febra recurentă epidemică
Agentul cauzal – Borrelia recurrentis
Sursa de infecţie – omul bolnav
Vector - Pediculus humanus
Contaminare – prin lichidul celomic
eliberat la zdrobirea păduchilor
Poarta de intrare – tegumentul lezat, conjunctiva
Febra recurentă endemică
Agenţii cauzali - B.hispanica, B.persica, etc
Sursa de infecţie – rozătoarele sălbatice
Vectori – căpuşe din genul Ornithodoros
Contaminare – prin înţepătură, prin intermediul
lichidului coxal, prin dejecţii anale
PATOGENEZA FEBREI RECURENTE
Perioada de incubaţie – 3-14 zile (borreliile se
multiplică în viscere – ficat, splină, creier, etc.)
Perioada febrilă – debut brutal, cu febră 40-41
grade şi frison (endotoxina eliberată în sânge
ladistrugerea borreliilor). Algii difuze, stare de
tifos, semne meningeale, hepato-splenomegalie,
icter. Criza febrilă durează 7 zile.
Urmează o perioadă afebrilă de o săptămână,
succedată de altă criză termică cu durată mai
scurtă. Accesele se repetă (2-4-10 recurenţe)
DIAGNOSTICUL DE LABORATOR
AL FEBREI RECURENTE
Prelevate: sânge, LichidCefaloRahidian
Metode de diagnostic:
1. Examenul microscopic (doar în perioada febrilă):
- preparate native (fond negru, contrast de fază)
- Frotiuri colorate Giemsa
- Reacția Imuno Fluorescență
2. Examenul biologic (infectarea cobailor,
şobolanilor)
Boala Lyme este o afectiune multisistemica
infectioasa, determinata de spirocheta Borrelia
burgdorferi, transmisa la om prin muscatura de
capușă. Aceasta boala este larg raspandita, dar are
o incidenta mai mare in anumite zone geografice si
este contractata de obicei in lunile de vara.

În borelioză se afectează: pielea, articulatiile,

nervii, muschii, inima.
 EVOLUŢIA BOLII LYME
Incubaţie – 2-4 săptămâni
Faza primară (leziune cutanată – eritemul
cronic migrator). Durata – 3-4 săptămâni
Faza secundară – durata 2-6 săptămâni –
manifestări neurologice, cardiace, cutanate,
artralgii
Faza terţiară – durează luni, ani – afecţiuni
cronice cutanate (acrodermatită cronică
atrofiantă), articulare (artrite cronice),
neurologice (encefalomielite)
Simptome clinice
ale bolii Lyme
 Diagnosticul serologic
Serologia se efectuiază de la ziua a 10-14 de
boală în caz de: Neuroborelioza, Boala
Lyme, Polineuropatie, Astenie, Mialgii,
 Nivelul anticorpilor IgM devine maxim la 3-6
saptamani de la debutul bolii, dupa care
scade treptat, fiind astfel util in depistarea
infectiei recente. Anticorpii de tip IgG devin
detectabili intr-un interval variabil de la
aparitia anticorpilor IgM si, spre deosebire de
acestia, persista timp indelungat.
Tratament:
• peniciline,

• tetracicline,

• cloramfenicol

Profilaxie:
informarea populaţiei,
lupta contra vectorilor
şi protecţia individuală
V-ă mulţumesc pentru atenţie