C 2 Subincreng.a FLAGELLATA Ag. Etiologici Si Vectori

Cursul 2
BIOCHIMIE APLICATĂ
Cursul 2
PARAZITISM. PARAZIŢI
Definiţia şi obiectul
parazitologiei
Parazitologia este o ramură a ştiinţelor biologice care studiază parazitismul,
paraziţii şi parazitozele.
　　　 Parazitologia are două componente de sine stătătoare: Parazitologia generală şi
parazitologia specială.
specială
　　　 Parazitologia generală
general are ca obiect de studiu problematica parazitismului, paraziţii
şi unele aspecte privind parazitozele.
parazitozele
　　　 Parazitologia specială are obiect parazitozele: protozoozele, helmintozele,
arachnoentomoze (Olteanu, 2001).
Cursul 2
Paraziţi şi
　　parazitismul
Prin noțiunea de parazit se ȋnțelege orice organism vegetal sau
animal, care trăiește la suprafață sau în interiorul corpului unei alte ființe de
natură vegetală sau animală, pe seama căreia se hrănește o parte sau în to
talitatea vieții sale și căreia, în general, îi produce fenomene patologice (Nit
zulescu, 1979).
　　　　　
Parazitismul reprezintă o asociație biologică care necesită în mod o
bligatoriu doi factori:
　　　　　 - pe de o parte, ființa viețuitoare care oferă adăpost și hrană, adi
că gazda, iar
　　　　　 - pe de altă parte, ființa viețuitoare care folosește acest adăpost
locuință și hrană, adică parazitul. 　　　　　　　
Cursul 2
Paraziţi şi
parazitismul
Astfel, parazitismul reprezintă interrelaţia a două organisme în
care unul – parazitul este adăpostit temporar sau permanent de către o
rganismul gazdă pe seamă căreia se hrăneşte producându-i daune (Di
nulescu şi Niculescu, 1960 cit. Olteanu, 2001).
Ca urmare., prin parazit (gr. para = lângă, sitos = hrană) se înţ
elege organismul vegetal sau animal care foloseşte alt organism (gazd
a) ca sursă de hrană şi biotop (Dulceanu, 1975 cit. Olteanu, 2001).
Cursul 2
Tipuri de
parazitism
Pentru unele organisme parazitismul este unicul mod de existență, pentru a
ltele poate fi numai o alternativă (Georgescu si colab., 1965).
Astfel, parazitismul este foarte răspândit în lumea vie, distingându-se urmă
toarele tipuri:
　　　 a) Parazitism facultativ, numit şi pseudoparazitism. În acest caz, organismele t
răiesc liber, dar în anumite condiţii ele pot duce un mod de viaţă parazitar. O formă
de parazitism facultativ este parazitismul accidental, întâlnit la unele specii de insec
te şi acarieni.
　
　 Exemplu:
Larvele de Musca domestica se instaleaza ȋn țesuturi, doar in cazuri rare
Cursul 2
Tipuri de
parazitism obligatoriu. În acest caz, parazitul este legat de gaz
b) Parazitism
dă cel puţin un anumit stadiu din ciclul lui de dezvoltare.
Cursul 1
Tipuri de
parazitism ocazional. În acest caz, parazitul îşi desfăşoară ciclu
c) Parazitism
l de viaţă pe o altă gazdă decât cea obişnuită.
Cursul 1
Tipuri de
parazitism
　　　 d) Hiperparazitism. În acest caz un parazit poate fi
gazdă la rândul lui pentru o altă specie de parazit.
　　　 De exemplu: Ctenocephalus canis sau Pulex irritans
(ectoparaziţi la câine şi om) pot fi gazde pentru tenia
Dipylidium caninum (Moglan şi Popescu, 2009).
Cursul 2
Clasificarea
paraziților
Parziţii se pot clasifica după mai multe criterii:
După localizarea paraziţilor în organismul uman se disting:
a. Ectoparaziţi - paraziţi care trăiesc la suprafaţa tegumentului uman: Pedic
ulus sp., acarieni, heteroptere.
b. Endoparaziţi - paraziţi localizaţi în:
Cavităţi
Exemplu: în intestin viermi adulţi din speciile: Ascaris lumbricoides,
Enterobius vermicularis,Trichinella spiralis, Tenia saginata, T.solium, etc.;
în vagin - Trichomonas vaginalis;
Ţesuturi
Exemplu: Larva Trichinella spiralis în musculatură, larva de Echinoc
occus granulosus în ficat, plămân, larva de Tenia în musculatură, ţesut subc
utanat, viscere,)
Viermi adulţi la nivelul ficatului: Trematode hepatice
Celule
Exemplu: Plasmodium sp. în hematii.
Cursul 2
În funcţie de numărul de gazde se disting:

monoxeni – cu o singură gazdă
dixeni – cu două gazde
polixeni - cu numeroase gazde
După efectul paraziţilor asupra gazdei (om, animal) există:
Paraziţi comensali - trăiesc în organismul uman fără a-i produce pertu
rbări (ex. Candida, Entamoeba hystolitica forma „minuta”, amibele nepatogene,
unele flagelate intestinale şi în anumite condiţii Giardiaintestinalis, Trichomonas
vaginalis).
Paraziţi „oportunişti” - determină parazitoze asimptomatice sau cu ev

oluţie clinică uşoară la persoanele imunocompetente (cu proprietăţi imunitare) ş
i boli grave, adesea letale, la persoanele imunocompromise, în special la pacie
nţii cu AIDS: Pneumocystis carinii, Toxoplasma gondii, Criptosporidium, Criptoc
occus,Candida.
Paraziţi patogeni - paraziţi a căror prezenţă în organismul uman decl
anşează perturbări mai mult sau mai puţin grave.
Cursul 2
După specificitatea parazitară se disting:

•　　　 Paraziţi stricţi - adaptaţi doar la o singură gazdă definitivă, care nu pot
trăi pe seama unei alte gazde definitive (speciile genului Tenia sp);
•　　　 Paraziţi cu specificitate relativă - pot trece de la o gazdă la alta

(insecte hematofage vectoare ale bolilor commune omului şi animalelor).
　　　
Principalele
rinci căi de pătrundere a paraziților
în gazdă
Principalele căi de pătrundere a paraziților în organismul-gazdă sunt:
　　　 1) Calea pasivă- pătrund aîn organismul-gazdă o dată cu apa, aerul s
au alimentele. Dintre formele ciclului evolutiv, se dezvoltă numai acelea care
au atins un anumit stadiu din ciclul lor vital.
　　　 a. Calea aerogenă
　　　　 Paraziții aerogeni sunt capabili să supraviețuiască în mediul extern s
ub formă de larvă, chist sau, ou, etc. (Nitzulescu, 1979).
　　　　 De exemplu, stadiul larvar al Enterobius vermicularis (oxiurul) poate
ajunge ușor în aer prin scuturarea așternuturilor de pat ale unei persoane infe
ctate. Astfel larvele pot ajunge direct în cavitatea bucală sau să ajugă pe alim
ente, ulterior acestea ingerându-se.
　　　　 b. Calea digestivă
　　　　 Transmiterea se face prin fructe și legume nespălate, carne incorect
preparată termic, etc.
　　　　 c.Prin intermediul apei contaminate
　　　　 Cele mai frecvente cauze de contaminare ale apei se produc ca ur
mare a deversării apelor fecaloid-menajere. 　　　
Cursul 2
Principalele
rinci căi de pătrundere a paraziților în gaz
　　 2) Calea activă.
Parazitul pătrunde activ prin tegumentul gazdei.
　　　 De exemplu:
• larvele nematodului Strongyloides stercoralis pătrund pri
n pielea omului până la vasele de sânge;
•la cal, larvele dipterului Gastrophilus inermis pătrund prin t
egumentul obrajilor şi migrează spre comisurile buzelor.
　　　
　　　
Cursul 2
Principalele
rinci căi de pătrundere a
paraziților în gazdă
　　　 3. Consumarea gazdelor intermediare.

　　　　 Porcul se îmbolnăveşte de acantocefaloză dacă mănânc
ă larve de scarabeide infestate cu Macracanthorhynchus
hirudinaceus.
　　　
　　　
Cursul 2
Principalele
　　　　　
　　　 4. Prin inoculare de către vectori.
　　　　 În plaga făcută cu prilejul hrănirii, organismele vect
oare introduc paraziţii.
De exemplu:
•, căpuşa Haemophisalis punctata, în timpul hrănirii inocule
ază la bovine sporozoarul Babesia bigemina
•femela de Anopheles maculipennis inoculează hematozoa
rul palustru (Popescu şi Moglan, 2009)..
　　
Cursul 2
Principalele
rinci căi de pătrundere a paraziților în
gazdă
　　　　　　　 5. Infestare congenitală.
　　　　 În perioada intrauterină, bariera placentară poate fi
străpunsă de unele specii de paraziţi, determinând infestarea
fătului.
De exemplu, Toxoplasma gondii trece transplacentar
de la mamă la făt.
　
Cursul 2
Principalele
　　　 6) Autoinfestare.
Elementele infestante sunt vehiculate cu mâinile, direc
t la gură sau larvele eclozate pătrund în organismul purtător.
　　 De exemplu:
• ouăle de Enterobius vermicularis sunt luate pe degete în t
impul scărpinatului în regiunea anală şi pot fi duse la gură (a
utoinfestare externă),.
　　　
Cursul 2
Principalele
　　　 7) Pe cale sexuală
　　　　 De exemplu:
•Trichomonas vaginalis - parazit în căile genito-urinare la om)
(Flagellata: Polymastigina) se transmite prin contact sexual
şi este agentul cauzator al trichomoniazei.
Cursul 2
　　　
Acţiunea parazitului asupra
gazdei
Prezenţa oricărui parazit într-un organism gazdă generează
perturbări grave asupra acesteia.
Intensitatea acţiunilor paraziţilor asupra gazdei depind de o
serie de factori ca: specia de parazit, numărul indivizilor,
localizarea lor, vârsta şi starea imunologică a gazdei, factorul
nutriţional etc.
Cursul 2
　　　
La nivelul gazdei parazitul determină o:
gazdei
a) Acţiunea spoliatoare.
- iau o parte din elementele necesare vieţii: le spoliază.
De exemplu, speciile de Plasmodium se hrănesc cu hemoglob
ina din eritrocite, viermii intestinali (teniile, nematodele) se hrăne
sc cu chimul intestinal etc (Popescu şi Moglan, 2009).
b) Acţiunea mecanică.
- obstrucţia canalelor biliare
De exemplu: Fasciola hepatica poate produce icterului mecanic;
Chistul hidatic, în timpul creşterii, apasă asupra ţesuturilor ş
i organului în care este localizat;
Ascaris lumbricoides poate să producă deşirarea intestinului
şi chiar să străpungă peretele intestinal.
Cursul 2
Acţiunea parazitului
　　　 b) Acţiunea mecanică.
asupra gazdei
De exemplu: Fasciola hepatica poate să producă obstrucţia canalelor
biliare, determinînd apariţia icterului mecanic;
Chistul hidatic, în timpul creşterii, apasă asupra
ţesuturilor şi organului în care este localizat;
Ascaris lumbricoides poate să producă deşirarea
intestinului şi chiar să străpungă peretele intestinal.(Popescu şi Moglan,
2009).
Cursul 2
　　　
gazdei
c) Acţiunea toxică.
Produsele de metabolism, precum şi unele substanţe
elaborate de paraziţi ajung în organismul gazdei,
producându-i acesteia tulburări fiziologice.
De exemplu: Diphyllobothrium latum elaborează toxine
hemolizante care anemiază gazda;
A.lumbricoides produce o toxină numită
ascaron, care este responsabilă de apariţia unor fenomene
nervoase la gazdă(Popescu şi Moglan, 2009)..
Cursul 2
Acţiunea parazitului
　　　 d) Acţiunea iritativă.
asupra gazdei
Unele specii de paraziţi pot produce iritaţii locale sau generale, de int
ensităţi diferite.
De exemplu: adulţii de Trichinella spiralis, la fel ca şi cei de Trichuri
s trichiura produc iritarea mucoasei intestinale.
e) Acţiunea inflamatoare.
Unii paraziţi determină apariţia de procese inflamatorii. De exemplu:
Pătrunderea oxiurilor în apendice poate cauza inflamarea acestuia.
f) Acţiunea inoculativă.
Prin modul lor de hrănire şi prin acţiunea lor iritativă, unii paraziţi pot
inocula gazdelor lor diferite specii de microorganisme patogene sau de paraziţ
i animali.
De exemplu: Anofelii, în timpul hrănirii inoculează sporozoarul Plasmo
dium malaria;,
Păduchii transmit la om tifosul exantematic;
Tăunii transmit antraxul (Moglan şi Popescu, 2009).
Cursul 2
G
　 Gazda az este organismul pe care (sau în care) trăiește un animal parazit aflat în stare
　　　 da Se cunosc următoarele tipuri de gazde:
larvară sau adultă.
•gazda definitivă găzduieşte forma adultă, sau gazda în care se desfăşoară înmulţirea
sexuată a lui.
De exemplu:Omul este gazda definitivă pentru Taenia solium, T. saginata;
　　　 Câinele este gazda definitivă pentru teniile Echinococcus.
•gazda intermediară este aceea în care parazitul se găseşte în stadiul de larvă sau în
care se desfăşoară înmulţirea asexuată a lui.
De exemplu: Porcul este gazdă intermediară pentru T. solium;
　　　 Bovinele sunt gazde intermediare pentru T. saginata,
　　　 Omul este gazdă intermediară pentru Plasmodium sp.
•gazda de tranzit este gazda în care paraziţii ajung în mod accidental. Aici, ei rămân vii
şi virulenţi, iar dezvoltarea lor se continuă numai atunci când aceştia ajung în gazdele la
care sunt adaptaţi.
　　　 De exemplu: Muştele şi unele specii de insecte hematofage pot să aibă în sau
pe corpul lor ouă şi larve de nematode parazite la om sau la animale domestice. Când
aceste elemente parazitare ajung în sau pe gazda la care sunt adaptate, ele îşi continuă
dezvoltarea 　　
Cursul 2
G
　　　 Gazda
　　　 az este organismul pe care (sau în care) trăiește un animal
parazit aflatdaîn stare larvară sau adultă.
　　　 Se cunosc următoarele tipuri de gazde:
gazda definitivă găzduieşte forma adultă, sau gazda în care se
desfăşoară înmulţirea sexuată a lui.
　　　 De exemplu: Omul este gazda definitivă pentru Taenia solium,
T. saginata etc;
　　　 Câinele este gazda definitivă pentru teniile
Echinococcus.
gazda intermediară este aceea în care parazitul se găseşte în stadiul
de larvă sau în care se desfăşoară înmulţirea asexuată a lui.
De exemplu: Porcul este gazdă intermediară pentru T. solium;
　　　 Bovinele sunt gazde intermediare pentru T. saginata,
　　　 Omul este gazdă intermediară pentru Plasmodium
sp.
　　　
　　　　　 Regnul Protista
　　　　　 Protistele reunesc aproximativ 30 de filumuri extrem de
diverse.
　　　　　 Caracteristici:
　　 - protistele nu sunt plante pentru că nu se dezvoltă dintr-un
embrion;
　　 - nu sunt animale pentru că nu se dezvoltă dintr-o blastulă
　　 - nu sunt fungi pentru că nu se dezvoltă din spori.
　　 - reunesc alge, diferite grupe de mucegaiuri şi protozoare
(Aioanei, Stavrescu-Bedivan, 2011).
Regnul Protista
Subregnul PROTOZOA
(gr. Protos-primul, zoon –animal)
　　　　　　　 Caractere generale: 　　　　　
　　　　　 Protozoarele (protosgr -primul, zoongr-animal)sunt organisme

complexe unicelulare în care toate activităţile se desfăşoară în
limitele unei singure membrane plasmatice care îndeplineşte toate
funcţiile specifice vieţii (Dimache şi Panaitescu, 1994).
　　　 Nutriția
　　　 Majoritatea protozoarelor obțin substanțele nutritive de la gazdă prin
difuzarea substanțelor dizolvate ȋn citoplasmă (Rădulescu, 2000).
　　　
Regnul Protista
Subregnul PROTOZOA
　 Respirația
　　　　
　　　　
　　　 La majoritatea protozoarelor respirația se face prin difuzie, O2

difuzează ȋn interiorul celulei, iar CO2 rezultat din acitivitatea
celulară este eliminat la exterior (Rădulescu, 2000).
　　　 Înmulțirea
　　　 Unele protozoare au capacitatea de a se reproducere sexuat dar şi
asexuată prin diviziune directă (sciziparitate).
　　　
Regnul Protista
Subregnul PROTOZOA
Răspândirea
　　　
　　　 Protozoarele parazite se răspândesc de la o gazdă la alta fie:

direct - prin intermediul formelor vegetative eliminate de gazda bolnavă odată cu
secreţiile sau excreţiile sale;
fie indirect prin intermediul formelor chistice care ajung în mediu (aer, apă , sol).
　　　 În condiţii favorabile (când toate funcţiile organismului unicelular se desfăşoară
normal) protozoarul îmbracă forma vegetativă. Când condiţiile de mediu devin
nefavorabile (uscăciune, temperatura scăzută, etc) forma vegetativă îşi protejează
corpul cu o membeană mai rezistentă şi se transformă în chist (formă chistică)
(acumulează rezerve nutritive, trec la o viaţă latentă). Dacă condiţiile redevin
favorabile se trece din nou la viaţa activă - forma vegetativă.
　　　 Deşi, majoritatea protozoarelor trăiesc liber, unele specii sunt mutualiste, comensale
sau adevăraţi paraziţi. Unele sunt foarte patogene pentru gazdele lor, plante sau
vertebrate (Ciolpan, 2008).
Protozoozele sunt boli întâlnite frecvent la animale şi om, produse de paraziţi
unicelulari, denumiţi protozoare
Regnul Protista
Subregnul PROTOZOA
　　　　　 Încrengatura SARCOMASTIGOPHORA
　　　　　　　　 Include amibele si flagelatele

Subregnul PROTOZOA
　　　　　 Încreng. SARCOMASTIGOPHORA

Subîncreng. FLAGELLATA (MASTIGOPHORA)
(gr. mastigos = flagel; lat. flagellum-bici
　　　 Mastigoforele (gr. mastigos = flagel; lat. flagellum-bici) reprezintă un

grup heterogen şi primitiv cu afinităţi de vegetale şi de animale .
　　　 Grupul include protozoarele care ca adulţi posedă flageli care le asigu
ră mobilitatea.
　　　 Flagelatele se caracterizează printr-o formă definită a corpului şi prin
modul de deplasare tipic cu ajutorul flagelilor.
Există circa 800 de specii, cele mai multe unicelulare, care trăiesc
în ape stagnante. Unele specii sunt solitare, altele coloniale, multe sun
t însă endosimbionte. Cele mai multe specii sunt fotosintetizatoare, da
r sunt şi heterotrofe (Mustață, Gh.; Mustață, M.; Costică, M., 2004).
Subregnul PROTOZOA

Clasa Zooflagellata
　　　　 Se caracterizează prin prezența a unul sau a mai multor flageli şi

lipsa cloroplastelor
　　　 Unele sunt libere, dar majoritatea sunt comensale, simbiotice sau
parazite la alte animale, în special artropode şi vertebrate (Aioanei F.,
Stavrescu-Bedivan, M.,M., 2011).
　　　 De asemenea, sunt paraziţi monoxeni (folosesc o singură gazdă) sau
dixeni (folosec două gazde) şi prezintă în condiţii nefavorabile forme
de rezistenţă (chişti) cu excepţia trichomonadinelor.
Subregnul PROTOZOA

Clasa Zooflagellata
　 Genul Leishmania
　　　　　　
　　　 Cuprinde numeroase specii care trăiesc în sân

ge şi în ţesuturi, iar pentru desăvârşirea ciclu
lui biologic au nevoie de două gazde: omul
(sau alt mamifer) - gazda definitivă şi o ins
ectă hematofagă (Phlebotomus sp.- DIPT
ERA în Lumea Veche și Lutzomyia sp.- DIP
TERA în Lumea Nouă)- gazda intermediar
ă. (Didă, 1996).
　　　 Boala: Speciile genului Leishmania produc
boli parazitară a omului şi câinelui. Bola pro
dusă se numește leishmanioză.
Leishmania donovani: A - celulă din
　　　 Infecțiile la om sunt provocate de peste 20 de splină invadată de parazit (forma
specii de Leishmania 　 amastigotă); B - forma leptomonadă; n -
nucleu; p - parazit; f - flagel (Popescu şi
Moglan. 2009)
Subregnul PROTOZOA
Clasa Zooflagellata
　　　　　　
　　　 Localizare:
　　　 Există trei tipuri principale de leishmanioză: cutanată,
cutaneomucoasă și viscerală (https://www.who.int/en/news-
room/fact-sheets/detail/leishmaniasis).
　　　 Forma cutanată a bolii se manifestă prin ulcere de piele, cea
cutaneomucoasă - prin ulcere de piele, ulcere la nivelul gurii și al
nasului, iar forma viscerală începe cu ulcere de piele și se manifestă
ulterior prin febră, reducerea numărului de globule roșii și mărirea
splinei și a ficatului (Ungureanu, 2004; Barrett și Croft, 2012).
　　　
Subregnul PROTOZOA
Clasa Zooflagellata
Genul Leishmania
　　　　
Ciclul biologic
　　　 În gazda vertebrată definitivă– (omul,
căinele, rozătoare) se găsește stadiul
amastigot (forma leishmania), iar în
gazdă nevertebrată (specii ale genului
Phlebotomus, Diptera, Nematocera, fam.
Psychodidae) stadiul promastigot (forma
leptomonas)(Moglan şi Popescu, 2009).
　　　
splină invadată de parazit (forma
　　　 amastigotă); B - forma leptomonadă; n -
Moglan. 2009)
Subregnul PROTOZOA
Clasa Zooflagellata
　　　 Genul Leishmania

　　　　
　　　　 Ciclul biologic

　　　　 În timpul prânzului hematofag pe o
persoană infectată, insecta preia şi p
araziţii prezenți în sângele acesteia
(forma leishmania).
Leishmania donovani: A - celulă din splină

invadată de parazit (forma amastigotă); B - forma
leptomonadă; n - nucleu; p - parazit; f - flagel
(Popescu şi Moglan. 2009)
Subregnul PROTOZOA
Clasa Zooflagellata
　　
　　　　　 Genul Leishmania
　　　 Ajunse în intestinul insectei paraziții amastigoți
se transformă în forme promastigote (forma
leptomonas - aspect alungit fără membrană
ondulată, cu un blefaroplast la extremitatea
anterioară de unde pleacă flagelul) care se
multiplică şi migrează către extremitatea
anterioară a tubului digestiv.
Leishmania donovani: A - celulă din splină invadată de parazit

(forma amastigotă); B - forma leptomonadă; n - nucleu; p - parazit;
f - flagel (Popescu şi Moglan. 2009)
Subregnul PROTOZOA
Clasa Zooflagellata
Genul Leishmania
　　　　　　　

În timpul unui nou prânz hemato
fag, faringele fiind blocat de leptom
onas sângele nu mai poate pătrunde
în stomac.
Ca urmare, insecta regurgitează ș
i sunt introduși în tegumentul omulu
i. În corpul omului pierd flagelii şi tr
ansformarea ȋn forme amastigote ȋn
câteva minute (fără flagel).
　　　
Subregnul PROTOZOA
Clasa Zooflagellata
Genul Leishmania
　　　　　　　
　　　　　　　 Manifestări clinice.

 　　　 Perioada de incubație durează de la câteva zile la câteva luni.
 　　　 Boala poate debuta brusc sau progresiv, cu febră de 36,7-40oC, însoţită de
cefalee, inapetenţă, astenie progresivă.

 　　　 Splenomegalia (mărirea în volum a splinei) începe de la debutul bolii şi este
progresivă.
 　　　 Hepatomegalia (mărirea în volum a ficatului)
 　　　 Adenopatiile (creşterea în volum a ganglionilor limfatici)
 　　　 Hiperpigmentarea pielii (culoare cenuşiu-neagră), de unde numele bolii de Kala-
azar (boala neagră, febra neagră; în hindusă: kala = negru, azar = febră) şi leziuni .
 　　　
Subregnul PROTOZOA
Clasa Zooflagellata
　　　　　　
　　　　　　 Epidemiologie
　　　 Rezervor: rozătoare, animalele de companie, etc.
　　　 Leishmanioza viscerală se întâlneşte în ţările europene şi africane din jurul Mării
Mediterane, în Kenia, Somalia, Sudan, Etiopia, în ţările din Orientul Apropiat, în
Asia Centrală, în India, China şi America Latină.
　　　 În ţara noastră, între anii 1952 şi 1954 a existat un focar de 24 cazuri de
leishmanioză viscerală infantilă, răspândită în 16 localităţi din jurul Craiovei. Aici,
rezervorul natural a fost câinele, iar vectorul Phlebotomus perfiliewi (Ungureanu,
2004).
　　　 Profilaxie.
　　　 a) tratarea cazurilor individuale;
　　　 b) câinii bolnavi se suprimă, deoarece nu există un tratament eficient al
leishmaniozei canine;
　　　 c) combaterea insectelor vectoare cu ajutorul insecticidelor
Subregnul PROTOZOA
Clasa Zooflagellata
　　　　　　　　　 Genul Trypanosoma
　
　　　 Include numeroase specii parazite în sânge sau la nivelul

aparatului genital fiind responsabile de boala somnului la oameni
(Ciolpan, 2008) sau de boli venerice la cabaline.
　　　 Cele mai cunoscute specii ale genului Trypanosoma sunt:
T
Subregnul PROTOZOA
Clasa Zooflagellata
　　　 Genul Trypanosoma

　　 Trypanosoma gambiense - produce boala somnului. este st
r âns legat de răspândirea vectorului Glossina palpalis
- musca țe-țe.
　　　
A - Trypanosoma gambiense; B - Glossina palpalis

(Moglan și Popescu, 2009)
Subregnul PROTOZOA
Clasa Zooflagellata
　　　　　 Gazda definitivă este omul, iar gazda intermediară este Glossi
na palpalis - musca țe-țe.
　　　 La locul inoculării se formează un nodul eritematos dur, încon
jurat de o zonă puternic înroşită, pruriginoasă. Majoritatea tripa
nosomelor rămân la locul inoculării unde se înmulţesc, determinând
apariţia unei leziuni cunoscute sub numele de şancru de inoculare
sau tripanom. Puţine ajung direct în circulaţie. Tripanomul apare
după 5-20 de zile de la inoculare şi se ntâlneşte pe părţile neaco
perite ale corpului. După 1-2 săptămâni de la apariţie, tripanomul
dispare fără a lăsa cicatrice. Acum, parazitul ajunge în sânge şi
este diseminat pe cale sanguină, în tot corpul.
　　　
Subregnul PROTOZOA
Clasa Zooflagellata
　　　　　　 Clinic, diseminarea hematogenă este exprimată prin febră constantă şi
moderată (între 38-38,5oC), prin adenopatie, hepatosplenomegalie şi manifestări
cutanate. Febra este însoţită de cefalee şi insomnie, iar ganglionii sunt moderat
hipertrofiaţi, nedureroşi şi rareori supurează.
În cele din urmă omul infectat intră în comă şi moare (Moglan și Popescu, 2009).
Epidemiologie:
　　　 Boala este răspândită în nord-vestul regiunii subsahariene, din Senegal, de pe
coasta de est a Africii Centrale până în Sudan şi Uganda. Rezervorul natural este
reprezentat de antilope şi om (Moglan și Popescu, 2009).
　　　　　　
Subregnul PROTOZOA
Clasa Zooflagellata
　　　　 Trypanosoma brucei transmis de Glossina morsitans - produce boala
“nagana” rspndit în Africa tropical i ecuatorial.
　　　 Gazda definitivă este omul, iar gazda intermediară este Glossina morsitans.
　　　 În primul stadiu al bolii (după 1-3 săptămâni de la parazitare), pacientul
prezintă febră, durere de cap, mâncărime și dureri articulare. Ulterior, după
câteva săptămâni se declanșează al doilea stadiu, cu confuzie, coordonare
deficitară, amorțeală și insomnie. (Kennedy,2013)
Subregnul PROTOZOA
　 Încreng. SARCOMASTIGOPHORA
　　　　
Clasa Zooflagellata
　　　　 Trypanosoma equiperdum - produce boala
împerecherii la cai (durin); nu prezint gazd
intermediar fiind rspndit în America Central i de
Sud. Este un parazit specific cailor, măgarilor şi
catârilor. Este o parazitoză a căilor genito-urinare
　　　 Profilaxie.
　　　 a) depistarea persoanelor bolnave şi tratarea
lor;
　　　 b) combaterea pe cale chimică, biologică şi
mecanică a vectoarilor;
　　　 c) educație sanitară (Ungureanu, 2004).
Trypanosoma equiperdum: b -
blefaroplast; e.a. - extremitatea
anterioară; e.p. - extremitatea
posterioară; f - flagel; m.o. - membrană
ondulantă; n - nucleu
Subregnul PROTOZOA
　　　　
Clasa Zooflagellata
Trichomonas vaginalis (sin. T. urog

enitalis) este un parazit al omului. Bo
ala:Trichomonoză
Localizare
Căile genito-urinare la ambele sexe și
este favorizat de un mediu acid
Ciclul biologic
Trichomonas vaginalis parazitează d
oar omul şi se prezintă sub formă vegetat
ivă, de trofozoit. Forma de chist lipseşte,
Trichomonas vaginalis; :a - axostil;
de aceea se transmit doar trofozoiţii de la c - citoplasmă; cr - corpusculi crom
un individ bolnav la unul sănătos. Ajuns atici; f - flageli liberi;f.r. - flagel recu
în noul mediu, acesta începe un nou ciclu rent; m.o. - membrană ondulantă; n
- nucleu;
evolutiv. r - rizoplast
Subregnul PROTOZOA
　　　　
Clasa Zooflagellata
Trichomonas vaginalis
Manifestări clinice
　 Perioada de incubatie -7-15 zile.
　 În faza acută mucoasa vaginală este tum
efiată, apare un prurit vulvo-vaginal intens, în
soţit de secreţii vaginale (leucoree) abundente
galben-verzui urât mirositoare.
　 Parazitul poate determina apariţia frigidit
ăţii, instabilitate emoţională şi sterilitate temp
orară.
La bărbaţi, boala este asimptomatică, para Trichomonas vaginalis; :a - axos
til; c - citoplasmă; cr - corpusculi
zitul se localizează în uretră şi prostată. cromatici; f - flageli liberi;f.r. - fla
Aprox. 30% din cazuri nu prezinta simpto gel recurent; m.o. - membrană o
me. ndulantă; n - nucleu;r - rizoplast
Subregnul PROTOZOA
　　　　
Clasa Zooflagellata
Trichomonas vaginalis 　　　
Epidemiologie.
Omul este atât gazda definitivă cât și
rezervor al parazitului
Transmiterea se face direct, pe cale
veneriană.
Boala este răspândită peste tot în
lume. În ţara noastră, prevalenţa bolii
este de 25-26%, apropiată celei din ţările
Europei Centrale (23-25%)(Moglan şi
Popescu, 2009). c - citoplasmă; cr - corpusculi crom
atici; f - flageli liberi;f.r. - flagel recu
rent; m.o. - membrană ondulantă; n
- nucleu;
r - rizoplast
Subregnul PROTOZOA
　　　　
Clasa Zooflagellata
Trichomonas vaginalis 　　　

Profilaxie:
　　　 a) tratarea tuturor persoanelor
infestate;
　　　 b) evitarea raporturilor sexuale cu
persoane necunoscute;
　　　 c) respectarea regulilor de igienă
individuală şi colectivă.

c - citoplasmă; cr - corpusculi crom
atici; f - flageli liberi;f.r. - flagel recu
rent; m.o. - membrană ondulantă; n
- nucleu;
r - rizoplast
Subregnul PROTOZOA
　　　　
Clasa Zooflagellata
　　　 Giardia duodenalis (Lamblia

intestinalis, Giardia intestinalis) este în
general un parazit al omului, trăieste şi se
multiplică în intestinul omului, şoarece,
guzgan, câine, pisică, oaie.
Parazitul există sub două forme:
trofozoit (forma vegetativă) şi chist ()
(Rădulescu, 1999).
　　　
Giardia duodenalis:
A - trofozoid, văzut ventral; B - trofozoid, văzut
lateral;C - trofozoizi fixați de celulele epiteliului
intestinal; D - chist;
c.i. - celule intestinale; f - flageli; f.a. - flageli
anteriori;f.l. - flageli laterali; f.p. - flageli posteriori;
f.v. - flageli ventrali;n - nucleu; p - parazit; v -
ventuză (disc adeziv
Subregnul PROTOZOA
　　　　
Clasa Zooflagellata

intestinalis, Giardia intestinalis)
　　　 Boala produsă se numeşte
giardioză sau lambliază.
　　　 Localizare
　　　 G. duodenalis paraziteză în
intestinul subţire, în special în duoden şi
jejun.
　　　　
Giardia duodenalis:
lateral;C - trofozoizi fixați de celulele epiteliului
Subregnul PROTOZOA
　　　　
Clasa Zooflagellata

intestinalis, Giardia intestinalis) 　
Ciclul biologic
Omul bolnav elimină odată cu
excrementele trofozoiți şi chisturi. În
mediul extern, trofozoiți sunt distruşi
repede de factorii de mediu, dar
chisturile rezistă cca 14 zile.
Chisturile parazitului ajung în
organismul uman, odată cu alimentele, A - trofozoid, Giardia duodenalis:
văzut ventral; B - trofozoid, văzut
apa contaminate. lateral;C - trofozoizi fixați de celulele epiteliului
Subregnul PROTOZOA
　　　　
Clasa Zooflagellata

Ciclul biologic
La nivelul stomacului, din cauza pH-
ului puternic acid (1,3-2,7), membrana
chistului este distrusă și vor fi eliberați
trofozoiți. Aceştia migrează în duoden şi
jejun, unde se vor ataşa de celulele
epiteliului intestinal şi încep să se
înmulţească. Giardia duodenalis:
Ciclul de viață se încheie cu lateral;C - trofozoizi fixați de celulele epiteliului
închistarea în intestinul subțire (sau c.i. - celule intestinale; f - flageli; f.a. - flageli
colon) și eliminarea chisturilor înanteriori;f.l. - flageli laterali; f.p. - flageli posteriori;
materiile fecale. 　　　 ventuză (disc adeziv
Subregnul PROTOZOA
　　　　
Clasa Zooflagellata

　　
　 Manifestări clinice.
　　　 Perioada de incubare durează 7-10
zile dar poate varia de la 3 la 25 de zile
sau mai mult. Giardioza este contagioasă
atâta timp cât parazitul este prezent în
materiile fecale în formă de chist
(Moglan şi Popescu, 2009). Giardia duodenalis:
　　　 lateral;C - trofozoizi fixați de celulele epiteliului
Subregnul PROTOZOA
　　　　
Clasa Zooflagellata

　　　 Manifestări clinice.
　　 Tabloul clinic include:
•infecţii silenţioase - mai ales la
adulţi;
•giardioza acută: boală diareică acută
combinată cu un sindrom gazos şi
dispeptic biliar;
•giardioza cronică: disconfort digestiv Giardia duodenalis:
persistent, episoade diareice alternând cu lateral;C - trofozoizi fixați de celulele epiteliului
tranzit intestinal normal sau chiar c.i. - celule intestinale; f - flageli; f.a. - flageli
încetinit. anteriori;f.l. - flageli laterali; f.p. - flageli posteriori;
　 ventuză (disc adeziv
Subregnul PROTOZOA
　　　　
Clasa Zooflagellata
　　　 Giardia duodenalis 　　　 Manifestări

clinice.
　 Simptomele mai pot fi clasificate și s
ub forma: digestive și extradigestive.
Simptomele digestive: diaree, dureri
abdominale, distensie abdominală, flatul
ență, pierderea poftei de mâncare, senzați
e de greață și vărsături, intoleranța la lact
oză.
Simptome extradigestive: cefalee, a A - trofozoid, Giardia duodenalis:
mețeli, insomnie, astenie, tulburări de ate lateral;C - trofozoizi fixați de celulele epiteliului
nție, manifestări alergice cutanate (urtica c.i. - celule intestinale; f - flageli; f.a. - flageli
rie, eczema), manifestări alergice respiratanteriori;f.l. - flageli laterali; f.p. - flageli posteriori;
orii (astm, bronșite, rinofaringite). 　　　 ventuză (disc adeziv
Subregnul PROTOZOA
　　　　
Clasa Zooflagellata

Epidemiologie.
　 Omul este atât gazda definitivă cât
gazdă intermediară, respectiv rezervor al
parazitului
　 Infecția se transmite prin chisturi .
　 Giardia sp. este un parzit ubicvist,
prevalenţa bolii (numărul indivizilor
infestaţi într-un anumit teritoriu, raportat A - trofozoid, Giardia duodenalis:
la o anumită perioadă de timp) este mai lateral;C - trofozoizi fixați de celulele epiteliului
mare în ţările subdezvoltate şi în cele c.i. - celule intestinale; f - flageli; f.a. - flageli
aflate în curs de dezvoltare, fiind maianteriori;f.l. - flageli laterali; f.p. - flageli posteriori;
crescută în zonele urbane (Petcu, 1981) ventuză (disc adeziv
Subregnul PROTOZOA
　　　　
Clasa Zooflagellata
　　　 Giardia duodenalis 　　　 Profilaxie.

Profilaxie
a) depistarea persoanelor infestate şi
tratarea lor;
b) respectarea regulilor de igienă
individuală şi colectivă;
c) filtrarea şi purificarea
corespunzătoare a apei potabile. În
călătorii, când sunt dubii asupra calităţii
apei potabile, se recomandă fierberea ei
timp de trei minute, înainte de consum; A - trofozoid, Giardia duodenalis:
d) creşterea animalelor în adăposturi lateral;C - trofozoizi fixați de celulele epiteliului
igienizate şi tratarea celor infestate. c.i. - celule intestinale; f - flageli; f.a. - flageli
LABORATOR
　　　　　 Regnul Protista
Regnul Protista
Subregnul PROTOZOA
Regnul Protista
Subregnul PROTOZOA
　　　　　 Încrengatura SARCOMASTIGOPHORA
　　　　　　　　 Include amibele si flagelatele

Subregnul PROTOZOA

(gr. mastigos = flagel; lat. flagellum-bici
Caractere generale:
 se deplasează cu ajutorul flagelilor (prelungiri citoplas
matice permanente)
 citoplasma - nu există diferențiere între ecto şi endopla
smă
 nucleu voluminos
 clasificare: Genul Leishmania
Genul Tripanosoma
Genul Trichomonas - specii: T. vaginal
is,
Genul Giardia - specii: Giardia lamblia
Subregnul PROTOZOA
Subîncr. FLAGELLATA (MASTIGOPHORA)
Clasa Zooflagellata
　　　　　　
　　　 Localizare: intracelulară

Boala: în general boli ale sângelui;
Vector: flebotomi (ploșnițe)
Morfologie:
 forma leishmania (amastigotă -
prezentă în organismul uman – în
macrofage)
 forma leptomonas (promastigotă –
prezentă în corpul flebotomului, splină invadată de parazit (forma
extracelular, în lumenul intestinal). amastigotă); B - forma leptomonadă; n -
Moglan. 2009)
Subregnul PROTOZOA
Clasa Zooflagellata
　　 Genul Leishmania
　　　　　
Incubaţie: de la câteva zile - lun

i
Simptome:
Simptome
– debut: febră neregulată
, transpiraţii, astenie, cefale
e;
– perioada de stare: febră
, anemie, sindromul hepato-sple
no-adenomegalic;
– diaree; Leishmania donovani: A - celulă din
– hemoragii digestiv splină invadată de parazit (forma
e, erupţii purpurice: amastigotă); B - forma leptomonadă; n -
Distribuție: Bazinul Mediteranean Moglan. 2009)
, Orientul Mijlociu şi Apropiat
; Africa, America Centrală.
Subregnul PROTOZOA
　　　　

Clasa Zooflagellata
　　 Genul Trypanosoma
　　　　　
Localizare: în sânge sau la nive

lul aparatului genital;
Vector: Reduviidae (ploșnițe),
muște hematofage (genul Glossi
na)
Simptome: tulburări de somn, de
deglutiție, tulburări psihice,
megalia viscerelor, insuficien
A - Trypanosoma gambiense; B
ţă cardiacă - Glossina palpalis (Moglan și
Distribuție: Africa Centrală, A Popescu, 2009)
merica Centrală
Subregnul PROTOZOA

Clasa Zooflagellata
Genul
　　 Trichomonas
　　　　　
corp asimetric
· 3-5 flageli liberi
· membrană ondulantă
· nu se închistează
Trichomonas vaginalis
· Localizare: tractul uro-genital;
· Caractere morfologice:
- 10-30 µ lungime
- 3-5 flageli liberi şi membrană ondulantă care depăşeşte Trichomonas
extremitatea posterioară a corpului vaginalis
- Nucleu oval dispus anterior

- Specific uman
Subregnul PROTOZOA

Clasa Zooflagellata
　　
Trichomonas
　　　　　 vaginalis
· Boala: trichomonoză uro-genitală
· Nu are chist! Nu rezistă în mediu. Se transmite direct,
pe cale veneriană, prin contact sexual, omul fiind singu
rul transmiţător al bolii
· Simptome: - la femeie: - secreție vaginală galben-verz
uie sau alb-lăptoasă cu miros de mucegai
- senzație de arsură şi prurit
- la bărbat: prurit, jenă la urinare, „picătu

Trichomonas
ra matinală” vaginalis
- perioada de incubatie între 7-15 zile.
Subregnul PROTOZOA

Clasa Zooflagellata
　　
Trichomonas
　　　　　 vaginalis
· Epidemiologie: cosmopolit;
-potenţial oncogen -stare premalignă;
- transmitere sexuală – 95% cazuri.
· Profilaxie: -igiena sexuală; tratarea partenerilor.
Trichomonas
vaginalis
Subregnul PROTOZOA

Clasa Zooflagellata
　　 Giardia
Genul
　　　　　
• corp cu simetrie bilaterală

• 2 nuclei vegetative; 6 flageli liberi
• capacitate de închistare
• chisturile mature au patru nuclei, iar cele aflate în curs
de maturare au unul sau doi nuclei.
Trichomonas
vaginalis
Subregnul PROTOZOA

Clasa Zooflagellata
　　 (lamblia) intestinalis (Lamblia intestinalis, Giardia lamblia).

　　　　　
Giardia
Localizare: intestinul subţire
• Caractere morfolog.: 2 forme: I.- forma veg. (trofozoid) - 15-20µm
- corp celular de aspect piriform
Giardia duodenalis: A - trofozoid;

- simetrie bilaterală
D - chist; - 2 nuclei simetrici (aspect de ochelari)
f - flageli; f.a. - flageli anteriori;
f.l. - flageli laterali; f.p. - flageli poste
riori; f.v. - flageli ventrali; - 8 flageli
n - nucleu; v - ventuză (disc adeziv)
II. -forma chistică - 10-12µm
Subregnul PROTOZOA

Clasa Zooflagellata
　　 (lamblia) intestinalis (Lamblia intestinalis, Giardia lamblia).

Giardia
　　　　　
• Boala la om – giardioză (lamblioză) –

• Simptome: - simptomatologie necaracteristică
• - tulburări digestive- urticarie (diaree, crampe şi
sensibilitate abdominală, greaţă şi pierderea apetitului alimentar,
flatulenţă (gaze) sau balonare,)
• - tulburări neuro-psihice (fatigabilitate)
• Epidemiologie: se transmite direct prin contact cu omul bolnav şi
indirect prin fructe şi legume contaminate
• Profilaxie: igiena personală

C 2 Subincreng.a FLAGELLATA Ag. Etiologici Si Vectori

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

C 2 Subincreng.a FLAGELLATA Ag. Etiologici Si Vectori

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cursul 2

În funcţie de numărul de gazde se disting:

Paraziţi „oportunişti” - determină parazitoze asimptomatice sau cu ev

După specificitatea parazitară se disting:

• Paraziţi cu specificitate relativă - pot trece de la o gazdă la alta

3. Consumarea gazdelor intermediare.

Caractere generale:

Protozoarele (protosgr -primul, zoongr-animal)sunt organisme

La majoritatea protozoarelor respirația se face prin difuzie, O2

Protozoarele parazite se răspândesc de la o gazdă la alta fie:

Include amibele si flagelatele

Încreng. SARCOMASTIGOPHORA

Mastigoforele (gr. mastigos = flagel; lat. flagellum-bici) reprezintă un

Încreng. SARCOMASTIGOPHORA

Se caracterizează prin prezența a unul sau a mai multor flageli şi

Încreng. SARCOMASTIGOPHORA

Cuprinde numeroase specii care trăiesc în sân

Genul Leishmania

Ciclul biologic

Leishmania donovani: A - celulă din splină

Leishmania donovani: A - celulă din splină invadată de parazit

Ciclul biologic

Manifestări clinice.

 Boala poate debuta brusc sau progresiv, cu febră de 36,7-40oC, însoţită de

cefalee, inapetenţă, astenie progresivă.

 Adenopatiile (creşterea în volum a ganglionilor limfatici)

 Hiperpigmentarea pielii (culoare cenuşiu-neagră), de unde numele bolii de Kala-

Include numeroase specii parazite în sânge sau la nivelul

Genul Trypanosoma

A - Trypanosoma gambiense; B - Glossina palpalis

Trichomonas vaginalis (sin. T. urog

Trichomonas vaginalis

Trichomonas vaginalis; :a - axostil;

Giardia duodenalis (Lamblia

Giardia duodenalis (Lamblia

Giardia duodenalis (Lamblia

Giardia duodenalis (Lamblia

Giardia duodenalis (Lamblia

Giardia duodenalis (Lamblia

Giardia duodenalis Manifestări

Giardia duodenalis (Lamblia

Giardia duodenalis Profilaxie.

Include amibele si flagelatele

Încreng. SARCOMASTIGOPHORA

 clasificare: Genul Leishmania

Localizare: intracelulară

Incubaţie: de la câteva zile - lun

Subîncr. FLAGELLATA (MASTIGOPHORA)

Localizare: în sânge sau la nive

Subîncr. FLAGELLATA (MASTIGOPHORA)

- Nucleu oval dispus anterior

Încreng. SARCOMASTIGOPHORA

Subîncr. FLAGELLATA (MASTIGOPHORA)

- la bărbat: prurit, jenă la urinare, „picătu

Încreng. SARCOMASTIGOPHORA

Subîncr. FLAGELLATA (MASTIGOPHORA)

Încreng. SARCOMASTIGOPHORA

Subîncr. FLAGELLATA (MASTIGOPHORA)

• corp cu simetrie bilaterală

Încreng. SARCOMASTIGOPHORA

Subîncr. FLAGELLATA (MASTIGOPHORA)

(lamblia) intestinalis (Lamblia intestinalis, Giardia lamblia).

- corp celular de aspect piriform

•　　　 Paraziţi cu specificitate relativă - pot trece de la o gazdă la alta

　　　 3. Consumarea gazdelor intermediare.

　　　　　　　 Caractere generale: 　　　　　

　　　　　 Protozoarele (protosgr -primul, zoongr-animal)sunt organisme

　　　 La majoritatea protozoarelor respirația se face prin difuzie, O2

　　　 Protozoarele parazite se răspândesc de la o gazdă la alta fie:

　　　　　　　　 Include amibele si flagelatele

　　　　　 Încreng. SARCOMASTIGOPHORA

　　　 Mastigoforele (gr. mastigos = flagel; lat. flagellum-bici) reprezintă un

　　　　　 Încreng. SARCOMASTIGOPHORA

　　　　 Se caracterizează prin prezența a unul sau a mai multor flageli şi

　　　　　 Încreng. SARCOMASTIGOPHORA

　　　 Cuprinde numeroase specii care trăiesc în sân

　　　 Genul Leishmania

　　　　 Ciclul biologic

　　　　 Ciclul biologic

　　　　　　　 Manifestări clinice.

 　　　 Boala poate debuta brusc sau progresiv, cu febră de 36,7-40oC, însoţită de

 　　　 Adenopatiile (creşterea în volum a ganglionilor limfatici)

 　　　 Hiperpigmentarea pielii (culoare cenuşiu-neagră), de unde numele bolii de Kala-

　　　 Include numeroase specii parazite în sânge sau la nivelul

　　　 Genul Trypanosoma

Trichomonas vaginalis 　　　

　　　 Giardia duodenalis (Lamblia

　　　 Giardia duodenalis (Lamblia

　　　 Giardia duodenalis (Lamblia

　　　 Giardia duodenalis (Lamblia

　　　 Giardia duodenalis (Lamblia

　　　 Giardia duodenalis (Lamblia

　　　 Giardia duodenalis 　　　 Manifestări

　　　 Giardia duodenalis (Lamblia

　　　 Giardia duodenalis 　　　 Profilaxie.

　　　　　　　　 Include amibele si flagelatele

　　　　　 Încreng. SARCOMASTIGOPHORA

　　　 Localizare: intracelulară

　　　　　 Încreng. SARCOMASTIGOPHORA

　　　　　 Încreng. SARCOMASTIGOPHORA

　　　　　 Încreng. SARCOMASTIGOPHORA

　　　　　 Încreng. SARCOMASTIGOPHORA

　　 (lamblia) intestinalis (Lamblia intestinalis, Giardia lamblia).

　　　　　 Încreng. SARCOMASTIGOPHORA

　　 (lamblia) intestinalis (Lamblia intestinalis, Giardia lamblia).