Rujeola este o boala acuta infectioasa

si
foarte contagioasa data de virusul
rujeolic; boala uneori severa, cu manifestari
prodromale, catarale respiratorii, enantem
bucal, urmat de o eruptive caracteristica.
 Sursele de infecţie sunt constituite numai de
omul bolnav, cu forme tipice sau atipice. Nu există
purtători sănătoşi de virus rujeolic

Contagiozitate : Rujeola este contagioasă cu 1-2 zile

înainte de debutul bolii şi 5-6 zile în cursul perioadei eruptive,
(aproximativ 4-5 zile).
Incepand cu ziua a 7-a de dupa apariţia erupţiei, bolnavul devine
necontagios.

Se răspândeste în principal prin mici picături eliberate

din nasul,
gâtul și gura unei persoane aflate în stadiul prodromal sau eruptiv
precoce al bolii sau prin nucleii de picături transmiși aerian.
 Dupa patrunderea virusului prin mucoasa
nazofaringiana, acesta ajunge in ganglionii
limfatici unde se multiplica si, dupa o viremie
de scurta durata invadeaza organele. In sange
este localizat in leucocite unde se multiplica,
explicand astfel leucopenia.
 Simptomatologia se dezvolta de obicei in 8-12
zile de la expunerea la virus. Cu toate acestea,
perioada de incubatie (perioada de timp scursa
intre momentul infectarii si momentul aparitiei
primelor simptome) se poate intinde pe un
interval cuprins intre 7 si 18 zile.
Perioada de
Stadiul preeruptiv, perioada
debut catarala, dureaza 3-5 zile.

Prezinta febra, care urca treptat

la 38-39 C si catar nazal (stranut,
rinoree, chiar epistaxis), ocular
(hiperemie conjunctivala,
lacrimare), catar laringo-traheal
(tuse uscata), catar bronsic, uneori
exista si catar intestinal cu scaune
diareice.
In ultimele 2 saptamani ale
prodromului, apare enantemul
bucal, congestia mucoasei bucale,
cu picheteu hemoragic la nivelul
valului
palatin (micropapule albicioase ca
boabele de gris in dreptul ultimilor
molari, semn patogmonic pentru
rujeola cu durata de 1-2 zile,
gingivita eritematoasa.

Limba este saburala cu descuamare

insulara.
Semnul Koplik apare de regula in a 2-a zi
(persistă 2-3 zile)
din perioada eruptivă, apoi dispare începînd cu
punctele albicioase,care lasă în loc un punct
hemoragic pe o areolă congestivă. Semnul
Koplik este foarte important în diagnosticul
precoce al rujeolei.

Corespunde exantemului si incepe cu o

noua ascensiune
febrila (39-40 C), dupa o scadere
trecatoare a temperaturii la sfarsitul fazei
catarale, insotita de o accentuare a
fenomenelor generale.
Eruptia este maculopapuloasa, catifelata, lasand zone
de tegument normal.

Dupa generalizarea eruptiei febra scade , iar eruptia

paleste in ordinea aparitiei, lasand ,,tegument tigrat’’
care apoi se descuameaza timp de o saptamana .
Viremia încetează cand apar anticorpii
neutralizanţi, cu un maxim in ziua 7-10.
Anticorpii persista toată viaţa, asigurând astfel
imunitatea antirujeolică.

Pot aparea tulburari digestive, mai ales la

copii: varsaturi, dureri abdominale moderate,
uneori diaree.

Simptomele nervoase constau in: indispozitie,

iritabilitate, cefalee. Copiii mici pot face
convulsii. Adulţii suportă, în general, foarte greu
 Complicatiile rujeolei sunt relativ frecvente
de la cele relativ usoare si mai putin grave, cum
ar fi : diareea la cele mai grave, cum ar fi
pneumonia, otita medie, encefalita acuta(rar
panencefalita sclerozanta subacuta ), si
ulceratia corneei (ceea ce duce la cicatrici ale
corneei ). Complicatiile sunt, de obicei, mult mai
severe la adulti.
 In lipsa unui tratament specific (etiologic),
bolnavii cu forme usoare si medii de rujeola se
trateaza prin repaus la pat, regim igieno-dietetic,
medicatie simptomatica ( antipiretic, antalgic,
calmante le tuse).
 Deshidratarea: prin abministrare de ser fiziologic, ser
glucozat.
 Fenomenele de hiperexcitabilitate nervoasa prin
administrarea de diazepam.
 Rujeola
complicata. Antibioticele vor fi
folosite, imediat ce a apărut sau se
suspectează o complicaţie
bacteriană.

 Virusul rujeolic nu este

sensibil la nici un antibiotic.
 Profilaxia implica izolarea bolnavului la domiciliu si spitalizare in caz
de forme severe.

Profilaxia generala se realizeaza prin vaccinare de la varsta de 9 luni. Exista o

imunitate transmisa transplacentar pentru copii nascuti din mame imune care
dureaza pana in jurul varstei de 6 luni.

O a doua vaccinare se administreaza de obicei la copiii cu varste cuprinse

intre patru si cinci ani , pentru a creste imunizarea.

Imunoprofilaxia se aplica in primele 48 ore de la contactarea infectiei.