Sunteți pe pagina 1din 43

Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului

Scoala Postliceala Sanitara


Rm. Valcea

Lucrare de diploma
Tema: Ingrijirea pacientilor cu pancreatita

Coordonator, Director,
Dr. Veleanu Mirela Prof. Sima Niculina

Absolvent,
Nitu Aliora

Sesiunea August 2010


Notiuni de etica si deontologie medicala

Etica reprezinta teoria sau studiul filozofic al moralei, calitate in


care se ocupa de studiul principiilor, normelor si valorilor morale, de studiul
originii, dezvoltarii continutului lor.
Etica medicala se ocupa cu normele morale si comportamentale ale
celor ce ingrijesc si trateaza bolnavii.
Ea defineste obligatiile si sarcinile de serviciu, modul de conduita in
raport cu bolnavul, responsabilitatea fata de reusita actului medical, calitatile
psiho-morale ale personalului medico-sanitar: cinstea, solicitudinea, spiritual
de daruire.
Termenul de “deontologie” provine din doi termini grecesti:
“deontos” – ceea ce se cade, ceea ce este necesar si “logos” – stiinta. In
sens restrans prin deontologie se intelege un ansamblu de norme (datorii,
reguli) morale specifice unei anumite profesiuni (medicina, drept, stiinta).
Asistenta medicala trebuie sa fie constienta ca nu lucreaza cu un
material neinsufletit, ci cu o fiinta vie a carei stari sufletesti se modifica de la
un moment la altul, sub influenta suferintelor interne sau a agentilor externi.
Comunicare cu bolnavul trebuie sa fie in concordanta cu starea lui
actuala, cu posibilitatea lui de a intelege si sa fie asociata cu elemente de
sprijin pentru a influenta pozitiv evolutia bolii.
Cap.I Notiuni de anatomie si fiziologie a pancreasului

Pancreasul este o glanda digestiva de prim ordin. Secretia sa este


declansata initial de sistemul nervos, apoi de umplerea stomacului si, in fine,
de un mecanism hormonal cu punct de plecare duodenal. In ultima faza
fragmentele proteice declanseaza eliberarea hormonilor de catre mucoasa
duodenala, ce apoi influenteaza pancreasul prin intermediul circulatiei
sangvine.
Este o glanda mixta, exo si endocrina, situate posterior de peritoneul
parietal dorsal, fiind un organ secundar retroperitoneal ca si duodenul. Ca si
acesta este impartit de radacina mezocolonului intr-o zona supramezocolica
si una inframezocolica. Este un organ profound, solidar cu duodenul.
Configuratia externa. Alungit transversal, are forma aproximativ de
ciocan, cu manerul la stanga (MECKEL) si prezinta patru portiuni:
- capul, de forma oarecum circulara, inscris in potcoava duodenala,
prezinta o prelungire indreptata medial si inferior, situate posterior
de vasele mezenterice superioare, numita proces uncinat se pot
descrie doua fete si patru margini;
- colul, segment mai ingustat, este cuprins intre prima portiune a
duodenului si vasele mezenterice superioare;
- corpul, alungit, de forma prismatic-triunghiulara pe sectiune, are trei
fete (anterioara, posterioara si inferioara) si trei margini (superioara,
anterioara si inferioara). Fata anterioara prezinta, aproape de cap, o
proeminenta, numita tuberculul omental (tuber omentale), iar fata
posterioara contine doua santuri pentru vena lienala;
- coada se gaseste in epiploonul pancreatico-splenic si poate avea
forme diferite, fiind lunga sau scurta, se descriu trei fete si o
extremitate libera.
Este prins pe peretele abdominal posterior, la nivelul capului, prin
fasia lui Treitz, raspunzand coalescentei mezododenului, la nivelul corpului
prin coalescenta mezogastrului posterior.
La nivelul capului, radacina mezocolonului transvers determina
pozitia pancreasului in cele doua etaje ale cavitatii peritonale. Exista doua
portiuni ale seroasei peritonale care acopera pancreasul pe fata sa anterioara:
supra si submezocolica.
La nivelul corpului, pancreasul corespunde bursei omentale si este
deci supramezocolic.

Structura pancreasului

Este o glanda mixta, exoendocrina, la periferie fiind invelita de o


capsula conjunctiva.
Pancreasul exocrin este alcatuit din acini de forma sferica
asemanatori cu cei ai glandei parotide. Celulele epiteliale glandulare contin
granulatii de presecretie in regiunea apicala a aparatului lui Golgi, baza lor
continand o bogata ergastoplasma bazofila. Sistemul canalicular excretor
porneste de la nivelul acinilor prin ductile intercalare care se unesc dand
ducte colectoare si in ultima instanta formeaza canalul excretor principal al
lui Wirsung, ductul pancreatic si canalul excretor accesor al lui Santorini, ce
se deschid in duoden, intre cele doua papile, inferioara si superioara.
Pancreasul endocrin este reprezentat de insulele lui Langerhans
raspandite difuz in tesutul glandei exocrine.
Ele contin celule beta care secreta insulina si celule alfa, care secreta
glucagonul si factorul lipocaic.
In interiorul pancreasului, glanda exo-endocrina exista 0,5 – 1,5
milioane de insule pancreatice (Langerhans), repartizate in intreg organul
constituind pancreasul endocrin.
O asemenea insula are 100 – 500 µm, celulele dispunandu-se in
grupe sau benzi. Exista trei categorii de celule:
a) celulele A, producatoare de glucagons, in procent de 20 %,
continand granulatii ce se coloreaza in negru cu nitrat de argint.
b) celulele B, producatoare de insulina, continand granulatii
secretorii greu de fixat si colorat, aceste celule aparand clare; cu ajutorul
unei reactii in care intra zincul se poate demonstra in ele prezenta insulinei.
Diabetul zaharat se caracterizeaza prin tulburarea echilibrului intre celulele
A si B in favoarea celulelor A, antagonismul glucagon – insulina
turburandu-se in favoarea glicogenolizei.
c) celulele D, rare, intunecate care produc somatostatina ce
influenteaza hipotalamusul ca un factor inhibitor si exercita de asemenea o
actiune inhibitorie locala in pancreas. Insulele pancreatice sunt traversate de
capilare largi care dreneaza direct in triunghiurile venoase mai importanti;
fibrele nervoase amielinice sunt prezente.
Mentionam ca insulina favorizeaza sinteza glicogenului in ficat si
scade glicemia, iar glucagonul antreneaza glicogenoliza in ficat si creste
glicemia.
Insulina exercita diverse efecte metabolice asupra multor tesuturi din
corp, dar mecanismul fundamental al actiunii sau actiunilor sale la nivel
celular este necunoscut. Tesuturile care raspund la acest hormon sunt
muschii (muschiul scheletal si miocardul), tesutul adipos, ficatul,
leucocitele, glandele mamare, oasele, pielea, cristalinul, hipofiza, nervii
periferici si aorta. Creierul, gonadele si eritrocitele sunt cunoscute pentru
lipsa lor de raspuns la insulina; problema daca rinichiul raspunde la insulina
constituie un obiect de discutie. Incapacitatea insulinei de a strabate bariera
hematoencefalica poate explica lipsa de raspuns din partea creierului, dar
pentru celelalte tesuturi insensibile la insulina nu exista o explicatie.
Raspunderile metabolice la insulina difera de la un tesut la altul in raport cu
deferentierea functionala a celulelor.
Unul din rolurile principale ale insulinei in economia generala a
organismului consta in reglarea absortiei, depozitarii si eliberarii unor
substraturi circulante importante: glucoza, aminoacizi si acizi grasi.
Nivelurile plasmatice ale acestor constituienti reflecta suma ratelor lor
individuale de producere si utilizare de catre tesuturile corpului. Multe dintre
aceste procese sunt puternic influentate de insulina si glucagon. In masura in
care secretia de insulina si de glucagon este la randul sau influentata de
nivelul glucozei si a aminoacizilor circulanti (si poate si al corpilor cetonici).
Actiunea glucagonului asupra reglarii substraturilor circulante este
limitata in special la ficat, unde se stie ca exercita efecte puternice de
stimulare a glicogenolizei, a gluconeogenezei, lipolizei si ureogenezei. Este
cunoscut efectul sau de potentare a secretiei insulinice de catre celula beta.
Se stie ca glucagonul stimuleaza lipoliza in tesutul adipos, dar
importanta fiziologica a acestui efect constituie un obiect de discutie.
Glucagonul nu exercita efecte asupra muschiului scheletal, desi poate
stimula glicogenoliza in inima, unde exercita un puternic efect inotrop.
Descompunerea neta a proteinelor in ficat este de asemenea crescuta
de glucagon, dar nu se stie daca efectul este indreptat in principal spre
stimularea proteolizei sau spre inhibarea sintezei proteinelor. In ceea ce
priveste interactiunea insulinei si glucagonului in reglarea metabolismului
aminoacizilor este clar ca spre deosebire de reglarea glucozei, insulina este
capabila sa inhibe eliberarea aminoacizilor din ficat.
Hiperfunctia celulelor B in cazul unor adenoame insulare poate
produce soc hipoglicemic si moarte, iar o hipofunctie duce la diabetul
zaharat, caracterizat prin hiperglicemie, glicozerie si policerie.
Pancreasul exocrin secreta fermenti digestivi foarte activi, secretia
lor fiind ritmata de ingerarea de alimente si influentata de cantitatea si
componenta acestora. Pe de-o parte, secretia pancreatica este influentata pe
cale sanguina de secretia duodenala, iar pe de alta parte, scoarta cerebrala
intervine in secretia pancreatica. Secretia externa a pancreasului, sucul
pancreatic, este un lichid incolor, cu reactie alcalina, care contine trei
fermenti: tripsina, amilaza si lipaza.
Tripsina este un ferment proteolitic activat de tripsinogen prin
enterokinaza intestinala; el continua digestia substantelor proteice (inceputa
in stomac) pana la polipeptide si acizi aminati si scindeaza nucleinele in
acizi nucleinici si albumina.
Amilaza este o enzima foarte active, care transforma amidonul in
maltoza si care va fi transformata la randul ei, de maltoza in glucoza.
Lipaza intervine in saponificarea grasimilor, grasinile in glicerina si
acizi grasi, care formeaza sapunuri cu alcalii din sucul intestinal. Actiunea
lipozei asupra grasimilor are loc in prezenta bilei.
Functia normala secretorie a pancreasului exocrine este in stransa
dependenta cu functia normala gastrica, duodenala si biliara.
Cap. II Notiuni despre boala

Pancreatita acuta reprezinta un sindrom medico – chirurgical,


rezultat pe baza unui dezechilibru complex enzimatic, in care leziunile
pancreatice se insotesc de tulburari grave generale, neurovasculare si
proteolitice. Boala apare in urma autodigestiei tripsice intravitale a
organului. Aceasta autodigestie este urmarea activarii intrapancreatice a
fermentilor pancreatici cu rol intens necrozant. In mod normal, tripsina de
exemplu, devine active din tripsinogen, la nivelul duodenului prin actiunea
enterokinazei.

Pancreatita acuta catarala

Pancreatita acuta catarala este cunoscuta si sub alte denumiri:


“pancreas infectios”, “pancreatita acuta medicala”. Aceasta survine de obicei
in cursul bolilor infectioase si nu are individualitate bine precizata.
Etiologia este infectioasa sau toxica. Cel mai frecvent este intalnita
in afectiunile virotice: hepatita epidemica, parotidita epidermica, litiaza
biliara, alcool, febre eruptive, cateodata in infectii bacteriene: febra tifoida,
difterie, pneumococii, streptococci, septicemii. Pancreasul este afectat pe
cale hematogena, in dezvoltarea procesului inflamator par sa intervina in
fenomene alergice, prin tulburari ale sistemului nervos din cursul bolilor
infectioase. Pancreasul este marit, usor indurate, hiperemiat si edematiat.
Simptomatologia este dominate de sindromul dispeptic, care este
necaracteristic, putand fi provocat si de o boala infectioasa. La unele cazuri
poate exista subicter. La examenul obiectiv, palparea abdominala provoaca
dureri in epigastru si hipocondul stang. Examenul materiilor fecale arata
steatoree si creatoree. La tubajul duodenal se constata la inceput o crestere,
apoi o scadere sau chiar lipsa fermentilor pancreatici. Amilazemia si
amilazuria sunt scazute. Se pot evidential si tulburari glicoreglatoare:
hiperglicemie, glicozurie, modificarea curbei de hiperglicemie provocata.
Evolutia pancreatitei acute catarale este benigna si vindecarea
clinica este aproape o regula. Alteori, pancreatita acuta catarala poate evolua
spre o pancreatita cronica; trecerea spre pancreatita hemoragica este foarte
rara.
Diagnosticul pancreatitei catarale nu este un diagnostic de precizie,
ci doar de prezumtie. Simptomatologia este necaracteristica si se confunda
cu aceea a bolii de baza.
Prognosticul depinde de boala fundamentala si de obicei este bun.
Profilaxia se confunda cu aceea a bolilor care se pot insoti de
pancreatita si cu tratarea lor corecta.
Tratamentul curative este reprezentat de tratamentul bolii
fundamentale; intervenim si pentru corectarea tulburarilor functionale
pancreatice.

Pancreatita acuta hemoragica

Pancreatita acuta hemoragica este cunoscuta si sub denumirea de


pancreatita acuta hemoragico-necrotica, pancreatita acuta grava, pancreatita
cirurgicala, drama pancreatica, steatonecroza pancreatica. Unii autori
recunosc doua tipuri: edematoasa si necrozanta.
Definitie: afectiune a pancreasului cu caracter acut si dramatic,
provocata de leziuni edematoase, hemoragice si necrotice. Desi este
denumita pancreatita, terminatia ita nu implica o natura inflamatorie, putand
surveni in afara oricarui proces inflamator (de exemplu: traumatism, infarct
pancreatic).
Etiologia este complexa si variaza de la caz la caz. Boala se
manifesta intre 30-60 ani, cu frecventa maxima intre 35-45 ani.
Factorii etiologici determinati sunt socotiti a fi: situatii care
provoaca refluxul bilei in pancreas; cause care duc la refluarea sucului
duodenal in pancreas; obstrurarea canalelor pancreatice; accidente si leziuni
vasculare. Factorii favorizanti sunt: obezitatea, alcoolismul, abuzurile
alimentare, litiaza biliara, infectiile cailor biliare, hepatopatiile cornice,
diabetul, ulcerul duodenal, apendicita, boli infectioase (hepatita epidemica,
febra tifoida).
Etiologia si fiziopatologia sunt partial clare. O veriga importanta o
are actiunea sucului pancreatic pe glanda (produce necroza mergand pana la
ischemii grave). Dar suculu pancreatic agresioneaza si structurile vecine,
inducand congestia hemoragica a pancreasului. Apare astfel un cerc vicios
de intretinere, de agravare a pancreaului bolnav mergand pana la necroza.
Alt aspect este cresterea masiva de peptide cu rol in cresterea inflamatiei.
Trebuie adaugata obscructia biliara, efortul reprezentat de actul vomitatului
care creste mult presiunea local, traumatizand patrunderea bilei in canalul
pancreatic. Actioneaza si cauzele metabolice: boli metabolice cu fibroza,
chistica, uremia, hiperparatiroidia, hemocromatoza, diabetul, bolile hepatice,
deficite nutritionale, sarcina (ele se pot influenta reciproc), alergia,
traumatisme diverse, deshidratarea, infectii, medicamente (clorotiazida,
alcoolul metilic, thiouracilul), lupus eritematos, poliartrita, ateromatoza
pancreatica, ulcerul penetrant, ereditatea, insuficienta renala, hepatite virale,
vasculite, obezitate, abuzurile alimentare, in special de alcool. Acestia sunt
factorii favorizanti. Factorul determinant este refluxul bilei in pancreas.
Principalul proces fiziopatologic al pancreatitei hemoragice si
necrotice consta in activarea fermentilor pancreatici intraglandulari urmata
de digestia glandei (autodigestie). In declansarea suferintei intervin o serie
de factori:
- mesele copioase;
- excesul de bauturi alcoolice;
- colici biliari;
- emotii intense;
- traumatisme abdominale.
Dintre factorii etiologici, pe primul loc se situeaza litiaza biliara, cat
si cea coledociana. Apare la femei in proportie de 75% dintre cazuri (la care
si litiaza biliara detine aceeasi frecventa). Alt factor etiologic important este
ingestia acuta sau cronica de alcool. In sfarsit interventiile chirurgicale pe
abdomen, traumatismele abdominale si hiperlipidemia joaca un rol etiologic.
La barbati predomina alcoolul, la femei litiaza.
Patogenie: principalul proces fiziopatologic pe care se bazeaza
aparitia pancreatitei acute hemoragice si necrotice consta in activarea
fermentilor pancreatici intraglandular, urmata de digestia insasi a glandei
(autodigestie). Leziunile constante in pancreas sunt:
- edemul;
- hemoragiile;
- zonele de citosteatonecroza.
Se mai pot intalnii supuratii sau gangrena.
De obicei exista doua tipuri de leziuni:
- edemul;
- necroza hemoragica.
In realitate acestea reprezinta doua stadii cu gravitate scazuta.
Edemul apare in formele cu gravitate redusa, iar necroza in formele
severe.
Citosteatonecroza apare in formele cele mai grave. Debutul este
brusc, brutal, cu semen grave, alarmante, cunoscute sub numele de “drama
pancreatica”, sindrom care consta in: dureri epigastrice supraombilicale, de
o violenta deobisnuita, sfasietoare, imobilizante, transfixiante, cu iradieri
dorsale in stanga sau retrosternal, uneori spre hipocondrul drept. Durerea
creste rapid in intensitate, bolnavul sta nemiscat si tipa. Varsaturile preceda
sau survin concomitant cu durerea si pot fi alimentare, bilioase, neglicioase,
hemoragice sau poracee. Abdomenul este balonat, mai pronuntat in etajul
superior si prezinta sau nu o usoara apasare musculara. La palpare se
constata o usoara sensibilitate epigastrica sau o sensibilitate mai pronuntata
in hipocondrul stang. Initial se instaleaza o retentie de fecale si gaze, pentru
ca mai tarziu sa apara un ileus cu peritonita. Din primele ore pana la doua
zile se poate instale o stare de soc:
- facies tras;
- ochi incercanati;
- enoftalmie;
- nas subtiat;
- transpiratii reci;
- puls mic si rapid;
- scaderea TA (maxim sub 90 mm Hg);
- agitatie si confuzie;
- febra moderata (37,2 – 38 ° C).
Principalele simptome sunt durerea cu trasaturile clinice specifice ei,
greturile, varsaturile si simptomele pleurale. Mai pot aparea tulburari de
tranzit, dispnee, tahipnee. Uneori soc, moarte subita.
La examenul sangelui se constata hiperleucocitoza, cu valori intre
10.000 – 20.000, cu neutrofilie; hiperglicemie (mai ales in primele 24 ore),
hipercolesterolemie, hipocalcemie. Amilaza sanguina este crescuta in
primele ora (pana la 36 – 48 ore) pana la valori de 800 – 1.000 u
Wohlgemuth sau pana la 500 u Somogyi, iar in zilele urmatoare scade.
Nivelul seric al lipazei este mai specific. Mai apar: hipocalcemia,
hiperglicemia, hypoxemia, hiperbilirubinemie, fosfataza alcalina, modificari
ale factorilor de coagulare, electrolitilor.
Alte investigatii de laborator sunt:
- examenul radiologic care poate evidentia calculi biliari, sau
atelectazie pulmonara sau un revarsat pleural;
- ecografia, care poate arata un pancreas marit de volum, eventual
pseudochisturi pancreatice;
- electrocardiograma, care permite diferentierea de un infarct
miocardic.
Radiografia abdominala, ultrasonografia, tomografia computerizata
nu sunt specifice, dar confirma diagnosticul.
Evolutie: in forma supraacuta, evolutia este mortala, prin sincopa, in
primele sase ore.
In forma acuta grava, evolutia decurge in trei faze:
- faza de debut brutal, apoi, dupa 6 – 12 ore;
- faza de ileus paralitic;
- faza a treia, cu infectie si necroza care se termina lent in 24 – 48 ore
sau dupa 7 – 8 zile, prin peritonita si stare de colaps.
In forma subacuta, dupa o faza dramatica de una doua zile, persista
un fel de tumoare chistica hemoragica. Cazurile usoare se remit in 3 – 7 zile.
Complicatiile cele mai frecvente sunt de natura infectioasa: abcese
pancreatice, abcese subfrenice, peritonita purulenta. In formele mai
prelungite se pot ivi colectii sangvinolente (hematocel pancreatic) si
pseudochisturi pancreatice. Se mai poate intalni si un icter prin ocluzie.
Diagnosticul clinic se bazeaza pe tabloul clinic de drama
pancreatica, insa cu aparare musculara redusa sau absenta, cu balonare si
fara aer in cavitatea peritoneala. Examenul de laborator cu hiperdiastazemie,
hiperdiastazurie si hiperleucocitoza vin in sprijinul diagnosticului. Clinic se
bazeaza pe durerea severa si constanta din epigastru, cu iradiere posterioara
sau in bara, insotita de greturi, varsaturi, febra, tahicardie, hipotensiune
arteriala, stare de soc, si uneori usoara aparare abdominala. Simptomele
enumerate, evoca o pancreatita acuta hemoragica, mai ales la un bolnav
obez, cu litiaza biliara, mare consumator de alcool. Confirmarea o dau
investigatiile de laborator.
Diagnosticul diferential trebuie facut cu toate afectiunile care dau
tabloul de “abdomen acut cirurgical”: peritonita acuta, perforatie gastrica,
duodenala, veziculara, ileus prin invaginatie, torsiuni de organe, sarcina
extrauterina, infarct intestinal.
De asemenea, mai ales cand durerea iradiaza ascendant, se impune
diagnosticul cu infarct miocardic. Diagnosticul diferential trebuie sa aiba in
vedere si un ulcer duodenal perforat, o celecistita acuta, o ocluzie intestinala,
un infarct mesenteric sau o apendicita acuta.
Tratamentul profilactic consta in:
- combaterea obezitatii si alcolismului;
- evitarea pranzurilor copioase, a excesului de bauturi alcoolice, a
bauturilor reci;
- tratamentul infectiilor cailor biliare, a litiazei biliare, a bolilor
gastro-duodenale (ulcer, diverticuli);
- tratamentul infectiilor acute sau cornice pancreatotrope.
Tratamentul curativ este cirurgical sau medical. Un bolnav cu
pancreatita acuta hemoragica trebuie internat imediat in spital, sub o
riguroasa observatie medico-cirurgicala. Operatia devine necesara in cazul
unui esec a tratamentului medical. Repausul la pat este obligatoriu pana la
amendarea simptomatologiei clinice si reechilibrarea tulburarilor biologice.
Se prefera o camera izolata sau sectia de terapie intensive. Este necesara o
punga de gheata pe epigastru. Aspiratia gastrica continua se face cu ajutorul
unei sonde duodenale si se instituie din primele momente; se continua 2 – 4
zile. Pe sonda se poate introduce o solutie de bicarbonat de sodiu 10 g %,
cate 100 – 200 ml.
Dieta: in primele 4 – 5 zile se interzice alimentatia pe cale orala.
Odata cu normalizarea tranzitului se incepe alimentarea cu lichide in
cantitati mici (300 – 400 ml / zi), fara sare. Ulterior se trece la glucide.
Medicamente: pentru reducerea secretiei gastrice si pancreatice se
prescrie Atropina, cate 0,5 mg din 6 in 6 ore, in perfuzii cu solutie glucozata
5 %, se mai poate folosi Scobutil, Pro-Bantine, Neopepulsan. Dupa trecerea
fazei acute, se recomanda solutii cu procaina si extract de beladona, in
asociere cu solutie Bourget.
Dupa intreruperea aspiratiei gastrice, se vor administra prafuri
alcaline, cate o lingurita 3 – 4 ore (de exemplu, un amestec de Magnesia
usta si carbonat de calciu). Activitatea enzimelor pancreatice va fi inhibata
cu anti-enzime: Trasylol, Zymofren, Iniprol. In lipsa anti-enzimelor se
perfuzeaza plasma proaspata, cate 300 – 600 ml / zi, timp de 2 – 5 zile.
Pentru combaterea durerii, daca nu a cedat la Atropina si la extractul
de beladona, se poate injecta Mialgin sau Dolantin sau Meperidina. Nu se
administreaza Morfina. Bolnavul va fi sedat cu Fenobarbital (1- 2 fiole / zi)
sau cu bromura de calciu, lent sau in perfuzii. La nevoie se pot face infiltratii
ale splanhnicilor cu o solutie de Procaina, intai de partea stanga, apoi de
partea dreapta.
Impotriva socului se fac perfuzii cu solutie cloruro-sodica izotona
sau solutie glucozata izotona, pana la 2 – 3 l / zi.
Colapsul se combate cu Noradrenalina (2 -4 mg la un flacon de
solutie glucozata izotna), in perfuzie lenta; la nevoie se adauga in perfuzie cu
Hemisuccinat de hidrocortizon.
Se vor corecta tulburarile electrolitice sub controlul ionogramei.
Diateza hemoragica se combate cu vitamina C, vitamina K, Rutosid,
calciu.
Tratamentul antiinflamator prevede Prednisol (40 mg / zi) sau
Superprednol, Supercortizol. Pentru prevenirea sau combaterea infectiei se
dau antibiotice. Tratamentul chirurgical se instituie cand se agraveaza
simptomatologia sub un tratament medical de cateva zile sic and
diagnosticul este incert.
In general tratamentul urmareste:
- franarea secretiei pancreatice, prin post absolute minimum 2 – 4
zile, urmat de alimentatia artificiala administrate pe cale
parenterala, cu solutii care contin aminoacizi esentiali si neesentiali,
zaharuri si emulsii lipidice, aspiratie gastrica continua,
anticolinergice (Atropina, Scobutil, Buscopan, Helkamon),
glucagon intravenous, inhibitori ai enzimelor (Trasylol, Iniprol).
- combaterea socului, in primul rand perfuzii de sange sau de plasma
(500 – 1.000 ml), substituienti plasmatici (Dextran), Nonadrenalina,
Dopamina sau corticoizi (Hemisuccinat de hidrocortizon, i.v. 100 –
400 mg / zi).
- combaterea durerii (morfina este contraindicate) cu Fortral
(Pentazocina) sau Petidina (Mialgin), 100 ml i.m. sau s.c, Procaina
in perfuzii i.v, din solutia 1 % (40 – 100 ml), Atropina si Scobutil.
combaterea infectiei cu antibiotice: Ampicilina 1 g la 8 ore si Gentamicina
80 mg la 8 ore.

Pancreatita cronica

Pancreatita cronica reprezinta rezultatul unor suferinte pancreatice


primare sau secundare, avand drept consecinta mai ales procese reparative
ale unor agresiuni asupra glandei, procese ce tind sa inlocuiasca tesutul
mobil glandular prin tesut scleros, dand mai ales leziuni anatomice
degenerative si nu inflamatorii.
Simptomatologie.
Este greu sa se descrie un tablou clinic unitar pancreatitelor cornice.
Unele raman asimtomatice, aparand ca surprise operatorii sau necropsice.
Altele au simptomatologie de imprumut si de aceea se descriu simptomele in
raport cu formele clinice ale imbolnavirii.
1. Formele icterice sunt de aparitie mai rara, dar ajung mai usor la
diagnosctic datorita interventiei chirurgicale necesare.
Se pot distinge doua eventualitati:
- icter pseudoneoplazic, progresiv si fara febra si cu prezenta
pruritului: Semnul lui Courvoisier – Terrier este adesea present;
- icterul pseudolitiazic cu angiocolita. Icterul este trecator si urmeaza
unei crize dureroase, insotita de frisoane si febra angiocolica.
Aceste forme sunt mai frecvente, datorita unui obstacol vaterian sau
unei litiaze coledociene.
2. Formele dureroase se caracterizeaza printr-un sindrom dureros
intermitent sau persistent. Sediul durerii poate fi epigastric profound, in
hipocondrul stang sai in bara. Durerile apar, mai ales ritmate, de alimentatie,
fiind confundate cu durerile ulceroase.
3. Formele digestive se manifesta, mai ales prin simptome care
tradeaza deficitul digestive al grasimilor:
- slabirea este progresiva ajungand la 5 – 10 kg in cateva luni;
- steatoreea cu caracter mai ales intermittent, dupa alimente grase. Scaunele
sunt galbene, grase, cu consistenta pastoasa si anormal de abundente.
Examenul coprologic arata o mare cantitate de grasimi nedigerate.
4. Formele de diabet. Este vorba de un bolnav cu dureri epigastrice,
aparand pe un fond diabetic.
5. Formele latente dau simptomatologie bizara si de mica intensitate,
manifestata prin dureri si tulburari dispeptice.
Diagnosticul se pune confruntand datele clinice, radiologice si
biologice.
Diagnosticul radiologic
Semnele radiologice ale pancreatitei cornice sunt inconstante si
adesea dificil de interpretat. Metode de explorare radiological pot fi
urmatoarele:
- pancreatografia simpla da date in caz de pancreatite calcifiante
difuze cu aspect de nor opac in vecinatatea coloanei sau
concremente localizate;
- examenul baritat arata largirea canalului duodenal, cu aspect liniar
in formele hipertrofice;
- duodemografia hipotona prin adaos de anticolinergice sinteza,
permite un contact prelungit al substantei de contrast cu capul
pancreasului si vizualizeaza deformari ale marginii interne a
duodenului si deformarii ale stomacului;
- stratigrafia asociata cu retropneumoperitonului poate da imaginea
pancreasului.
Diagnosticul biologic se realizeaza prin metode diverse:
- masurarea activitatii diastatice a sucului pancreatic; recoltarea
sucului pancreatic prin tubaj duodenal dupa inoculare de secretina;
diminuarea volumului secretiei sub 70 ml si scaderea activitatii
fermentilor ar fi patognomonice;
- scaderea concentratiei maxime a bicarbonatilor si a amilazei sucului
pancreatic obtinut dupa administrarea de secretina;
- tubajul duodenal fara secretina si masurarea activitatii lipazei; ar fi
patognomonica la scaderea activitatii lipazice maxime sub 10
unitati, in cazurile fara icter.
Examanul coprologic pune in evidenta prezenta grasimilor
incomplete digerate de scaun si a fibrelor musculare in cantitati crescute.
Examinarea se face dupe regim fara grasime trei zile si ingerarea unui
amestec de ulei de masline sau bariu. Cand coeficientul de absorbire a
uleiului este sub 80 %, calculate din scaun, proba este pozitiva.
Reactia Tremollier
Deficitul lipazic se pune in evidenta, dozand iodura la 24 ore dupa
ingerare a 1 g de iod sub forma de ulei iodat, administrat ca si capsula de
Lipiodol. In caz de insuficienta pancreatica se gaseste mai putin de 50 % de
iod ingerat.
Reactia gelatinei
Se studiaza aminoacidemia provocata prin absortia gelatinei.
Scaderea curbei normale denota deficitul functiei tripsice.
Absortia oleinei si trioleinei marcate
Se compara curbele de radioactivitate studiate in sange si scaun dupa
absortia de acid oleic si trioleina marcata cu 131 I. S-au mai folosit si
proteine marcate cu 131 I.
Diagnosticul diferential se face cu boala litiazica biliara, cu ulcerul
gastroduodenal, afectiuni ale colonului, rinichiului si cu alte afectiuni
pancreatice cornice.
Tratamentul:
- poate fi medical si chirurgical.
Tatamentul medical
Regimul dietetic consta in evitarea grasimilor, reducerea proteinelor
si proscrierea alcoolului.
Tratamentul durerii se realizeaza cu ajutorul urmatoarelor
medicamente:
- aspirina, antipirina;
- Dolosal;
- novocaina 1 % i.v (10 – 20 ml);
- corticoterapia cu antiinflamator si antitriptic;
- radioterapia.
Tratamentul insuficientei pancreatice se face prin:
- folosirea de extracte pancreatice;
- acid clorhidric cu pepsina;
- preparate cu saruri biliare si enterochinaza.
Stimularea secretiei pancreatice extern se realizeaza prin administrarea de
secretina, pilocarpina, histamine, eserina si vitamina A.
Tratamentul chirurgical
Explorarea chirurgicala va urmari:
- descoperirea pancreasului;
- explorarea radiochirurgicala.
Cap. III Investigatii paraclinice si de laborator

Explorarea functionala a pancreasului se poate efectua prin metode


directe si indirecte.
Metode directe:
Prin metode directe se cerceteaza enzimele (fermentii) pancreatice in
sange, urina si sucul duodenal:
- cercetarea enzimelor din sange si urina;
- cercetarea enzimelor (tripsina, lipaza, amilaza) in sucul duodenal.
A. Cercetarea enzimelor din sange si urina.
Dintre enzimele pancreatice din sange si urina, obisnuit se
cerceteaza amilaza.
Pentru dozarea amilazei (diastazei) din sange, se recolteaza pe
nemanancate 5 – 6 ml sange, fara substanta anticoagulanta. Valoarea
normala a amilazemiei este de 16 – 32 U Wohlgemuth.
Cercetarea este utila in pancreatitele acute (cand amilazemia creste
mult), dar in suferintele cornice nu are valoare.
Pentru cercetarea amilazemiei din urina, se trimit 50 ml de urina, din
prima emisie de dimineata. Amilazemia are valori normale cuprinse intre 32
– 64 U Wohlgemuth (creste in pancreatitele acute).
B. Cercetarea enzimelor (tripsina, lipaza, amilaza) in sucul
duodenal.
Recoltarea sucului duodenal pentru dozarea enzimelor se face prin
metoda tubajului duodenal. Pentru obtinerea unui produs bogat in suc
pancreatic, recoltarea se face dupa stimularea secretiei pancreatice cu eter (2
– 3 ml) introdus pe sonda duodenala.
Pentru cercetarea fermentilor in sucul duodenal se procedeaza astfel:
- dimineata, pe stomacul gol, se procedeaza la un tubaj duodenal cu
sonda Einhorn;
- se evacueaza bila veziculara, administrand pe sonda 300 ml de
solutie de acid clorhidric 1 – 3 % sau 2 – 3 ml eter (proba Katsch),
sau injectand intravenous 80 u, secretina;
- dupa 5 – 10 minute se recolteaza sucul duodenal in care se vor face
dozarile de fermenti.
Cercetarea fermentilor pancreatici in sange si urina are o importanta
mai mare.
Pentru determinarea amilazei se utilizeaza fie procedeul
Wohlgemuth, fie metoda Somogy (normal 80 – 150 mg glucoza la 100 ml
ser sau urina).
Mai recent se folosesc stimulari hormonale cu secretina si
pancreozimina injectate intravenous.
Metode indirecte
O metoda indirecta de explorare a functiei exocrine a pancreasului
este examenul materiilor fecale.
Analiza materiilor fecale se executa dupa ce pacientul a urmat timp
de trei zile dieta Schmidt-Strassburger. Examenul coprologic ofera date
orientative importante privind consecinta unei afectiuni pancreatice asupra
digestiei intestinale.
In suferinta pancreatica se constata urmatoarele:
- la examenul macroscopic: cantitate abundenta, aspect lucios, sticlos,
culoare deschisa, fara miros deosebit;
- examenul microscopic: pune in evidenta multe grasimi neuter, fibre
musculare;
- examenul chimic: evidentiaza lipide peste 10 – 50 g/zi = steatoree
neta. Normal cantitatea de lipide nu depaseste 5g.
In cazul insuficientei pancreatice 70 – 80 % din grasimile ingerate se
regasesc in materiile fecale. De asemenea, cantitatea de azot creste peste 3
g/zi, din cauza neutilizarii substantelor proteice.
Alte metode indirecte sunt: explorarea cu izotopi radioactivi, in
special substante grase marcate cu iod (testul de digestie al trioleinei marcate
cu 131 I care evidentiaza deficite in digestia unor acizi grasi cu eliminarea
lor crescuta in fecale prin deficit de lipaza).
De mare utilitate este scintigrafia pancreatica in special in
diagnosticul proceselor tomorale pancreatice. Aceste testari nu se pot
executa decat in laboratoare de radioizotopi.
Examenul materiilor fecale
Este explorarea care ne ofera date orientative asupra functiei de
digestie si de absortiei. Deoarece alimentatia influenteaza cantitatea si
calitatea materiilor fecale, recoltarea lor trebuie sa fie precedata de un regim
care sa contina toate principiile alimentare, regim standard: compus din 125
g proteine, 200 g hidrati de carbon, 100 g grasimi.
Pacientul trebuie sa urmeze acest regim timp de trei zile. A treia zi
se recolteaza scaunul.
Pe langa regimul alimentar , in tot acest timp, se impune excluderea
oricarui medicatii cu influenta asupra proceselor digestive si asupra
tranzitului.
Materiile fecale recoltate se analizeaza: macroscopic, microscopic si
chimic.
Prin examenul macroscopic al scaunului se pot aprecia: cantitatea,
forma, culoare, mirosul, resturile alimentare nedigerate si produse patologice
(mucus, puroi, sange, paraziti) care se elimina prin materiile fecale.
Examenul microscopic vizeaza urmatoarele elemente: fibrele
musculare, grasimile, amidonul si celuloza. La un om cu digestie normala,
chiar dupa regimul de proba de doua sau trei zile, fibrele musculare,
grasimile, amidonul sau celuloza sunt destul de rare. Aparitia acestora in
cantitate mai mare pledeaza pentru unele tulburari de digestie sau de absortie
sau pentru un tranzit intestinal mai accelerat.
Fibrele musculare
In cazul unei digesti bune, fibrele musculare apar rar sub forma unor
fragmente mici; sunt de obicei de culoare galbena.
Intr-o digestie deficitara, fibrele musculare sunt mai frecvente, apar
partial digerate sau nedigerate, intr-un numar mai mare indica fie o
insuficienta pancreatica, fie o hipersecretie de acid clorhidric.
Grasimile se pot prezenta sub forma de: grasimi neuter, acizi grasi
sau sapunuri.
Prezenta unei cantitati mai mari de grasimi neutre (steatoree) atrage
atentia asupra unuei insuficiente pancreato-biliare (maldigestie). Abundenta
de acizi grasi si sapunuri poate avertiza asupra unor tulburari de malabsortie.
Amidonul in scaunul normal se afla in cantitati foarte mici. Cantitati
crescute se intalnesc in insuficienta pancreatica sau in caz de transit
intestinal accelerat.
Celuloza: prezenta unei cantitati mai mari de celuloza in scaun este
consecinta, de cele mai multe ori, a unui tranzit intestinal mai accelerat.
Alte elemente (produse patologice) care pot fi semnalate in scaun
sunt: mucusul, hematiile, leucocitele, celulele epiteliale (care insotesc, ca si
mucusul, diferite afectiuni inflamatorii) oua de paraziti.
Examenul chimic
Dintre determinarile care se fac in acest scop, cele mai des folosite
in practica sunt: determinarea pH-ului, care se efectueaza cu hartie de
turnesol (reactia acida caracterizeaza procesele de fermentatie, iar reactia
alcalina caracterizeaza scaunele de putrefactie) si determinarea hemoragiilor
oculte (reactia Adler).
Mai rar se cerceteaza: azotul (in pancreatite cornice si enteropatii
cornice, aliminarea azotului fecal este crescuta creatinina), pigmentii biliari
(lipsa lor in scaun pledeaza pentru o ocluzie completa a canalului coledoc).
Pentru determinarea examinarilor fecale se interzice administrarea
unor medicamente pe baza de fier sau hemoglobina:
- nu se fac extractii dentare;
- se verifica daca bolnavul nu prezinta gingivoragii sau epistaxis.
Cap. IV Ingrijirea pacientului cu pancreatita acuta

Pancreatita acuta reprezinta inflamatia acuta a pancreasului.


Enzimele eliberate interstitial provoaca autolezarea pancreasului. Evolutia
este variabila si, initial, dificil de prevazut. Forma acuta catarala survine in
cursul bolilor infectioase. Cea mai severa este forma hemoragica necrotica,
care este deseori letala.
Problemele pacientului:
- discomfort abdominal;
- alterarea eliminarii intestinale;
- risc de deshidratare;
- hipertermie;
- risc de soc hipovolemic.
Obiective:
- sa se amelioreze durerile abdominale;
- pacientul sa fie echilibrat hidroelectrolitic;
- pacientul sa prezinte eliminari intestinale normale.
Interventii
Asistenta:
- asigura repau la pat post alimentar si de lichide;
- aplica punga cu gheata in regiunea epigastrica;
- aplica la indicatia medicului, substitutia volemica parenterala
(glucoza 5 %, solutie Ringer);
- reia alimentarea pe cale naturala dupa 3 – 10 zile de la incetarea
durerilor, cu 400 – 500 ml ceai / 24 ore, supa de zarzavat strecurata,
biscuiti, apoi regimul se imbogateste treptat, cafeaua, alcoolul,
grasimile fiind interzise;
- administreaza tratamentul prescris antialgic, antiinflamator,
antihemoragic, antienzimatic;
- urmareste raportul ingestia / excretia;
- monitorizeze scaunele vitale, presiunea venoasa centrala;
- instaleaza sonda vezicala permanenta si urmareste diureza;
- introduce sonda gastrica pentru aspiratie continua;
- recolteaza produse (sange, urina) pentru cercetarea glicemiei,
amilazemiei, ureei, creatininei testelor de coagulare si amilazuriei;
- pregateste pacientul pentru ecografie, radioscopie toracica;
- pregateste pacientul pentru interventia chirurgicala, daca medical
decide aceasta;
- educa pacientul sa evite pranzurile copioase, alcoolismul, sa
combata obezitatea si sa faca tratamentul correct in cazul tuturor
infectiilor.
Sondajul gastric
Sondajul sau tubajul gastric reprezinta introducerea unui tub de
cauciuc – sonda gastrica prin faringe si esofag in stomac.
Scopul
Explorator:
- recoltarea continutului stomacal in vederea evaluarii functiei
chimice si secretorii;
- pentru studierea avacuatoare a stomacului.
Terapeutic:
- evacuarea continutului stomacal toxic;
- curatirea mucoasei de exudate si substante straine depuse;
- hidratarea si alimentarea bolnavului;
- introducerea unor substante medicamentoase.
Indicatii: in gastritele acute sau cornice, boala ulceroasa.
Materiale necesare
De protectie:
- doua sorturi din cauciuc sau din material plastic;
- musama si aleza;
- prosoape;
Sterile:
- sonda;
- doua serungi de 20 ml;
- casoleta cu manusi de cauciuc;
- pense hemostatice;
- eprubete.
Nesterile:
- tavita renala;
- tava medicala;
- pahar cu apa aromata;
- pahar cu apa pentru proteza;
- recipient pentru colectare.
Medicamente: la indicatia medicului.
Pregatirea pacientului
Psihic:
- se informeaza pacientul si se explica necesitatea tehnicii;
- este rugat sa respecte indicatiile date in timpul sondajului.
Fizic:
- se aseaza pacientul pe scaun cu speteaza, cu spatele cat mai drept;
- se protejeaza de cauciuc sau de material plastic;
- i se indeparteaza proteza si se aseaza in paharul cu apa;
- se aseaza tavita renala sub barbie pentru a capta saliva;
- este solicitat sa mentina tavita in aceasta pozitie;
- pacientul nu va manca in dimineata efectuarii examenului.
Tehnica
- asistenta se spala pe maini cu apa si sapun;
- imbraca sortul de cauciuc, isi pune manusile sterile;
- umezeste sonda pentru a favoriza alunecarea prin faringe si esofag;
- se aseaza in dreapta pacientului si ii fixeaza capul cu mana stanga,
tinadu-l intre mana si torace;
- prinde cu mana dreapta extremitatea rotunjita a sondei ca pe un
creion, cere pacientului sa deschida larg gura, sa respire adanc si
introduce capatul sondei pana la peretele posterior al faringelui,
invitand pacientul sa inghita;
- prin deglutitie sonda patrunde in esofag si este impinsa foarte atent
spre stomac (la marcajul 40 – 50 cm citit la arcada dentara);
- verifica prezenta sondei in stomac prin aspirarea continutului
stomacal cu ajutorul seringii, se fixeaza sonda;
- se aseaza la extremitatea libera a sondei balonul Erlenmeyer (cand
se colecteaza pentru o proba) sau aspira sucul gastric cu seringa;
- pentru a favoriza golirea stomacului, pacientul este rugat sa-si
contracte peretii abdominali;
- extrage sonda printr-o miscare hotarata, cu prudenta dupa
comprimarea ei cu o pensa hemostatica pentru a impiedica
scurgerea continutului in faringe;
- cand capatul liber ajunge in gura pacientului se prinde cu mana si se
indeparteaza sonda;
- goleste continutul in vasul colector;
- aseaza sonda in tavita renala;
- i se ofera pacientului un pahar cu apa aromata sa-si clateasca gura;
- se sterg mucozitatile;
- i se ofera proteza;
- se aseaza pacientul in pozitie comoda.
Cap. V Prezentarea cazurilor

Cazul I
Culegerea datelor
Pacienta G.N., in varsta de 67 ani, cu domiciliul in localitatea
Galicea, judetul Valcea, se interneaza la Spitalul Judetean de Urgenta, sectia
Chirurgie, pe data de 24 ianuarie 2010 cu diagnosticul de pancreatita
cronica.
Antecedente personale fiziologice:
- prima menstruatie la 13 ani, iar la varsta de 50 ani a intrat la
menopauza;
- a avut o nastere cu evolutie favorabila.
Antecedente personale patologice:
- a avut doua avorturi la cerere.
Antecedente heredocolaterale: neaga
Mod de viata:
- locuieste cu sotul si fiul lor intr-o casa cu cinci camere;
- consuma alcool ocazional;
- nu fumeaza;
- bea cate o cafea zilnic si nu neglijeaza masa de dimineata.
Motivele internarii:
- dureri abdominale difuze de intensitate crescuta, localizate in
epigastrul superior cu iradiere in bara;
- intoleranta alimentara;
- greata;
- varsaturi, la inceput alimentare apoi bilioase;
- balonari;
- tanzit intestinal incetinit;
- stare de neliniste;
- insomnii.
Istoricul bolii
In urma cu o saptamana a aparut intoleranta alimentara, greturi,
varsaturi la inceput alimentare apoi bilioase, dureri abdominale difuze la
inceput, apoi s-au accentuat pe fiecare zi mai mult, tegumente palide.
Examenul clinic general:
- pacient sex feminin;
- stare generala alterata;
- stare de nutritie buna: G = 70 Kg, I = 1,80 m;
- stare de constienta pastrata;
- tegumente si mucuoase palide;
- tesut conjunctiv – adipos normal reprezentat;
- sistem muscular normal;
- ganglioni limfatici nepalpabili;
- sistem osteo-articular integru si mobil;
- aparat respirator: torace normal conformat, sonoritate pulmonara
prezenta;
- aparat cardio-vascular: aria matitatii cardiace in limite normale,
zgomote cardiace ritmate, bine batute, T.A. = 130 / 70 mm Hg, puls
84 batai / min;
- aparat digestive: abdomen meteorizat, durere la palpare superficiala
si profunda, ficat si splina in limite normale, tranzit intestinal
incetinit;
- aparat urogenital: loji renale libere, nedureroase, mictiuni spontane;
- SNC: orientat temporo-spatial, ROT prezente bilateral.
Examene de laborator:
- colesterol – 168 mg / dl;
- creatinina – 0,9 mg / dl;
- glicemie – 96 mg / dl;
- leucocite – 6000 elemente / mm 3;
- VSH – 15 mm / 1h;
- uree sangvina – 0,61 mg %;
- amilaze – 1033 U.W;
- calcemie – 11 mg %;
- T.G.O – 15 U.I.;
- T.G.P – 12 U.I.
Examene paraclinice:
- ecografie abdominala: ficat usor neomogen, colecist cu dimensiuni
normale, fara calculi, splina de volume normal;
- radiografie abdmoninala simpla.
Tratamentul efectuat pe timpul spitalizarii
A urmat tratament cu solutii perfuzabile, analgezice, vitamine, regim
alimentar, fara cafea, condimente, prajeli, grasimi.
Pe durata spitalizarii, boala a evolual favorabil astfel ca dupa sapte
zile de spitalizare pacienta se externeaza intr-o stare ameliorata cu
recomandari la externare:
- regim alimentar;
- respectarea medicatiei;
- control periodic.
Cazul II
Culegerea datelor
Pacienta P.G., in varsta de 42 ani, cu domiciliul in Rm. Valcea,
judetul Valcea, se interneaza la Spitalul Judetean de Urgenta pe data de 05
martie 2010, cu diagnosticul de pancreatita cronica.
Antecedente personale fiziologice:
- prima menstruatie la 14 ani;
- a avut doua nasteri cu evolutii favorabile.
Antecedente heredocolaterale: neaga
Mod de viata:
- locuieste cu sotul si cei doi copii ai lor intr-un apartament cu trei
camere;
- nu este fumatoare;
- consuma alcool ocazional;
- bea cate o cafea zilnic si nu neglijeaza masa de dimineata.
Motivele internarii:
- intoleranta alimentara;
- greturi;
- varsaturi la inceput alimentare apoi bilioase;
- dureri abdominale difuze de intensitate crescuta;
- balonari;
- tranzit incetinit;
- stare de neliniste;
- insomnii;
- anxietate.
Istoricul bolii:
In urma cu o saptamana a aparut o intoleranta alimentara, greturi,
varsaturi la inceput alimentare apoi bilioase, dureri abdominale difuze la
inceput apoi s-au accentuat pe fiecare zi mai mult. La durere pacientul spune
ca lua pozitii si la administrarea calmantelor, durerile treceaua.
Examenul clinic general:
- pacient sex feminin;
- stare generala alterata;
- stare de nutritie buna: G = 90 Kg, I = 1,65 m;
- stare de constienta pastrata;
- tegumente si mucuoase palide;
- tesut conjunctiv – adipos normal reprezentat;
- sistem muscular normal;
- ganglioni limfatici nepalpabili;
- sistem osteo-articular integru si mobil;
- aparat respirator: torace normal conformat, sonoritate pulmonara
prezenta;
- aparat cardio-vascular: aria matitatii cardiace in limite normale,
zgomote cardiace ritmate, bine batute, T.A. = 130 / 70 mm Hg, puls
84 batai / min;
- aparat digestive: abdomen meteorizat, durere la palpare superficiala
si profunda, ficat si splina in limite normale, tranzit intestinal
incetinit;
- aparat urogenital: loji renale libere, nedureroase, mictiuni spontane;
- SNC: orientat temporo-spatial, ROT prezente bilateral.
Examene de laborator:
- glicemie – 107 mg / dl;
- uree sangvina – 0,60 mg %;
- colesterol – 170 mg / dl;
- creatinina – 0,8 mg / dl;
- VSH – 15 mm / 1h;
- amilaze – 1030 U.W;
- leucocite – 6.000 elemente / mm3;
- calcemie – 11 mg %;
- T.G.M – 15 U.I.;
- T.H.P – 12 U.I.
Examene paraclinice:
- ecografie abdominala: ficat usor neomogen, colecist cu dimensiuni
normale, fara calculi, splina de volume normal;
- radiografie abdmoninala simpla.
Tratament:
- cu solutii perfuzabile;
- analgezice;
- vitamine;
- antibiotice cu actiune asupra florei intestinale:
- regim alimentar: fara cafea, condimente, prajeli, grasimi.
Pe durate spitalizarii boala a avoluat favorabil, astfel ca dupa sapte
zile de spitalizare pacientul se externeaza intr-o stare ameliorate cu
recomandari la externare:
- regim alimentar;
- respectarea medicatiei;
- control periodic.
Cazul III
Culegerea datelor
Pacienta V.A., in varsta de 58 ani, cu domiciliul in localitatea
Mihaesti, judetul Valcea, se interneaza la Spitalul Judetean de Urgenta,
sectia Chirurgie, pe data de 17 aprilie 2010 cu diagnosticul de pancreatita
cronica.
Antecedente personale fiziologice:
- prima menstruatie la 15 ani, iar la varsta de 48 ani a intrat la
menopauza;
- a avut o nastere cu evolutie favorabila.
Antecedente personale patologice:
- a avut doua avorturi la cerere.
Antecedente heredocolaterale: neaga
Mod de viata:
- locuieste cu sotul si fiul lor intr-o casa cu cinci camere;
- consuma alcool ocazional;
- nu fumeaza;
- bea cate o cafea zilnic si nu neglijeaza masa de dimineata.
Motivele internarii:
- dureri abdominale difuze de intensitate crescuta, localizate in
epigastrul superior cu iradiere in bara;
- intoleranta alimentara;
- greata;
- varsaturi, la inceput alimentare apoi bilioase;
- balonari;
- tanzit intestinal incetinit;
- stare de neliniste;
- insomnii.
Istoricul bolii
In urma cu o saptamana a aparut intoleranta alimentara, greturi,
varsaturi la inceput alimentare apoi bilioase, dureri abdominale difuze la
inceput, apoi s-au accentuat pe fiecare zi mai mult, tegumente palide.
Examenul clinic general:
- pacient sex feminin;
- stare generala alterata;
- stare de nutritie buna: G = 86 Kg, I = 1,75 m;
- stare de constienta pastrata;
- tegumente si mucuoase palide;
- tesut conjunctiv – adipos normal reprezentat;
- sistem muscular normal;
- ganglioni limfatici nepalpabili;
- sistem osteo-articular integru si mobil;
- aparat respirator: torace normal conformat, sonoritate pulmonara
prezenta;
- aparat cardio-vascular: aria matitatii cardiace in limite normale,
zgomote cardiace ritmate, bine batute, T.A. = 130 / 70 mm Hg, puls
84 batai / min;
- aparat digestive: abdomen meteorizat, durere la palpare superficiala
si profunda, ficat si splina in limite normale, tranzit intestinal
incetinit;
- aparat urogenital: loji renale libere, nedureroase, mictiuni spontane;
- SNC: orientat temporo-spatial, ROT prezente bilateral.
Examene de laborator:
- colesterol – 168 mg / dl;
- creatinina – 0,9 mg / dl;
- glicemie – 96 mg / dl;
- leucocite – 6000 elemente / mm 3;
- VSH – 15 mm / 1h;
- uree sangvina – 0,61 mg %;
- amilaze – 1033 U.W;
- calcemie – 11 mg %;
- T.G.O – 15 U.I.;
- T.G.P – 12 U.I.
Examene paraclinice:
- ecografie abdominala: ficat usor neomogen, colecist cu dimensiuni
normale, fara calculi, splina de volume normal;
- radiografie abdmoninala simpla.
Tratamentul efectuat pe timpul spitalizarii
A urmat tratament cu solutii perfuzabile, analgezice, vitamine, regim
alimentar, fara cafea, condimente, prajeli, grasimi.
Pe durata spitalizarii, boala a evolual favorabil astfel ca dupa sapte
zile de spitalizare pacienta se externeaza intr-o stare ameliorata cu
recomandari la externare:
- regim alimentar;
- respectarea medicatiei;
- control periodic.
Cap. VI Concluziile proiectului de diploma

Ingrijirile de sanatate sunt o componenta esentiala a societatii, care


evolueaza odata cu ea.
Persoanele care efectueaza ingrijiri de sanatate sunt persoane cu
cunostinte profesionale bogate si calitati morale deosebite.
An ales ca tema a lucrarii de diploma Pancreatita pentru faptul ca
este o afectiune intalnita din cauza unei alimentatii necorespunzatoare, a
consumului de alcool, dar si pentru faptul ca o cunostinta are aceasta boala.
Lucrarea este alcatuita din sapte capitole:
- capitolul I – prezinta “Notiuni de anatomie si fiziologie.”
- capitolul II – cuprinde notiuni despre “Pancreatita.”
- capitolul III – cuprinde “Investigatiile paraclinice si de laborator.”
- capitolul IV – cuprinde “Ingrijirea pacientului cu pancreatita.”
- capitolul V – cuprinde “Prezentarea celor trei cazuri si planurile de
ingrijire.”
- capitolul VI – cuprinde “Concluziile proiectului.”
- capitolul VII – cuprinde “Bibliografia.”
In primul caz pacienta prezinta durere epigastra difuza, greturi,
varsaturi, ficat si splina in limita normala si tranzit intestinal incetinit.
Cea de-a doua pacienta prezinta dureri epigastrice cu iradiere in
bara, greturi, varsaturi post-prandiale, abdoment meteorizat, tranzit intestinal
incetinit, ficat usor neomogen, iar cea de-a treia pacienta prezinta intoleranta
alimentara, dureri abdominale, varsaturi, scadere ponderale, ficat normal,
colecist fara calculi, splina de volum normal.
In toate cele trei cazuri simptomul predominant este durerea
epigastrica si varsaturile , de aceea si prima nevoie este aceeasi la toate cele
trei cazuri si anume “Nevoia de a evita pericolele”.
Din toate cele trei cazuri reiese ca pancreatita este o boala cauzata de
o alimentatie necorespunzatoare bogata in grasimi.
Ingrijirile acordate celor trei paciente sunt usor diferite de la caz la
caz datorita simptomatologiei diferite, asadar si ingrijirile se fac in functie de
ordinea nevoilor fundamentale pe care le prezinta pacienta.
In urma ingrijirilor diferentiate evolutia pacientelor a fost favorabila.
S-au externat cu stare generala ameliorata si in toate cele trei cazuri medical
le-a recomandat un regim alimentar asemanator, cu revenire la control
periodic.
Cap. VII Bibliografie

• Tehnici speciale de ingrijire a bolnavilor – Georgeta Balta, Maria


Otilia Stanescu, Lucretia Titirica, Editura Didactica si Pedagogica
Bucuresti.
• Ingrijiri speciale acordate pacientilor de catre asistentii medicali –
Elena Dorobantu, Gherghinica Gal, Florica Udma.
• Planuri de ingrijire – Dr. Vasile Bonat, Mariuca Ivan, Editura
Viata Medicala Romaneasca.
• Atlas de anatomie – Editura Vox.
• Tehnici de evaluare si ingrijiri acordate de asistentii medicali –
Lucretia Titirica.