SPIROCHETELE

Spirochetele sunt bacterii filamentoase, flexibile, spiralate si mobile. Structural si morfologic se

diferentiaza in treponeme, borrelii si leptospire.

1. TREPONEMELE

Treponema sifilisului

Treponema pallidum apare, in microscopia pe fond negru, ca o spirocheta fina cu capetele efilate si
cu 4—14 spire regulate si adanci (fig. 12—7), mobila, cu miscari de flexie, insurubare si translatie. Pe
preparate microscopice colorate uzual nu poate fi observata. Nu cultiva pe medii artificiale. Este un
organism foarte sensibil. La temperatura camerei, pe obiecte contaminate, moare in cca 2 ore. Moare dupa
o ora la 42°C caldura umeda.

Determina sifilisul, o boala cu transmitere sexuala care evolueaza in trei stadii:

● Stadiul primar. La poarta de intrare a infectiei, obisnuit penisul la barbat si labiile la femei, dupa
cca 3 saptamani de la contagiu apare sancrul sifilitic cu aspectul unei ulceratii rosu-jambonate,
circumscrisa, situata pe o baza indurata (sancru tare). La cca o saptamana dupa sancru apare o adenita
inghinala. Sancrul sifilitic este bogat in treponeme si contagios. Dupa aproximativ 7 saptamani aceste
leziuni localizate si superficiale ale sifilisului primar se vindeca spontan fara cicatrice.

● Stadiul secundar. Dupa 5—12 saptamani de la aparitia sancrului, treponemele invadeaza curentul
sangvin, sunt diseminate in toate tesuturile si determina numeroase leziuni metastatice: pe tegumente
apare rozeola sifilitica (o eruptie maculo-papuloasa), pe mucoase apar placi mucoase, leziuni care se pot
ulcera si, fiind bogate in treponeme, sunt foarte contagioase. Pot fi recidivante.

In continuare evolutia este variabila. La cca 25% din pacienti vindecarea este si microbiologica, la
alti 25% infectia ramane latenta toata viata.

● Stadiul tertiar. Numai la cca 50% din pacienti infectia latenta se reactiveaza precoce (dupa 2—3
ani), sau tardiv (dupa 10—20 de ani). Leziunile sifilitice tertiare sunt localizate si distructive, desi contin in
numar relativ redus de treponeme.Unele sunt relativ benigne: gomele cutanate si osoase. Altele, sclerozele,
sunt grave pentru ca afecteaza organe vitale: aorta (anevrisme si insuficienta aortica), scoarta cerebrala
(paralizia generala progresiva), maduva spinarii (tabes), ficatul, rinichii.

Sifilisul se poate transmite transplacentar la fat. Nou-nascutii cu sifilis congenital au leziuni osoase,
dentare, nazale, oculare, eruptii.

Diagnostic. In stadiul primar treponemele pot fi depistate prin microscopie pe fond negru in
serozitatea sancrului sau in aspiratul punctiei ganglionare. In sifilisul secundar si tertiar se urmaresc in
sange anticorpii anti-treponemici prin reactii de fixare a complementului si de precipitare. Infectia sifilitica
latenta de asemenea poate fi diagnosticata serologic.

Tratament. Penicilina; se trateaza ambii parteneri sexuali.

 Profilaxie. Depistarea activa si tratarea bolnavilor si persoanelor cu infectie latenta. Educatie sanitara
si sexuala pentru evitarea promiscuitatii si a contactului sexual cu persoane suspecte a fi infectate.

Alte treponeme patogene

Treponema pertenue determina pianul, boala endemica in zonele tropicale subdezvoltate. Treponema
carateum determina pinta sau carate, boala endemica in zonele tropicale ale Americii si Oceaniei. Aceste
treponeme, necultivabile, nu pot fi diferentiate de T. pallidum nici morfologic, nici antigenic, ci doar prin
aspectul clinic si epidemiologic al infectiilor determinate. Transmiterea lor este extragenitala, prin contact
direct cu leziunile. Ambele specii sunt lipsite de viscerotropismul care caracterizeaza T. pallidum.

Pianul afecteaza cu precadere copiii si evolueaza in trei stadii: primar, caracterizat printr-un sancru
nodular-ulcerativ pe antebrat, gamba sau buze; secundar, cu eruptie cutanata papulo-ulcerativa (niciodata
pe mucoase); tertiar cu gome cutanate si osoase.

Pinta afecteaza cu precadere rasele cu piele de culoare inchisa si evolueaza numai cu leziuni cutanate.

Diagnosticul acestor treponematoze se bazeaza pe datele clinice, depistarea microscopica a

treponemelor in leziuni si aceleasi teste serologice ca si pentru diagnosticul sifilisului.

Tratament. Penicilina.

Profilaxie. Ameliorarea conditilior igienico-sanitare.

Treponeme comensale

Mai multe specii de treponeme sunt comensale in microbiota gurii (T. vincentii s.a.) sau organelor
genitale (T. phagedenis). Pot fi cultivate pe medii speciale in anaerobioza. Ocazional sunt implicate in
infectii fuso-spirochetozice.

2. BORRELII

Borreliile febrelor recurente

Borrelia recurrentis, B. duttonii s.a. sunt spirochete mai groase decat treponemele, au capetele efilate
si 3—8 spire adanci si neregulate. In microscopia pe fond negru apar mobile, cu miscari de flexie si
insurubare. Pot fi observate si pe frotiurile colorate. Cultiva in anaerobioza pe medii speciale.

Febra recurenta apare dupa o incubatie de 3—10 zile de la inocularea transcutanata a borreliilor prin
intepatura unor artropode hematofage. Boala evolueaza sever cu cefalee, frisoane, febra, transpiratii, dureri
in oasele lungi, splenomegalie. Pacientii au accese febrile (40—41°C) de 5—7 zile, separate prin
perioade afebrile de 3—10 zile, care se repeta de 3—5 ori. Mortalitatea in epidemii se ridica pana la 30%.
 Borrelia recurrentis determina febra recurenta epidemica din Estul Europei. Organismul paraziteaza
omul si paduchii. La paduchi, B. recurrentis se multiplica in lichidul celomic si este inoculata la om prin
leziunile de grataj contaminate cu lichidul celomic eliberat prin zdrobirea paduchilor. Boala a facut multe
victime in cele doua razboaie mondiale.

Borrelia duttonii si alte specii determina febra recurenta endemica transmisa de capuse in mai multe
zone ale lumii (Africa, Asia, America de Sud etc).

Diagnostic. Borreliile invadeaza sangele in concentratii enorme in cursul acceselor febrile, astfel
incat pot fi depistate pe frotiurile de sange colorate Giemsa.

Tratament. Penicilina.

Profilaxie. Dezinsectie.

3. LEPTOSPIRELE

Leptospira interrogans are mai multe serogrupe, dintre care in Romania circula grupele
icterohaemorrhagiae, pomona, hebdomadis, canicola, bataviae, grippotyphosa. La microscopul cu fond
negru apar ca spirochete subtiri cu capetele indoite in carlig si cu numeroase spire stranse, regulate si putin
adanci (aspect de franghie rasucita). Foarte mobile, cu miscari de insurubare, flexie si translatie. Cultiva
lent in medii speciale la temperatura optima de 28°C. Paraziteaza numeroase specii de rozatoare, care o
gazduiesc in tubii renali de unde se elimina cu urina si contamineaza apa, solul, alimentele. Supravietuiesc
in apa de izvor cca 4 saptamani, iar in apele menajere numai 12—14 ore.

Animale domestice si omul contracteaza infectia cu leptospire accidental, prin ingestie de apa si
alimente contaminate cu leptospire, dar leptospirele din apa patrund in organism si prin excoriatii sau
tegumentul macerat de umezeala. Boala debuteaza brusc, dupa o incubatie de 1—2 saptamani, si evolueaza
difazic. Faza initiala, septicemica, dureaza cca 7 zile, urmeaza o perioada afebrila de 1—3 zile, dupa care
febra revine insotita de simptome si semne datorate leziunilor determinate de leptospirele multiplicate in
sistemul nervos (meningita, encefalita, mielita, nevrite), in ficat si rinichi (icter, retentie azotata), in
pulmoni (tuse, expectoratie, hemoptizie, infiltrat interstitial). Deosebit de grav este sindromul cardio-
vascular hemoragic (hemoragii cu variate localizari si prabusirea tensiunii arteriale) datorat eliberarii de
endotoxina prin leptospiroliza. Mortalitatea este mare, iar in convalescenta pot aparea complicatii oculare
(irido-ciclite) si nervoase.

Diagnostic. Microscopia pe fond negru, poate depista leptospirele in lichidul cefalorahidian si in

sedimentul urinar. Nu este indicata pentru sange. Leptospirele pot fi izolate in hemoculturi sau uroculturi pe
medii speciale. Inocularea intraperitoneala la cobai a prelevatelor de la bolnav mareste sansele de izolare a
leptospirelor. Animalele inoculate fac o boala febrila cu icter, hemoragii subcutanate si viscerale;
leptospirele pot fi observate microscopic dupa 3—5 zile in exsudatul peritoneal.

Tratament. Penicilina administrata cat mai precoce, in faza septicemica.

Profilaxie. Deratizare, igiena si protectia muncii in profesiile expuse riscului infectiei cu leptospire
(cizme si manusi de cauciuc pentru lucratorii din canalizare, irigatii, abatoare), protectia alimentelor din
ferme, a apei de baut si de scaldat de contaminarea cu urina animala. Vaccinarea colectivelor expuse
profesional si animalelor din crescatorii (in special cainii).