ectoparaziților

generalitate

Ectoparaziții sunt paraziți care trăiesc pe suprafața exterioară a

gazdei sau în cavități ușor accesibile, cum ar fi nasul, urechile și gura.
Ectoparazitele de interes sanitar sunt, în cea mai mare, parte, artropode
(Phylum Arthropoda), dintre care cele mai faimoase sunt fără îndoială, purice,
căpușe, păduchi și acarieni. În general, artropodii sunt ectoparaziți în stadiul
adult, dar în unele cazuri pot fi și în stadiul larvelor.
Infestarea ectoparazică poate apărea atât la oameni cât și la animale și se
numește ectoparazitoză .

Tipurile de ectoparazite
Ectoparazitele cunoscute în prezent sunt foarte multe și aparțin celor mai
variate specii.
Cu toate acestea, ectoparazitele pot fi împărțite în două grupe mari:

 Ectoparaziții permanenți : sunt paraziți care trăiesc permanent pe

suprafața corpului gazdei. Acest lucru se datorează faptului că aceste
organisme depind de gazdă nu numai pentru nutriție, ci și pentru alți
factori esențiali pentru supraviețuirea lor, cum ar fi, de exemplu,
temperatura corpului.
 Ectoparazite temporare : ele sunt paraziți care pot conduce o mare parte
din viața lor în mediul extern și care atacă oamenii și animalele doar
atunci când trebuie să se hrănească cu sângele lor ( ectoparaziții
hematofagi ).

Ectoparazitele de interes pentru sănătate

Ectoparazitele de interes pentru sănătate sunt considerate, în mod
substanțial, că pot provoca boli reale și / sau pot acționa ca purtători pentru
transmiterea de viruși, bacterii și alți paraziți care, la rândul lor, pot provoca boli
grave.
După cum sa menționat, principalele ectoparazite de interes medical sunt
artropodele. Prin urmare, principalele caracteristici ale artropodelor
ectoparazitare, ale căror infestări au o mare relevanță clinică pentru oameni, vor
fi descrise mai jos.

Acarienii
Acarienii sunt ectoparaziți permanenți aparținând clasei de arahnide.
Speciile care aparțin acestui grup sunt foarte multe, dintre care
amintim: Sarcoptes scabiei, Demodex folliculorum și Demodex brevis .
Majoritatea speciilor aparținând genului Demodex , la om, sunt situate în
principal pe față și pe nas, în cazul în care, totuși, nu provoacă alterări sau daune
apreciabile. Cu toate acestea, este important de subliniat faptul că unele
ectoparazite aparținând acestui gen sunt responsabile de
transmiterea bacilului lui Hansen, adică agentul etiologic care provoacă lepră.
Sarcoptes scabiei, în schimb, este ectoparazitul responsabil pentru
debutul scabiei, o infecție specială a pielii care afectează atât bărbații, cât și
animalele.

curiozitate
Există multe varietăți de S. scabiei, fiecare dintre acestea fiind, de obicei ,
specifice gazdei . Aceasta înseamnă că fiecare acarian este capabil să atace, să
infecteze și să declanșeze scabie la anumiți oaspeți: va exista un acarian care
poate provoca scabie la bărbați, unul care poate provoca acest lucru la câini și
așa mai departe pentru alte animale. Acarianul scabie care afectează oamenii
este S. scabiei var. hominis .
Cu toate acestea, paraziți responsabili de scabie de animale încă mai pot ataca
omul, provocând un simptom similar - dar nu același lucru - cu cel cauzat de
acarianul scabiei omului.
Există, de asemenea, alți acarieni aparținând genurilor diferite care infectează în
mod normal animalele și plantele, dar care pot, de asemenea, ataca ocazional
oamenii provocând leziuni scumoase.
În cele din urmă, acarienii nu pot fi uitați, mai ales datorită puterii lor alergene .

Patogenicitatea și manifestările clinice

Ectoparazitele aparținând genului Demodex cauzează în general leziunile
cutanate asemănătoare acneei, care nu sunt foarte evidente și mâncărime. Mai
mult, prezența acarienilor aparținând acestui gen ar putea favoriza apariția boils
și / sau a foliculitei.
Importanța clinică a infestării cu S. scabiei, pe de altă parte, este cu siguranță
mai mare. Femela din S. scabiei, de fapt, sapă niște tuneluri reale pe pielea
oaspetelui pentru a-și pune ouăle. Acest comportament cauzează vezicule și
mâncărime intense, adesea însoțite de leziuni la zgârieturi.
La pacienții imunocompromiși sau deflați, infestarea cu S. scabiei poate conduce
la apariția așa-numitului "scabie norvegiană", care se caracterizează prin apariția
leziunilor scuamoase convulsive.

Căpușele
Cicatricele sunt ectoparazite temporare care trăiesc cea mai mare parte a vieții
lor în mediul extern și atacă oamenii (sau animalele) doar pentru a se hrăni cu
sângele lor. În acest sens, trebuie subliniat că căpușele sunt hematofage nu
numai în starea adultă, ci și în stadiul larvelor.
În Italia, speciile de căpușe care pot ataca omul sunt cu adevărat multe. Dintre
acestea, menționăm: Ixodes ricinus (specia cea mai răspândită), I. gibbosus, I.
hexagonus, Haemaphysalis punctata și Dermacentor marginatus .
Multe specii de căpușe sunt considerate periculoase deoarece sunt capabile să
transmită agenți patogeni gazdei responsabile de boli grave, cum ar fi boala
Lyme, meningoencefalita suportată de căpușe, ehrlichiosis și rickettsialosis .

Patogenicitatea și manifestările clinice

Muscatura bifazelor este foarte specială și diferită de cea a altor ectoparazite.
Monetăria, de fapt, când atacă oaspetele să mănânce, își inoculează saliva, care
poate digera țesuturile cu care intră în contact, provocând ruperea sângelui și a
capilarelor limfatice. Toate acestea conduc la formarea leziunilor traumatice .
În mod obișnuit, leziunea de mușcături se manifestă ca un spot eritematos în
centrul căruia este un plasture albastru.

Știai că ...
În cazul infestației cu căpușe, acestea trebuie îndepărtate cu mare atenție de la
suprafața corporală a omului (sau animalului) afectat. De fapt, pentru a fi capabil
să se hrănească, căpușa este echipată cu un triunghi introdus în piele. Prin
ruperea ectoparazitei de pe piele cu energie excesivă există riscul ruperii ruperii,
favorizând eliberarea conținutului intestinal al artropodului. Este tocmai în
conținutul intestinal al căpușelor care poate conține agenți patogeni transmiși de
aceste ectoparazite.
De aceea, îndepărtarea bifazei trebuie efectuată mai întâi prin acoperirea cu ulei,
pentru a împiedica respirația. După aceea, artropodul ar trebui să fie îndepărtat
foarte lent și progresiv, făcând o mișcare de rotație, ca și cum ar fi "deșurubat".
În acest fel, riscul de rupere a tribordului ar trebui redus considerabil.
Chiarul trebuie apoi analizat pentru a evalua prezența oricăror agenți patogeni,
pentru a determina necesitatea sau nu a efectua terapii profilactice de
medicamente.
Cu toate acestea, dacă sunteți atacat de o bifă, este întotdeauna bine să solicitați
sfatul medicului dumneavoastră despre ce să faceți (sau medicul veterinar în
cazul animalelor).

puricii
Flăcările sunt ectoparazite, de obicei temporare, aparținând clasei de insecte
(ordinea afaniților). Flăcările pot infecta atât mamifere (inclusiv oameni), cât și
păsări.
Dintre speciile care atacă cel mai frecvent oamenii, menționăm: Pulex
irritans, Ctenocephalides felis, C. canis și Xenopsylla cheopis .

Patogenicitatea și manifestările clinice

Leziunile cauzate de purici sunt dureroase, dar de dimensiuni modeste și se
manifestă prin reacții eritematopofore. La copii, cu toate acestea, veziculele pot
apărea, de asemenea.
Ceea ce este cel mai îngrijorat de mușcăturile de purici este transmiterea
potențială a agenților patogeni. De fapt, puricii pot fi purtători de bacterii, viruși
și helminți și sunt responsabili pentru transmiterea bolilor grave, cum ar fi, de
exemplu, ciuma, tiful murin, tiful endemic și mixomatoza infecțioasă.

lice
Paduchii sunt ectoparazite permanente si obligatorii apartinand ordinului
anoplurilor, care face parte din clasa de insecte. Paduchii de interes uman
sunt Pediculus humanus capitis, P. humanus humanus și Phthirus
pubis ( păduchi pubian ).
P. humanus capitis este cel care afectează cel mai frecvent comunitățile din
copilărie și este transmis prin contact direct de la individ la individ.

Patogenicitatea și manifestările clinice

Leziunile cauzate de păduchii sunt foarte enervante, deoarece provoacă pruritul
și iritarea pielii.
Mai mult, P. humanus umanus poate fi, de asemenea, purtătorul de diverși
agenți patogeni capabili să provoace boli cum ar fi febra epidemică recurentă,
tifonul exanthematic și febra santului.

ploșnițe
Bug-urile sunt ectoparazite temporare aparținând clasei de insecte și ordinii
heteropterelor.
Cele mai cunoscute ectoparazite de acest tip sunt, fără îndoială, așa-
numitele bug-uri de pat ( Cimex lectularius ), așa-numitele deoarece, în
general, infestă saltelele și o înghit pe bărbat prin inul.

Patogenicitatea și manifestările clinice

Înțepăturile de păduchi de ploaie nu sunt, de obicei, dureroase, dar dau naștere la
mâncărime și la leziuni eredemato-edematoase. În unele cazuri, pot apărea și
simptome mai severe, cum ar fi tahicardia și starea generală de rău.

Diptera
Diptera sunt insecte cu aripi, deci capabile să zboare și să se miște ușor. Diptera
poate fi împărțită în hematofag și nehematofag.
Diptereenii hematofagi sunt considerați ectoparaziți adevărați; printre cei de
interes uman, ne amintim de țânțar comun, țânțar tigru și numeroase alte specii
de țânțari, pappataci, gadflies și zbura tsetse.
Difteranii non-hematofagi, pe de altă parte, sunt considerați mai degrabă
" difuzoare mecanice de patogen ". Acest lucru se datorează faptului că
dipterienii nehematofagi se hrănesc cu materiale organice de diferite tipuri care
ar putea fi contaminate de diferiți agenți patogeni. Prin labele, fecalele și
regurgitarea, aceste insecte sunt astfel capabile să transporte și să răspândească
bacterii, viruși și paraziți.

Patogenicitatea și manifestările clinice

Puncția Diptera nu se îngrijorează atât de mult de tipul de leziuni care derivă din
ea - care, cu toate acestea, poate fi foarte enervantă, dureroasă sau mâncantă - ci
se referă, în primul rând, la transmiterea potențială a agenților patogeni. Aceste
ectoparazite hematofagice - precum și diptere nehematofage - pot, de fapt, să
transmită bacterii, viruși și alți paraziți capabili să declanșeze boli foarte grave
care pot afecta atât oamenii cât și animalele. Acestea includ: leishmaniasis,
boală de somn, febră virusului Zika, carbuncle, inimă, dengue, chikungunya și
febră galbenă.

Tratamente și tratamente
Tratamentele și tratamentele împotriva infestărilor ectoparazice pot varia foarte
mult în funcție de mai mulți factori, cum ar fi tipul de parazit care a infestat
gazda, stadiul în care se află, starea de sănătate a gazdei și așa mai departe.
În unele cazuri - de exemplu, în prezența acarienilor și a păduchilor - poate fi
util să se recurgă la tratamentul farmacologic cu pesticide pentru utilizare
locală (cum ar fi, de exemplu, permetrinul).
Cu alte ocazii, cu toate acestea, este necesar să se efectueze o dezinfecție a
mediului în care trăiește cineva, ca în cazul bug-urilor de pat.
În cazul căpușelor, în schimb, pe lângă îndepărtarea acestor ectoparazite de pe
pielea gazdei, este posibil să intervină cu terapii profilactice împotriva agenților
patogeni pe care acești ectoparaziți le pot transmite.
Cu toate acestea, furajele și Diptera se luptă mai mult decât orice altceva cu
utilizarea de repellenți potriviți, pentru a preveni perforațiile lor.
Cu toate acestea, în caz de suspiciune de infestare sau puncție de ectoparaziți,
este întotdeauna bine să contactați medicul care va furniza toate informațiile
corespunzătoare și - evaluarea de la caz la caz - va prescrie cea mai potrivită
terapie medicamentoasă.