Tifosul exantematic

Tifosul exantematic – este o boala infectioasa acuta, care se manifesta prin atacarea
preponderenta a sistemului vascular si nervos, eruptii cutanate, curba termica tipica.

In 1910-1913 Richets si Provacec au descoperit agentul patogen al tifosului

exantematic. In cinstea lor agentul patogen a fost numit „rickettsia Provacec„. Ulterior
savantul francez Charles Nicolle a dovedit definitiv rolul paduchilor in transmiterea
tifosului exantematic.

Etiologie:
Agentii patogeni ai tifosului exantematic sint rickettsiile Provacec, care se gasesc
permanent in celulele endoteliale ale vaselor la bolnavii de tifos. Ei pot fi cultivati in
tesutul pulmonar al soarecilor albi si pe membrana-alantoida a embrionului de gaina in
dezvoltare.

Epidemiologie:
Unica sursa de infectie este omul bolnav de tifos exantematic. El este contagios de la
sfirsitul perioadei de incubatie, in toata perioada febrila si inca timp de 2 zile dupa
normalizarea temperaturii. Tifosul exantematic nu se transmite direct de la omul bolnav
la cel sanatos. Transmiterea bolii este conditionata de prezenta vectorilor- paduchilor (
in special a paduchilor de corp ).

Patogenia :
Dupa ce a supt singe de la bolnav, paduchele devine capabil sa transmita infectia nu mai
devreme decit peste 4-5 zile. In acest timp are loc inmultirea ricketssiilor in celulele
epiteliale ale intestinului paduchelui, unde ele se gasesc in numar mare. Durata maxima
de viata a paduchelui infectat este de 40-45 zile, prin urmare timp de 35-40 zile el poate
transmite boala. Celulele epiteliale ale intestinului paduchelui infectat se supraincarca
peste 5 zile cu ricketssii Provacec, ca urmare celulele se distrug si agentii patogeni
impreuna cu fecalele se elimina in afara, murdarind pielea si lengeria bolnavului. Pielea
isi pierde integritatea in locul intepaturii paduchelui si leziunilor de scarpinare, la
scarpinarea locului intepat are loc introducerea ricketssiilor in piele, care ca urmare
nimeresc in circuitul sanguin. Ricketssiile nimerind in circuitul sanguin se raspindesc in
tot organismul. Fiind paraziti intracelulari ei patrund in endoteliul arterelor si
capilarelor, provocind in ele modificari specifice. Celulele endoteliale ale vaselor lezate
se tumefiaza considerabil, ceea ce duce la ingustarea sau obturarea lor completa. Aceste
leziuni provoaca tulburari grave din partea sistemului cardiovascular si nervos, tulburari
care impreuna cu actiunea toxica a agentului patogen determina tabloul clinic al bolii.

Tabloul clinic:
Perioada de incubatie dureaza 6-25 zile. Boala incepe acut, fiind insotita de febra, dureri
de cap, frisoane, dureri in tot corpul, sete si pierderea poftei de mincare. Durerea se
intensifica si devine chinuitoare, apare insomnie si excitabilitate. Agravarea tuturor
simptomelor, mai ales a slabiciunii si temperaturii corpului, il face pe bolnav de acum in
ziua a 2-3-a de boala sa respecte regimul la pat.

In primele zile se observa congestia si edemul fetei, hiperemia conjunctivei, vasele

sclerelor sunt dilatate, injectate („ochi de iepure„). Este hiperemiata pielea gitului si a
partii superioare a corpului. Limba uscata este scoasa cu greu. Tegumentele sunt uscate,
fierbinti la palpatie. Se observa dispnee, tahicardie moderata, hipotonie. In ziua a 3-a de
boala pot fi depistate mici hemoragii punctiforme pe conjunctive, hemoragii
punctiforme pe brat sau coapsa mai jos de locul garoului. In ziua a 4-5-a de boala apare
exantemul caracteristic si cu aceasta se termina perioada initiala a bolii, survine
perioada de stare a bolii. La inceput exantemul are un caracter rozeolic, apoi rozeolo-
petesial. Eruptia apare pe partile laterale ale corpului, piept, spinare si acopera intregul
corp. Ea este abundenta, avind elemente de forme si marime diverse de la saminta de
mac pina la bobul de linte. In formele de gravitate medie ale bolii exantemul persista
pina in ziua a 12-14-a de boala. Aparitia lui este insotita de cresterea si mai mult a
temperaturii corpului, ea capatind un caracter permanent sau remitent si mentinindu-se
astfel in decurs de 6-8 zile.

In toiul perioadei de febra in singe se atesta leucocitoza neutrofila moderata,

trombocitopenie si aneozinofilie, VSH e marit pina la 18-25 mm/ora.

Cu aparitia exantemului se intensifica semnele din perioada initiala a bolii si apar altele
noi. Devin mai pronuntate schimbarile patologice din sistemul nervos. Cunostinta este
obnubilata, sunt posibile halucinatii si delirul, bolnavul devine nelinistit, uneori agitat,
incearca sa se scoale si sa fuga undeva. Aceste stari pe fonul temperaturii inalte a
corpului sunt cunoscute sub denumirea de stare tifoida. Apar simptome de
meningoencefalita: rigiditatea muschilor cefei putin pronuntata si semnele Kerning si
Brudzinski, cresterea reflexelor tendinoase, tremurul membrelor, ilaritate, inecare,
dificultati de inghitire. Se constata surditatea zgomotelor cardiace, tahicardie, scaderea
TA, posibil colaps. Ficatul si splina sunt marite. Se atesta retentia scaunului. La bolnavii
 gravi poate avea loc defecarea si mictiunea involuntara sau eliminarea urinei in portii
mici in cazul cind vezica urinara este supraincarcata.

Odata cu scaderea temperaturii corpului, care se produce in ziua a 12-14-a de boala,

incepe perioada de insanatosire. Temperatura corpului scade in decurs de 2-3 zile, mai
rar critic. Ca urmare a scaderii intoxicatiei dispar treptat toate manifestarile bolii, si mai
intii de toate starea tifoida. Dispare exantemul, bolnavul devine constient, ii apare
interesul pentru lumea inconjuratoare, se amelioreaza somnul, creste pofta de mincare,
se normalizeaza secretia urinei, Ps si TA. Dar cu toata ameliorarea starii generale,
reconvalescentii acuza timp indelungat si frecvent slabiciune si dureri de picioare, de-a
lungul fibrelor nervoase. Sistemul nervos central ramine usor exitabil.

Sub aspectul evolutiei distingem forma usoara, de gravitate medie si forma grava a
tifosului exantematic.

Formele usoare ale tifosului exantematic

In cazul lor simptomele caracteristice ale bolii, febra, eruptia, simptoamele de

intoxicatie, leziunile nervoase si vasculare sunt putin manifeste. Temperatura corpului,
in limitele a 38-39°C, se mentine 7-9 zile. Exantemul consta de obicei numai din
rozeole. Durerea de cap si insomnia sunt pronuntate, in schimb alte semne de afectare a
sistemului nervos lipsesc sau sunt atenuate. Starea tifoida nu se observa de obicei.

Complicatii:
In timpul de fata se observa rar. Ele pot fi divizate in 4 grupe:

1) Leziuni ale vaselor si inimii- colas, tromboze, tromboembolii, ruperea vaselor cerebrale
insotita de fenomene de hemipareza sau chiar paralizii, miocardite, etc;
2) Leziuni ale sistemului nervos central si periferic- psihoze, poliradiculite, nevrite;
3) Legate de asociarea unor infectii secundare- pneumonii, otite, parotite, furunculoze,
abcese;
4) Mixte- leziuni vasculare si ale sistemului nervos central in prezenta unei infectii
secundare, escare, gangrena lobului auricular, degetelor de la miini si picioare, virfului
nasului, tromboflebita, nefrita, nefrozonefrita;

Diagnosticul:
E bazat pe datele clinice, epidemiologice si de laborator. Rolul principal in depistarea
bolii le apartine metodelor serologice de analiza. In acest scop se expediaza
laboratorului o cantitate de 3-5 ml singe recoltat incepind cu ziua a 5-7-a de boala. Cele
mai sensibile sunt RAR, RFC, RHAI, RIF si probele alergice. RAR cu antigen
corpuscular al ricketssiilor se considera pozitiva avind titrul de 1/160 si mai mult. Dar
aplicarea reactiilor serologice e limitata, deoarece ele nu intotdeauna dau rezultate
precise si nu sunt bune pentru diagnosticul retrospectiv. RFC se realizeaza cu antigenul
corpuscular sau solubil al ricketssiilor. Titru cu importanta diagnostica se considera
diluarea serului 1/160 si mai mult. Nivelul maximal de anticorpi e depistat la a 12-20-a
zi de boala, el constituind 1/640-1/1280. Deosebit de eficienta pentru diagnosticarea
tifosului este RHAI, care se face intre ziua a 3-5-a de boala si se considera pozitiva in
titrul de 1/250 si mai mult. Nivelul maxim de anticorpi se apreciaza la a 14-20-a zi de
boala avind titrul de 1/1000 si mai mult.

Tratament:
Tratamentul efectuat la timp contribuie la scaderea rapida a temperaturii corpului,
lichidarea intoxicatiei, micsorarea eruptiei.

In functie de gravitatea evolutiei, in perioadele incepatoare si in perioada de stare a

manifestarilor cliniceale bolii se folosesc urmatoareleantibiotice din seria tetraciclinei:
tetraciclina, clortetraciclina, terramicina, oleotetrina intern cite 0,3 g. de 4 ori pe zi pina
in a 3-a zi de la normalizarea temperaturii corpului. Levomicetina are un efect mai redus
fata de preparatele seriei tetraciclinei, dar in caz de necesitate ea poate fi administrata
intern cite 0,5 g. de 4 ori pe zi in aceeasi perioada.

Pentru dezintoxicare se administreaza i/v solutie 5% de glucoza sau solutie izotonica de

clorura de sodiu cite 800-900ml. In tulburari de hemodinamica de administreaza solutie
10% de glucoza, solutie Ringer, mezaton (1ml solutie de 1%), strofantina (0,3-0,5ml de
solutie 0,5% cu glucoza) i/v lent si alte substante. In caz de exitatie nervoasa se prescriu
barbiturati, bromide, aminazina. Pentru prevenirea trombozelor se prescriu
anticuagulanti (heparina, fenilina, palentan).

O importanta mare are ingrijirea corecta a bolnavilor. Un pericol frecvent sunt escarele,
de aceea e necesar ca bolnavul sa fie intors in pat, de pe o parte pe alta, sau spinare,
cearsaful sa nu aiba cute. Pentru bolnavii gravi trebuie sa existe in loc de saltele cercuri
de cauciuc. Regiunea sacrala, a feselor si omoplatilor se sterg cu alcool, o actiune
calmanta au frictiunile cu apa calda (37-38°C), baile calde.

Se vor lua masuri ca bolnavii sa aiba scaun si mictiuni regulate. Ei trebuie sa-si
clateasca gura, sa-si spele dintii, iar daca nu sunt in stare ii va ajuta personalul medical,
stergindu-le cavitatea bucala, de 2-3 ori pe zi, cu un tampon de vata si tifon, inmuiat in
sol.2% de acid boric cu glicerina.

Hrana trebuie sa fie crutatoare, de valoare completa si bogata in vitamine. Alimentarea

bolnavilor se face des, cu portii mici. Data fiind setea permanenta, nu li se va limita
bautura. La a 7-8-a zi de la normalizarea temperaturii corpului, bolnavilor li se permite
sa paraseasca patul.

Profilaxia si masurile de combatere:

Masurile principale au drept scop lichidarea sursei de infectie si eradicarea pediculozei
in rindurile populatiei.

Bolnavii suspectati de tifos exantematic sunt internati de urgenta in spital, cei cu febra
la care diagnosticul nu este precizat vor fi internati provizoriu, pina in a 5-a zi de boala.

Prezinta mare importanta faptul ca bolnavii cu tifos si cei suspectati de acesta boala sa
fie internati in primele 5 zile cind paduchele infectat nu poate inca sa transmita agentii
patogeni ai bolii celor din jur. Bolnavul va fi externat la 12 zile dupa normalizarea
temperaturii corporale.

Masurile de lichidare a pediculozei includ un complex de actiuni orientate la respectarea

regimului sanitaro-igienic si antiepidemic, precum si masuri specifice de asanare a
persoanelor la care s-a depistat pediculoza. Prevenirea aparitiei pediculozei printre
populatie se va face in corespundere cu planurile complexe de profilaxie a bolilor
infectioase, care sunt concordate cu ministerele si organizatiile cointeresate.

Aceste planuri prevad urmatoarele masuri:

 Respectarea regimurilor sanitaro-igienice si antiepidemice in colectivitati,

construirea numarului necesar de bai. Spalatorii, dusuri, puncte de trecere
sanitata, aprovizionarea cu apa fierbinte, albituri de schimb;
 Efectuarea de controluri periodice ale populatiei avind drept scop depistarea si
asanarea oamenilor cu pediculoza;
 Efectuarea lucrului sanitaro-educativ printre populatie privind profilaxia
pediculozei, spalarea regulata a corpului, schimbarea lenjeriei si albiturilor,
frezarea la timp si pieptanarea zilnica a parului, curatatrea sistematica a hainelor,
dereticarea regulata a incaperilor, intretinerea in curatenie a obiectelor din
camera;
 Inregistrarea in jurnalul de evidenta a bolilor infectioase, la persoanele la care in
timpul controlului s-a depistat pediculoza cu semnalarea obligatorie telefonica a
sanepidului si trimiterea documentelor respective la institutia de supraveghere
sanitara;
 Imbaierea oamenilor si dezinfectarea hainelor in cazul pediculozei corpului;
 Supravegherea focarului de pediculoza in decurs de o luna dupa prelucrarea lui
(controluri o data la 10 zile), focarul se considera asanat daca la trei controluri
consecutive n-au fost depistati paduchi;
Profilaxia specifica se efectuaza conform indicatiilor epidemiologice. Pentru
imunizare se foloseste vaccinul viu combinat. E contra tifosului exantematic.
Vaccinul se administreaza o singura data, subcutanat, in doza de 0,5ml.

Masuri in focarul epidemic:

Internarea urgenta a bolnavului, ancheta epidemiologica, supravegherea persoanelor,
care au contactat cu bolnavul, analize de laborator, efectuarea masurilor de
dezinfectie a focarului, examinarea si prelucrarea sanitara a populatiei din preajma
focarului epidemic.

Dupa internarea bolnavului se efectuaza dezinsectia in focar, in prase cel tirziu peste
3 ore, iar in localitatile rurale- 6 ore din momentul primirii semnalului. Nu se
permite schimbarea hainelor bolnavului cu altele curate inainte de transportarea lui la
spital.

Persoanele care au contactat cu bolnavul se supun prelucrarii sanitare in filtrele

sanitare sau bai, adaptate special acestui scop. Dezinsectia tuturor hainelor, lenjeriei
bolnavului si a persoanelor care au contactat cu el se face in etuve cu vapori de
formol sau in camera pneumatica, iar incaperile si obiectele din ele se dezinfecteaza
cu una din urmatoarele substante: solutie 0,5% de clorofos, solutie 0,5% de
metilacetofos, solutie 5% de lizol, praf dilor 10%, praf neopin 1% cite 10-15 g la
1m² de suprafata.

Cind lipsesc camerele de dezinfectie, obiectele moi, lenjeria si albiturile se fierb in

solutie de bicarbonat saponat sau se inmoaie in emulsie hidrica 0,25% de carbofos,
emulsie hidrica de 0,5% de metilacetofos, luindu-se 4l de lichid la 1kg de albituri, cu
spalarea lor ulterioara.

Obiectele moi si hainele pot fi dezinfectate, presarindu-le cu praf sau prin irigare cu
emulsii hidrice folosite la inmuierea albiturilor. Dupa prelucrare hainele se string
intr-un cearsaf, facindu-seo legatura, iar dupa 2-3 ore dse desfac si se aerisesc.

In caz de pediculoza pe cap se aplica metoda mecanica- pieptanarea insectelor si a

oualor cu un pieptene des, frezarea sau tunsul parului pina la piele. Parul frezat
impreuna cu hirtia sau musamaua, care au fost asternute se ard. Inainte de
pieptanarea lindinilor de pe par capul trebuie spalat cu solutie calda de otet de masa
sau solutie calda 5-10% de acid acetic. Apoi lindinile sint pieptanate cu un pieptene
des, printre dintii caruia se trece o suvita de vata sau o ata imbibata cu otet.

In pediculoza de grad mediu sau mare se folosesc insecticide-pediculicide.

Pentru tratarea parului sunt indicate urmatoarele insecticide: lotiune NITTIFOR (50-
60ml), emulsie hidrica de sapun si gaz lampant 10% (5-10ml), timpul de expunere e
de 20-30 min., la folosirea lotiunii NITTIFOR- 40 min. Dupa tratarea parului si
spalarea capului parul este clatit cu solutie hidrica calda 5-10 % de acid acetic.

Persoanelor care au contactat cu bolanvul in decurs de 25 zile li se masoara

obligatoriu zilnic temperatura si sunt controlati de paduchi. Pentru depistarea sursei
de infectie toate persoanele care au contactat cu bolnavul si care au suferit in
ultimele 3 luni de boli insotite de febra trec examene de laborator. Cei cu rezultate
pozitive ale reactiilor serologice se vor afla sub supraveghere medicala speciala,
facindu-li-se analize serologice repetate. Persoanele din numarul celor care au
contactat cu bolanvul si care au febra sunt internate in spital pina la precizarea
diagnosticului.