Sunteți pe pagina 1din 2

DISTRIBUŢIA MEDICAMENTELOR

Distribuţia este procesul farmacocinetic ce se realizează după absorbţie. Prin distribuție se


înțelege transportul medicamentelor în sânge şi difuziunea în ţesuturi, în diferitele
compartimente lichidiene ale organismului: intravascular, extracelular și intracelular.
Acest proces este guvernat de aceleași legi ale transportului prin membranele biologice.

Distribuţia poate fi uniformă în cele 3 compartimente (ex. alcoolul, narcoticele) sau


neuniformă datorită fie unei traversări insuficiente, fie unei fixări selective în anumite organe
(ex. iodul în tiroidă, tetraciclina în oase, dinți).

Factorii care influenţează distribuţia medicamentelor sunt:

a) circulaţia sangvină - organele cu o vascularizaţie bogată (ficat, muşchi, rinichi)


captează o cantitate mare de substanţe, spre deosebire de organele slab irigate (oase,
piele) care captează puțin.

b) permeabilitatea capilară şi existenţa unor bariere fiziologice - pot determina o distribuţie


neuniformă. ex. capilarele din ficat sunt foarte permeabile; în sistemul nervos central
însă, trecerea din sânge în ţesut se face cu greutate deoarece la acest nivel se află
bariera hematoencefalică (celulele endoteliale ale capilarelor sangvine sunt înconjurate de
celule gliale care se interpun ca niște manșoane protectoare). Medicamentele liposolubile pot
să treacă mai ușor în creier, în schimb cele hidrosolubile, polare foarte greu. Permeabilitatea
barierei hematoencefalice crește în meningite când, datorită inflamației, pot pătrunde în LCR
unele antibiotice administrate sistemic; pentru aminoglicozide se alege însă administrarea
intratecală. Bariera placentară poate fi permeabilă pentru multe substanțe medicamentoase
ceea ce ridică probleme pentru administrarea medicamentelor la gravide; unele se pot
constitui în factori teratogeni.

c) raportul dintre solubilitatea în apă şi cea în lipide (coeficientul de partiţie) - medicamentele


liposolubile pătrund uşor în ţesuturile bogate în lipide (creier, ţesut adipos).

d) legarea de proteinele plasmatice este un factor important care poate modifica


distribuţia în organism. Numai fracţiunea liberă este activă farmacologic și capabilă să
treacă în diferite compartimente lichidiene. Pe măsură ce forma liberă se consumă, se
eliberează o cantitate corespunzătoare de medicament de pe proteinele plasmatice (albumine).
La nivelul proteinelor plasmatice au loc fenomene de interacţiune şi concurenţă cu
deplasarea medicamentului legat, cu creşterea efectului şi chiar apariţia de efecte toxice.
De exemplu, în cazul administrării de antiinflamatoare nesteroidiene la bolnavi aflaţi
sub tratament cu anticoagulante orale sau antidiabetice orale, din cauza legării puternice de
proteinele plasmatice, antiinflamatoarele deplasează de pe acest sediu medicamentele
respective, cu creşterea formei libere şi apariţia de efecte adverse (hemoragii,
respectiv hipoglicemie). La nou-născuții prematuri, administrarea unor antibiotice poate
deplasa bilirubina de pe albumina de transport determinând creșterea concentrației formei
libere, care poate difuza în SNC producând accidente grave (icter nuclear).

1
e) legarea de proteinele tisulare poate duce la depozitarea unor medicamente în unele
ţesuturi (uneori cu consecințe toxice locale). În țesuturi o parte din medicament este fixată la
nivelul receptorilor specifici cu exercitarea efectului farmacodinamic iar altă parte se fixează
reversibil pe proteinele tisulare de unde se eliberează treptat.

Redistribuţia este procesul invers distribuţiei, când medicamentul, după distribuţia primară
într-un ţesut, ajunge din nou în sânge şi de aici se redistribuie în alt ţesut. De exemplu acest
fenomen are loc în cazul narcoticelor intravenoase, substanţe liposolubile, care sunt captate de
creier. Îşi produc efectul rapid, apoi trec în sânge şi de aici se redistribuie în ţesutul adipos.
Însă, cu toate că efectul farmacodinamic dispare, ele rămân în organism şi o nouă
administrare poate duce la depăşirea capacităţii organismului de a metaboliza şi de a elimina
medicamentul (este interzisă repetarea administrării în decurs de 24 de ore).

S-ar putea să vă placă și