Infecții generalizate

Reprezintă dezvoltarea, multiplicarea şi migrarea germenilor patogeni de la o infecție

localizată în circulația generală (sȃnge)
Tipuri:
1. Sepsisul – este etapa evolutivă finală a unei infecții bacteriene localizate, şi este
caracterizată prin următoarele:
- prezența bacteriilor în sȃnge
- Existența unui focar septic primar, din care germenii se dezvoltă şi migrează în circulația
generală
- Existența unei metastaze septice la distanță
 - prezența manifestărilor generale grave – febră, frison, tulburări neurologice şi hidro-
electrolitice, insuficiență multiplă de organe - insuficiență renală, hepatică, respiratorie.
- evoluție gravă şi letală fără tratament.

2. Pioemia – este o formă gravă de sepsis, focarele septice de la distanță transformȃndu-se în

noi focare ce se multiplică şi metastazează în toate țesuturile. Semnele clinice ale pioemiei:
- debut brusc cu febră mare (39-40°C), frison, alterarea bruscă a stării generale, erupții
tegumentare generalizate, tahicardie, hipotensiune, tahipnee, icter, deshidratare, oligo-anurie,
tulburări psihice, comă.
Analize de laborator – relevă
- Leucocitoză cu neutrofilie, VSH mult crescut, tulburări hidro-electrolitice cu hiponatremie şi hipokaliemie,
acidoză metabolică, transaminaze crescute, urocultură pozitivă
Diagnostic pozitiv – hemocultură din sȃngele venos
Tratament – antibioterapie în doză mare, combaterea tulburărilor hidroelectrolitice, corectarea anemiei, nutriție
parenterală şi imunoterapie.
 Gangrena gazoasă
Este o infecție gravă cu germeni anaerobi ce determină o gangrenă extensivă a țesuturilor,
şi evoluează cu o stare toxico-septică mortală în lipsa tratamentului rapid.
Germenii anaerobi se găsesc în pămȃnt sub formă de spori, unde rezistă foarte mult timp
chiar şi în condiții extreme de temperatură.
Tipuri de anaerobi – Clostridium tetani, Clostridium difficile, Clostridium botulinum.
Toxina botulinică este cea mai puternică toxină biologică. A fost izolată în stare pură în 1946. 300
de grame din această toxină poate ucide toată populația lumii.
 Condiții care favorizează infecția cu anaerobi:
- plagă cu țesuturi strivite şi vascularizație deficitară
- prezența corpilor străini în plagă
- manevre chirurgicale urologice şi pe tractul digestiv
- infecții anale sau perianale neglijate
- arsuri, degerături, fracturi deschise
Manifestări clinice – debut la 2-3 zile de la accident cu miros fetid, edem local şi secreție brun-
negricioasă, tegumente palide, reci, cianotice, agravarea bruscă a stării generale cu febră mare,
frison, tahicardie, hipotensiune, dispnee, agitație şi viraj rapid spre şoc toxico-septic.
Paraclinic – leucocitoză, hiperbilirubinemie, retenție azotată (creşterea ureei şi creatininei),
albuminurie, hemoglobinurie
Hemocultura este obligatorie în timpul frisonului.
 Tratament
1. Chirurgical – deschiderea largă a focarului infecțios pentru a desființa condițiile de
anaerobioză, spălarea abundentă cu apă oxigenată sau betadină, necrectomie sau
amputația membrului.
2. General – reechilibrare hidro-electrolitică, metabolică şi hemodinamică, oxigenoterapie
hiperbară, seroterapie antigangrenoasă, antibioterapie parenterală în doze mari (penicilină,
cloramfenicol).
 Antraxul

Este o infecție cutanată în 98% din cazuri şi de cele mai multe ori este o boală profesională.
Apare la persoanele care au manipulat carne sau piele de la animalele bolnave. Bacilul se
manifestă la nivelul mȃinilor printr-o pustulă neagră, unică sau multiplă, nedureroasă,
plină cu vezicule care conțin bacilul.
Diagnosticul se pune de obicei prin hemocultură.
Antraxul răspunde favorabil la tratamentul cu penicilină G timp de 7 zile
 Tetanosul

Este o boală infecțioasă acută cauzată de bacilul tetanic. Acesta pătrunde în organism
printr-o soluție de continuitate tegumentară sau mucoasă contaminată cu pămȃnt.
Bacilul se multiplică în plagă, eliberează în organism toxina tetanică, producȃnd o
contractură tonică generalizată a musculaturii, prin acțiune la nivelul plăcii
neuromusculare.
Tratamentul tetanosului este în mare măsură profilactic, pentru că, odată declanşată boala,
mortalitatea este peste 40%, chiar dacă tratamentul a fost corect aplicat.
Imunizarea activă cu anatoxină tetanică este profilaxia principală – vaccin DTP (diftero-tetano-
pertussis).
La copil vaccinarea profilactică se realizează în 4 etape: la 3 luni, la 18 luni, la 6 ani şi la 13-
14 ani.
La adult imunizarea activă se realizează cu ATPA (anatoxină tetanică purificată şi
adsorbită).
Prima revaccinare se face după un an, iar a 2-a după 5 ani. Dacă între revaccinări survine o
plagă cu potențial tetanogen, se efectuează o doză rapel de ATPA.
Imunizarea pasivă se realizează prin ser antitetanic sau cu imunoglobuline antitetanice umane.
Tratamentul chirurgical al tetanosului
Constă în îndepărtarea eventualilor corpi străini şi a țesuturilor devitalizate, spălarea abundentă
cu apă oxigenată şi administrarea de antibiotice, de regulă penicilină.