AMG I Farmacologie

Distributia medicamentelor

Dupa ce medicamentele se absorb ,ele sint transportate de singe si sint

distribuite in tesuturi ,in diferitele compartimente lichidiene ale organismului.

Exista 3 compartimente sau spatii in care are loc distributia

medicamentelor:

- Spatiul intracelular- medicamentele se distribuie numai in sistemul

vascular..
- Spatiul extracelular –medicamentele se distribuie in singe si in lichidul
interstitial .
- Spatiul intrerstitial ( intercelular) .

Distributia medicamentelor poate fi uniforma sau neuniforma.

Putine substante se distribuie uniform in organism-ex. alcoolul.

Majoritatea se distribuie inegal,unele se acumuleaza in anumite organe.

Factorii care influenteaza distributia medicamentelor sint:

1. Circulatia sanguina-organele care au vascularizatie bogata

( ficat,muschi,rinichi) capteaza o cantitate mai mare de substanta.
Organele cu vascularizatie slaba ( oase,piele) capteaza cantitati reduse de
medicamente.
2. Permeabilitatea capilara si existenta unor bariere fiziologice-pot
determina o distributie inegala intre diferite medicamente.
Astfel vasele capilare din ficat sint foarte permeabile,singele vine in
contact aproape direct cu celulele parenchimatoase,si medicamentele sint
distribuite ,in ficat,in cantitate mare.
In sistemul nervos central trecerea medicamentului din singe in tesut se
face cu greutate,pentru ca,la acest nivel,se afla bariera hemato-
encefalica( capilarele sanguine sint inconjurate de celule gliale sau de
nevroglii ,care au rol de suport de rol trofic al neuronilor).Medicamentele
 liposolubile pot trece cu usurinta in creier,prin bariera hemato-
encefalica,dar medicamentele hidrosolubile difuzeaza foarte putin.
Bariera placentara este foarte permeabila pentru substante
medicamentoase,care trec prin ea. Permeabilitatea creste in cazul sarcinii
la termen,cind medicamentele administrate gravidei trec in organismul
fatului,si pot sa apara efecte toxice.

3. Raportul dintre sulubilitatea in apa si cea in lipide( coeficientul de partitie)-

medicamentele liposolubile patrund usor in tesuturile care sint bogate in
lipide,ca de ex. creier,tesutul adipos.

4. Legarea de proteinele plasmatice poate modifica distributia

medicamentului in organism .

Pentru a fi transportate in singe medicamentele se “leaga”de proteinele

plasmatice,care le transporta la organe. Doar o parte de medicament se
leaga,cealalta este libera in singe si actioneaza. Intre forma legata si forma
libera exista un echilibru. Atunci cind forma libera actioneaza in totalitate,din
proteina plasmatica se elibereaza o alta cantitate de medicament.

Proteinele plasmatice care transporta medicamentul sint

albumina ,globulina. Ele se numesc carausi sau carrier.

Unele medicamente au afinitate mai mare pentru proteinele

plasmatice,legaturile lor cu proteinele sint mai puternice. Alte medicamente se
leaga mai slab de proteinele plasmatice.

Unele medicamente,care au afinitate mai mare pentru proteinele

plasmatice ,pot deplasa de pe proteine, medicamente cu afinitate mai mica.

Ex. avem bolnavi care fac tratament cu anticoagulante orale sau cu

antiabetice orala. Daca administram acestor bolnavi antiinflamatoare
nesteroidiene,acestea,avind capacitate mai mare de legare de proteinele
plasmatice, deplaseaza, de pe proteine, anticoagulantele sau antidiabeticele,
creste astfel proportia de medicament liber si exista posibilitatea sa apara
reactii adverse: hemoragii-in cazul anticoagulantelor-sau hipoglicemie-in cazul
antidiabeticelor.

5. Legarea medicamentelor de proteinele tisulare

 Unele medicamente au o afinitate pentru anumite organe,in care ,practic se
“depoziteaza”. De ex.tetraciclina se depoziteaza in oase.

La nivel tisular medicamentele pot forma adevarate “depozite”-situri

silentioase- de unde medicamentul se elibereaza in timp,si pot sa aparat efecte
toxice locale sau fenomene de intoxicatie cronica.

Redistributia

Este procesul invers distributiei. In acest proces medicamentul,dupa o

distributie primara intr-un tesut ,ajunge din nou in singe si de aici se distribuie
in alt tesut.

Acest fenomen apare in cazul narcoticelor intravenoase. Acestea sint

substante liposolubile,care sint captate de creier,un organ bine vascularizat si
care este bogat in lipide.

Narcoticele isi pierd rapid efectul ,apoi trec in singe si de aici se distribuie in
tesutul adipos.

Efectul lor farmacodinamic ( narcoza ) dispare,dar narcoticele ramin in

organism,in tesutul adipos. O noua administrare de narcotic poate avea ca
efect faptul ca este depasita capacitatea de metabolizare a organismului si
capacitatea lui de a elimina narcoticul. De aceea este interzisa repetarea
administrarii de narcotic in decurs de 24 de ore.