DIFTERIA

Boală acută infecţioasă, contagioasă, specific umană, cu evoluţie severă, manifestată clinic prin febră,
semne toxice generale şi angină caracteristică.

Etiologie :

- bacilul difteric – bacil Gram pozitiv, aerob, cu trei biotipuri:

1. gravis - cu 3 subtipuri, asociat cu forme severe de boală,

2. intermedis - cu 4 subtipuri,

3. mitis - cu 40 subtipuri.

Bacilul difteric secretă o exotoxină, care difuzează în organism şi determină tabloul clinic toxic
general.

Bacilul difteric este rezistent în mediul extern, la întuneric şi uscăciune.

Epidemiologie:

• În prezent cazurile de difterie sunt foarte rare, datorită vaccinării obligatorii.

• Sursa de infecţie :

- Omul - bolnav cu difterie sau purtător aparent sănătos faringian.

• Transmiterea:

- aerogenă, prin contact direct cu sursele de infecţie, prin secreţiile nazo-faringiene sau, mai rar,
indirect, prin obiecte contaminate cu secreţii.

Receptivitatea la boală - universală.

• Imunitatea după boală - nu este puternică şi nici persistentă.

Patogenie:

Poarta de intrare - mucoase ( faringiană, nazală, conjunctivală, anală, vulvo-vaginală ) sau tegumente
( escoriaţii, plăgi ).

La acest nivel bacilii difterici se multiplică şi secretă toxina difterică.

Toxina difterică determină:

local - inflamaţia mucoasei epiteliale şi

general ( prin difuziune în întreg organismul ) - leziuni la nivelul diferitelor organe, cu degenerescenţă
(miocard, rinichi, ţesut nervos ).

Tablou clinic:
DIFTERIA

Incubaţia: 2-6 zile.

În raport cu localizarea iniţială a infecţiei se descriu mai multe forme clinice.

Angina difterică: cea mai frecventă manifestare clinică.

Debutul este gradat, cu febră moderată, astenie marcată, inapetenţă, greţuri, odinofagie moderată.

La nivelul amigdalelor şi faringelui se constată eritem şi un exsudat opalin, care se transformă rapid
în false membrane alb-sidefii, dure şi greu detaşabile; acestea se extind rapid şi cuprind tot faringele
şi lueta;local se constată şi un edem important.

Ganglionii regionali sunt măriţi de volum şi dureroși.

- Pe plan general - semne toxice marcate: febră înaltă, greţuri, vărsături, astenie marcată,
tahicardie şi hipotensiune arterială, oligurie.

Forma malignă de angină difterică:

Prezintă tablou clinic local şi general sever, cu alterarea stării generale, edem faringian marcat, false
membrane extinse, de culoare brună prin hemoragii locale, adenită satelită importantă, insuficienţă
cardio-respiratorie.

Evoluţia este de obicei spre deces.

2.Difteria laringiană: mai rară decât angina.

Clinic : febră, disfonie, tuse aspră şi prezenţa de false membrane la nivelul glotei şi corzilor vocale,
dispnee şi polipnee, tendinţa la asfixiere.

În lipsa tratamentului evoluţia este spre deces.

3. Alte localizări:

Difteria nazală: prezenţa unui exsudat sero-fibrinos la nivelul unei narine, însoţit uneori de epistaxis;
semnele generale sunt mai puţin intense ca în celelalte localizări;

Difteria conjunctivală: edem local conjunctival şi false membrane;

Difteria anală, vulvo-vaginală – rare;

Difteria cutanată: la nivelul unor plăgi sau escoriaţii, cu formare de false membrane local.

Complicaţii:

Sunt produse de toxina difterică şi/sau de suprainfecţiile bacteriene.

Complicaţii toxice cardiace – reprezentate de miocardită.

- poate apare precoce ( în primele zile de boală ) sau tardiv ( în săptămânile 2-3 de boală );

- se manifestă clinic prin tahicardie, tulburări de ritm cardiac, hipotensiune arterială, dispnee;
DIFTERIA

- evoluţia poate fi spre deces brusc.

b) Complicaţii toxice nervoase: frecvente, cu apariţia de paralizii sau nevrite periferice: paralizie de
văl palatin ( cu imposibilitatea deglutiţiei şi refluarea lichidelor pe nas ), paralizie de nerv oculomotor,
paralizii faringiene, laringiene, ale musculaturii respiratorii – pericol de deces prin asfixie.

c) Alte complicaţii toxice: nefrită toxică, afectarea glandelor suprarenale.

d) Complicaţii prin suprainfecţii bacteriene: otite, flegmoane amigdaliene, pneumonii,

bronhopneumonii etc.

Investigaţii de laborator:

- Exsudatul nazo-faringian (cu efectuarea de frotiuri şi culturi pe medii speciale îmbogăţite) -

evidenţiază prezenţa bacililor difterici, identificaţi pe baza caracterelor morfologice ( aspect de litere
chinezeşti pe frotiu ), culturale şi enzimatice.

- Leucograma: leucocitoză marcată şi neutrofilie;

- Valorile VSH şi fibrinogenului seric crescute;

- Examenul de urină: albuminurie, cilindrurie

Tratament:

Boală de grupa A - spitalizare şi izolare obligatorie, declararea nominală a cazului de boală.

Pacientul va fi spitalizat pe o perioadă de 30-50 zile.

a) Regimul igieno-dietetic:

Repausul la pat - obligatoriu, pe o perioadă de 30 zile în formele necomplicate şi de 50 zile în cazurile

severe complicate – risc de miocardită.

Dieta - completă, fără restricţii deosebite.

În formele cu paralizii faringiene alimentarea se va face prin gavaj.

b)Tratamentul etiologic – obligatoriu; se aplică cu maximă urgenţă.

Constă în administrarea precoce de ser antidifteric, cu rol de neutralizare a toxinei difterice

circulante.

Serul antidifteric se administrează intravenos ( foarte lent, diluat cu soluţie fiziologică 9% 0 ) sau
intramuscular, după testarea stării de sensibilitate la serul de cal şi cu trusa de intervenţie antireacţie
anafilactică la îndemână.

La 7 zile de la administrarea serului antidifteric pacientul va primi anatoxină difterică, cu rol de

imunizare activă.

Pentru eradicarea infecţiei difterice se administrează antibiotice timp de 7-10 zile.: Eritromicină,
cefalosporine, penicilină.
DIFTERIA

c)Tratament patogenic:

- reechilibrarea hidro-electrolitică prin perfuzii cu glucoză şi cu electroliţi;

- corticoterapie parenterală ( HHC) în formele hipertoxice, miocardită, laringită, complicaţii toxice

nervoase.

Purtătorii de bacil difteric ( diagnosticaţi prin culturi efectuate din exsudatul faringian ) – primesc
tratament cu antibiotice ( Eritromicină, Clindamicină ) 7-10 zile.

Profilaxie:

a) Măsuri nespecifice:

- izolarea în spital a cazului de boală, cu dezinfecţie continuă şi terminală la patul bolnavului;

- contacţii receptivi vor primi antibiotice ( Eritromicină ) 7 zile;

- anchetă epidemiologică în focar pentru depistarea sursei de infecţie, a suspecţilor de boală şi a

contacţilor receptivi;

b) Măsuri specifice:

- imunizare activă prin vaccinare antidifterică - obligatorie.