RICKETTSIOZELE

Grup de boli infecțioase acute transmisibile ce afectează omul. Provocate de microorganisme specifice,
ricketsii.

TIFOS EXANTEMATIC EPIDEMIC

DEFINIȚIE:
Infecție acută, provocată de rickettsia prowazeki, vehiculată de păduchi. Se prezintă prin evoluție ciclică și
febră, stare tifoidă, exantem specific, leziuni acute la nivelul sistemului nervos, cardiovascular.

INCIDENȚA:
Sursa este omul bolnav, care devine contagios din ultimele 2-3 zile de perioadă incubațională, în toată
perioada febrilă și până în a 7-8-a zi de apirexie, adică circa 20 de zile. Transmiterea se face prin păduchii de
corp.

ETIOLOGIE:
Rickettsia prowazeki da Rocha-Lima, posedă 2 antigene:
- unul superficial termostabil și fără specificitate de specie (propriu și Rickettsia mooseri)
- altul subiacent – termolabil și cu specificitate de specie.
Are și antigen de origine glucidică, comun cu cel de Proteus OX19.
Este un parazit strict intracelular, de dezvoltă doar în citoplasmă și poate fi ușor neutralizat sub acți unea
concentrațiile obișnuite de substanțe dezinfectante: cloramina, formalina, fenol, lizol, acizi, baze. Persistă
câteva luni în fecalele uscate de păduche.

PATOGENIE:
Se încadrează rapid în celulele de endoteliu vascular, unde se multiplică, iar la scindare elimină endotoxină,
ce provoacă intoxicații și se manifestă ca vasodilatant. Celulele endoteliale se tumefiază, se descuamează și
se distrug. Multiplicarea este mai intensă în perioada de incubație și în a 1-2-a zi de febră, apoi diminuează
treptat,. Forma elementară de leziune vasculară este endovasculita verucoasă (o distrucție limitată pe
învelișul endotelial și pe celulele endoteliale izolate în locul de infiltrare a ricketsiilor cu formarea unui
tromb parietal de coagulare de forma unei veruci sferice sau conice, apoi și a unui infiltrat perivascular în
manșon dispuse excentric. Extinderea modificărilor duce la obstrucție vasculară totală cu tromb
(trombovasculita distructivă). În jurul sectorului de lezare vasculară, pe capilare, venule precap ilare,
arteriole, venule, se determină granuloame exantematice specifice sau noduli Popov -Davidovski. Se pot
aprecia începând cu a 6-8-a zi de boală în toate organele. Granulomatoza duce la tulburări grave în SNC,
dereglări hemodinamice cu semne de hiperemie paralitică.

MORFOPATOLOGIE:
Edem meningeal ușor, intumescențe encefaloide, hemoragii cerebrale. Cord lax. Edeme corticale, hemoragii
corticosuprarenale. Splenomegalie, hiperemiată. Pneumonii.

TABLOU CLINIC:
Incubație de 6-22 de zile. Evoluția cuprinde 3 perioade – incipientă (primele 4-5 zile), de stare (4-8 zile),
însănătoșire.
Boala debutează acut, cu ascensiune termică, bufeuri, vertij, cefalee, slăbiciune, frisoane. Insomnie, mialgii,
dureri articulare, anxietate. Obiectiv hiperemie, fața păstoasă, cianoza buzelor. Palpator tegumente
fierbinți, semnul ciupitului pozitiv. Pot apărea erupții herpetice pe buze. Limba este uscată, cu depuneri
albe. Începând din ziua a 3-a simptom Chiari-Avțîn (erupții conjunctivale pe cuta fundului de sac conjunctival
sub formă de peteșii solitare, enantem, semn Rosenberg). Tremor lingual (semn Govorov -Gaudelier).
Perioada de stare – din a 4-5-a zi odată cu erupțiile rozeolo-peteșiale, în dimensiuni nu depășesc 3 mm.
Rozeolele sunt dispuse intradermic, par plate și estompate, cu contururi neregulate.
La a 7-9-a zi de la apariție, erupțiile exantematice dispar.
Sunt prezente semnele meningeale, redoarea cefei, Kernig și Brudzinski slab manifeste.
Hepato și splenomegalie. Oligurie, ișuria paradoxa.

- ușor: neimportante semnele de intoxicație generală, temperatura nu depășește 38* C, lipsește stare
tifoidă, conștiința clară, cefalee și insomnie moderată. Prevalează erupții rozeolice. Febra durează 9 zile.
- medie: simptomatica mai tipică, erupțiile sunt rozeolo-peteșiale. Febra atinge 38-39*C. Durează 12-14 zile.
- gravă: simptome cerebrale și vasculare mai intense. Puls 140, TA 70-80. Acrocianoză, zgomote cardiace
asurzite. Tahipnee, tulburări de ritm respirator.

COMPLICAȚII:
Colaps, tromboze, tromboembolii, rupturi ale vaselor cerebrale cu semne de pareză, paralizii, hemoragii
intestinale, miocardite, infarct miocardic, psihoze.

DIAGNOSTIC:
- tablou clinic caracteristic
- serologie: doar după 8-10 zile de boală. Proba suprasensibilă RHAI cu rickettsia prowazeki. Reacția de
aglutinare.

DIFERENȚIAL:
Gripa, bronhopneumonia, meningita, febre hemoragice, febra tifoidă, febre paratifice, tifos exantematic
prin căpușe, ornitoza, boala medicamentoasă, trichineloza, diverse eriteme.

TRATAMENT:
Tetraciclina, doxiciclina.
Cardiotonice, vasodilatante, camfor, cordiamina, noradrenalina, efedrina, mezaton, corglicon.

FEBRA PĂTATĂ A MUNȚILOR STÂNCOȘI

DEFINIȚIE:
Infecție acută provocată de rickettsii brumpt, se transmit la om prin mușcătura ixodelor din genul
Dermacentor. Este prezentă intoxicație manifestă, erupție maculo-papuloasă, în cazuri grave devine
hemoragică.

INCIDENȚA:
Zoonoză strict transmisibilă cu focalitate naturală. Sursele sunt căpușele Dermacentor andersoni, variabilis,
Ambliomma americanus, cajennense. Este caracteristică calea de transmitere transovariană și transfazică.
Bolnavul nu este contagios ??

ETIOLOGIE:
Parazit intracelular din genul Rickettsia – Brumpt, care se dezvoltă doar în citoplasmă, nucleu. Are activitate
toxică, hemolitică. Se multiplică în sac vitelin, culturi celulare, cobai, șobolani de bumbac, iepuri.

PATOGENIE:
Rickettsiile transmise prin mușcătura căpușei pătrund inițial în ggl limfatici regionali, iar de acolo în sânge.
Pe locul inoculării nu se formează afect primar. Endoteliul se tumefiază, se necrozează, se descuamează în
lumenul vascular. Pe locul de leziune endotelială apar trombi parietali, granuloame de noduli. Parazitează
atât endoteliul vascular cât și fibrele musculare de mezoteliu.
MORFOPATOLOGIE:
Leziuni vasculare cu edemațierea pielii, țesutului c-a, hemoragii în organe parenchimatoase. Miocardita
interstițială, glomerulonefrită, pneumonie interstițială.

TABLOU CLINIC:
Incubația durează 2-12 zile. Debut cu frison, cefalee, adinamie, dureri osteo-musculo-articulare, febră,
vomă. După 5-6 zile apar erupții maculo-papuloase abundente, inițial pe membre. Erupțiile dispar după 4-6
zile, lăsând pigmentații și descuamații furfuracee. Dacă evoluează mai ușor – bradicardie, dacă mai grav –
tahicardie. Poate fi cefalee difuză, agitație, halucinații, delir, coma vigile. Perioada de stare durează 2-3
săptămâni.
Forma de ambulator – cu erupții incerte sau fără acestea, temperatură subfebrilă până la 1-2 săptămâni
Forma abortivă – cu ascensiunea termică bruscă, erupții pasagere și reacție febrilă cu durata până la 7 zile
Forma tipică – aspect clinic caracteristic, reacție termică până la 3 săptămâni
Forma fulminantă – cu toxicoză gravă și moarte după 3-4 zile de boală.

COMPLICAȚII:
Hemoragii nazale, gastrointestinale, renale, flebite, irite, nefrite, nevrite, miocardite, hemiplegii.

DIAGNOSTIC:
- serologie: reacția Weil-Felix cu antigene proteice OX19 și OX2. RFC montată cu antigene din Rickettsia
rickettsii – apare în concentrații pozitive în a 2-a săptămână de boală și se menține timp de 6-8 ani.
Izolarea agentului patogen din sângele bolnavilor prin infectarea cobailor.

TRATAMENT:
Tetracicline, levomecitina. Cardiotocine, vasopresoare, dezintoxicante. În complicații stafilococice se
administrează peniciline, streptomicina.

FEBRA DE MARSILIA (BUTONOASĂ)

DEFINIȚIE:
Boală infecțioasă acută determinată de Rickettsia conori, transmisă prin Ixodes ricinus de sud. Evoluție
benignă, afect primar, erupții maculo-papuloase extinse, ggl limfatici regionali măriți și dureroși, bradicardie
și hipotonie.

INCIDENȚA:
Endemică cu focalitate naturală. Infecția vehiculată prin mușcătura căpușei câinelui Rhipicephalus
sanguineus. Infectul se transmite transovarian. Morbiditate sporadică, se atestă în perioada primăvara-vară,
la tropice. Pot nimeri și prin contact (infricțiunea particulelor de căpușe contaminate strivite în piele sau
conjunctive).

ETIOLOGIE:
Agentul patogen este Rickettsia conori Brumpt, parazitează intracelular și intranuclear.

PATOGENIE:
Este afect primară (pata neagră), limfadenitele regionale și manifestările alergice. Afectul primar este un
focar inflamator cât bolul de linte, apărut pe locul unde s-au inoculat și multiplicat Rickettsiile, care se
necrozează rapid pe centru, se formează o crustă neagră, cafenie sau gri închisă. Apare după mușcătura
acariană, cu circa 5-8 zile înainte de ascensiunea termică. Apare limfadenită regională. Este factor alergic,
care definește artralgiile.
Este benignă. La cei care au suportat boala se formează imunitate viageră – antirickettsioasă și antitoxică.
TABLOU CLINIC:
Incubația durează 3-7 zile. Debut acut cu frison, sudorație, febră, cefalee, dureri articulare, insomnie,
astenie, febră, hiperemia feței și conjunctivelor, depuneri cenușii pe limbă.
Semn precoce este afectul primar, după mușcătura acariană. Este un infiltrat inflamator proeminent indurat
și indolor, cu necroză, apoi și crustă.
Limfadenita regională cu dureri la nivelul ggl limfatici.
Erupții specifice (febra butonoasă acnee), evoluează spre papule cu hemoragii în centru .
Cordul depășește moderat limitele normale, zgomotele cardiace pot fi asurzite.
Perioada de convalescent începe din a 9-12-a zi.

COMPLICAȚII:
Tromboflebite, bronșite, bronhopneumonii, pneumonii pleurale.

DIAGNOSTIC:
Triada – afect primar, limfadenita regională, erupții maculo-papuloase polimorfe abundente, extinse pe tot
corpul.
Serologie – RFC, RHAI, antigene integre din R. Conori. Reacțiile devin pozitive din a 5-7-a zi de boală,
permanente din a 10-a zi.

DIFERENȚIAL:
Tifos exantematic, febra tifoidă, paratifoidă, luse, forma alergică a bolii medicamentoase.

TRATAMENT:
Tetraciclina, doxiciclina.
Cardiotonice, vasodilatante, camfor, cordiamina, noradrenalina, efedrina, mezaton, corglicon.

FEBRA Q

DEFINIȚIE:
Infecție acută, provocată de Coxiella burnetii. Zoonoză cu focar natural ș tablou clinic polimorf, uneori cu
evoluție subacută sau cronică.

INCIDENȚA:
Rezervorul principal sunt mamiferele, păsările domestice și sălbatice, artropodele. Transmitere aerogenă,
alimentară, de contact, transmisiv. Important este inhalație, prin contact. Mai frecvent bărbații.

ETIOLOGIE:
Coxiella burnetii, Rickettsia burnetii. Mirobii au variabilitate de fază – substanță antigenică din prima fază,
pentru care prin RFC se decelează în ser anticorpi doar în perioada tardivă de convalescent, și din a doua
fază, când sunt decelați și în perioada incipientă, și în perioada tardivă de convalescență.

PATOGENIE:
Reticuloendotelioză acută cu evoluție ciclică benignă, fără dezvoltarea panvascularitei. Schematic:
- încorporarea germenului în organismul uman pe cale de aspirație, alimentară, contact
- pătrunderea rickettsiilor în organism prin mucoase și tegumente, lezate, fără a produce vreo schimbare
patologică locală
- diseminarea limfogenă a microbilor în sistemul circulator
- rickettsiemia primară
- diseminarea rickettsiilor în organe parenchimatoase ale sistemul reticuloendotelial
- rickettsemia secundară
- declanșarea unor reacții alergice
- fondarea imunității
- convalescența.

MORFOPATOLOGIE:
Pneumonie interstițială. Edemațierea în focar cu infiltrație eozinofilică sau monocitară, focare de leziuni
hepatocitare, hiperplazie în pulpa splenică, gangliomegalie cu decelare de granuloame din celule epitelioide.
Tumefierea epiteliului canalicular. Perivascularite și hemoragii punctiforme perivasculare.

TABLOU CLINIC:
Incubația durează 3-32 de zile. Senzație de căldură, cefalee, slăbiciune, transpirații profuze, inapetență, tuse
uscată, dereglarea somnului, mialgii, dureri lombare, dureri orbitare, vertij, vomă, epistaxis. Obiectiv este
hiperemie facială, injectarea vasculară a sclerelor, hiperemie vestibulară, herpes, limbă umedă cu depuneri
gri-murdare, tulburări neurologice, bradicardie și hipotonie, hepato/splenomegalie. Reacția febrilă nu
depășește 2 săptămâni.
În perioada de stare sunt accentuate toate simptomele, au aspect rozeolic, rozeolo-papulos, veziculo-
papulos, rozeolo-peteșial, elemente peteșiale. Pot fi erupții cutanate, asociate cu artralgii. Mialgii precoce.
Gangliomegalie. Modificările sistemului cardiovascular (bradicardie, normocardie, tahicardie, hipotonie,
normotonie), asurzirea zgomotelor cardiace, reducerea voltajului la EKG. Rareori poate fi endocardită.
Pneumonii, traheite, traheobronșite, bronșite.
Scade apetitul, limba umedă cu depozite albe, fără edem. Pot fi dureri abdominale. Poate îmbrăca aspect de
hepatită acută.
Cefalee, insomnie, anorexie, hiperhidroza (durere în globi oculari, dureri lombare, mialgii, astenie). Status
tifoid.

Boala durează 10-14 zile, după care se instalează convalescența cu ameliorare.

COMPLICAȚII:
Tromboflebite, pancreatite, pielonefrite, epidimite, pleurezii, bronșiectazii, infarct pulmonar.

DIAGNOSTIC:
În sânge leucopenie, neutropenie, eozinopenie, anumită deviere spre stânga în formula leucocitară,
limfocitoză relativă, monocitoză ușoară, VSH accelerat.
Serologie: RFC și reacția de aglutinare, prin care se pot determina anticorpi cu titru diagnostic, la
majoritatea bolnavilor începând cu ziua a 8-10-a. Nu se recurge la reacția de hemaglutinare și de
neutralizare.
Teste alergic cutanat.

TRATAMENT:
Tetracicline, asociere cu levomecitina. Aspirina, reopirina, butadion. Prednison, dexametazon,
hidrocortizon.