Suport teoretic la

Tema 2. Biosinteza acidului

dezoxiribonucleic (ADN) -
replicarea
lector univ. dr. Simionica Eugeniu
 Principiul replicării
• Dublu helix ADN se desface și fiecare catenă servește
ca matriță pentru sinteza unei catene noi
• este bazată pe principiul complementarităţii
• este un proces semiconservativ
• este un proces simetric (se supun replicării ambele
catene de ADN)
• are loc în faza S a ciclului cellular
• Are loc într-o singură direcție: 5’→ 3’
• Decurge în 3 etape: inițiere, elongare, terminare
 Catene parentale
5' 3'

5'
3'

C T

G
Catene 5'
3'
5' fiice 3'

Replicarea
 Replicarea – proces semiconservativ
Catene parentale
5' 3' 5' 5' 3'
3'
5' 3'

5'
3'

Catene 5'
3'
3' 5' fiice 3'
5' 3' 5' 3' 5'
ADNdc parental Replicarea Doua molecule de ADNdc noi
- fiecare contine o catena
veche parentala si una noua
fiica
 COMPONENTELE NECESARE
• Matrița - ADN bicatenar
• Substraturi – dezoxiribonucleozid-trifosfaţii
• Enzime
Helicaza
ADN polimeraze ADN dependente
ARN polimeraza ADN dependentă
 Rolul enzimelor
• ADN polimeraza ADN dependentă I - înlătură primerul și-l
înlocuiește cu dRNT, îndepărtează primerii prin
activitatea sa 5'→3'-exonucleazică; adaugă
dezoxiribonucleotide prin activitatea sa 5'→3'-
polimerazică; are capacitatea de autocontrol
• ADN polimeraza ADN dependentă III sintetizează
catenele lider și întârziată
• Helicaza scindează legăturile de hidrogen dintre bazele
azotate complementare (catene)
• Topoizomerazele – înlătură supertorsiunile ADN
• ADN ligaza uneste fragmentele okazaki formează legături
fosfodiesterice între fragmentele Okazaki; participă la
repararea ADN
• ARN polimeraza ADN dependentă – sintetizează primerul
 Tipuri de activitate catalitică care posedă
enzimele ADN-pol
• ADN polimeraza ADN dependentă III ->
activitate polimerazică în direcția 5'→3' și
exonucleazică în direcția 3'→5’
• ADN polimeraza ADN dependentă I ->
activitate polimerazică în direcția 5'→3' și
exonucleazică în direcțiile 5'→3' și 3'→5’
• ARN polimeraza ADN dependentă (primaza) -
> doar activitate polimerazică în direcția 5'→3'
 Fidelitatea replicării și factori care
asigură fidelitatea replicării
Fidelitatea replicării este numărul mic de erori
în timpul replicării
Este asigurată de:
• principiul complementarității
• activitatea 3 '→5' exonucleazică a ADN
polimerazelor
 ADN pol III – particularități funcționale
• Enzima principală a replicării catalizează sinteza
ambelor catene – lider și întârziată
• Posedă procesivitate – nu disociază de la
matriță, asigurură o polimerizare continuă
• Posedă fidelitate - verifică erorile introduse și le
înlătură, asigură selectarea și fixarea corectă a
dRNT complementar cu catena matriță
Activitatea exonucleazică a ADNpol III

• Pol III poate elimina NT adăugate non-

complementar prin scindarea lor de la
capătul 3ˈOH al catenei fiice în direcția
3ˈ→5ˈ
• proprietatea exonucleazică permite
verificarea concomitentă a procesului de
replicare micșorând rata erorilor
introduse
 Alte ADN polimeraze implicate în
replicare
• ADN pol I – înlocuiește primerului
înlăturat; participă în reparație, posedă
activitate exonucleazică 5’ →3’ și 3’ → 5’
• ADN pol II - posedă activitate
exonucleazică 3’ → 5’, participă în
reparația ADN
 Sinteza catenei întârziate :

• Catena se sintetizează pe
fragmente numite Okazaki
• Care sunt sintetizate de ADN
polimeraza ADN dependentă III
• Fragmentele sunt unite între ele
de către ADN ligază
Particularităţile replicării la eucariote

Deoarece, cantitatea de ADN supus

replicării într-o celulă eucariotă este de
1000 ori mai mare, iar molecula de
ADN este liniară și mult mai lungă și
asociată cu histone, replicarea durează
mai mult timp și are următoarele
particularități:
 Replicarea ADN la eucariote

• sediul replicării este nucleul

• începe simultan din mai multe
regiuni ale ADN dublu helix
numite ori (origini)
Molecula de ADN are mai multe origini de inițiere
a replicării (ori) și pe ea se formează mai multe
furci replicative
Furci replicative
Origini
Replicare specifică la capetele moleculei de ADN
• Pe măsura apropierii furcii replicative de capetele
moleculei, apare o problemă legată de catena
întârziată – primerul înlăturat de la capătul 5ˈ nu
poate fi înlocuit și catena nou-sintetizată devine
mai scurtă comparativ cu cea veche parentală
• astfel, catena parentală 3ˈ este mai lungă,
neprotejată și riscă să fie scindată de către
exonucleaze, fapt care va duce la scurtarea
cromozomului
• Pentru a evita situația creată, la capetele
moleculei ADN se formează telomerii
3ˈ 5ˈ
FR2 FR 1 3ˈ
5ˈ
 Telomerii
• Sunt niște regiuni de la capetele
moleculei liniare de ADN
• Constau din mii de secvențe NT
repetitive TTAGGG asociate cu
proteine speciale
• Protejază capetele cromozomilor de
deteriorări sau fuziuni reciproce
capăt-la -capăt
 Telomeraza
• sintetizează o porțiune de ADN
neinformațională la capetele
cromozomilor
• are în calitate de matriță o moleculă
de ARN
• este o reverstranscriptază – folosește
ca matriță ARN pentru a sintetiza
ADN
 Sinteza
TELOMERUL
telomerului

3ˈ
TELOMERAZA Apoenzima ARN matrița

ARN
 Rolul biologic al telomerazei
• Asigură protecția informației genetice din
zona pretelomerică a cromozomilor în
celulele sexuale (spermatozoizi)
• De activitatea ei depinde longevitatea
vieții celulelor reproductive
• Celulele somatice sunt practic lipsite de
activitate telomerazică
TM
 Rolul medical al telomerazei
• Scăderea activității ei duce la scurtarea
cromozomilor la ambele capete
• poate fi cauza senescenței precoce-
Progeriei (sindromul Hutchinson–Gilford)
• În unele cancere este foarte activă,
asigurând immortalitatea celulelor
canceroase
Progeria
Mecanismele biochimice ale
reparaţiei ADN
 Necesitatea reparației
• Până, sau în timpul replicării, pot interveni unii
factori – radiații (UV, X), agenți chimici – care pot
provoacă deteriorări în structura moleculei de
ADN
• ADN pol cu activitate exonucleazică, nu reușesc
să asigure înlăturarea defectelor, fapt care
necesită intervenția unor mecanisme mai
sofisticate de înlăturare a defectelor – aparatul
ADN reparator – care cuprinde mai multe enzime
 TIPURI DE REPARAȚIE ADN

• Prin excizia nucleotidelor

• Prin excizia bazelor
 Enzimele care participă în următoarele etape
ale reparației ADN:
• Endonucleazele - scindează legătura
fosfodiesterică în interiorul catenei de ADN
înaintea și după nucleotidul defect
• ADN polimeraza -> Inlocuirea fragmentului ce
conține leziunea cu un fragment normal
• ADN glicozilaza -> Inlăturarea bazei azotate lezate
• ADN ligaza -> Formarea legăturii fosfodiesterice
între fragmentul nou sintetizat și catena de ADN
 Reparația prin excizia nucleotidelor
(REN)
• Sunt înlăturate mai multe nucleotide
• Este necesară în cazul distorsionării ADN
dublului helix
• Distorsionarea poate fi cauzată de
interacțiunile noncomplimentare dintre baze
sau interacțiunea lor cu unii agenți chimici
(e.g. benzapiren care se conține în fumul de
țigări)
• Înlăturarea dimerilor timinici care apar ca
rezultat al radiației ultraviolete
Fumul de țigară conține compuși procarcinogeni care în celule
se pot oxida în carcinogeni

ADN

GUANINA

Perecihi de
baze CG
 DIMER CICLOBUTILTIMINIC
FORMAT ÎN REZULTATUL ACȚIUNII RAZELOR ULTRAVIOLETE

Inel
ciclobutilic
Mecanismul REN. Înlăturarea dimerilor TT
Dimer ciclobutiltiminic
T T

5'

3'

ENDONUCLEAZA scindarea legaturii FDE

5'

5' 3'

3'
EXONUCLEAZA
dNMP

5' 3' 5'

3'

ADN-pol dNTP

OH P
5' 3' 5'

3'

ADN-ligaza

5'

3'
ADN reparat
 Reparația prin excizia bazelor (REB)
• Glicozilaza scindează legătura N-glicozidică cu
eliberarea bazei azotate defecte
• Se formează situsul apurinic sau apirimidinic
• endonucleaza clivează legătura fosfodiesterică
dintre nucleotidul normal și cel apurinic (apur)
sau apirimidinic (apir)
• Nucleotidele apur/apir și încă câteva nucleotide
adiacente sunt scindate și eliminate de către
exonuclează
• ADN pol și ADN ligaza sintetizează secvența
înlăturată de novo
 MUTAȚIILE
apar ca rezultat al acumulării defectelor în
timpul replicării care nu au fost înlăturate
prin reparație
 Mutațiile punctiforme:
• mutațiile punctiforme pot fi
determinate de deleții și inserții
de nucleotide
• mutațiile punctiforme pot fi
cauzate de substituția unei
nucleotide cu altă nucleotidă
 Mecanismele biochimice ale genezei
mutaţiilor punctiforme (MP)
• MP sunt generate de unele substanțe
chimice care interacționează cu bazele
azotate modificându-le – o BA se
transformă în alta
• Se deosebesc 2 tipuri: tranziții și
transversii
 Tranzițiile
• O bază purinică (sau pirimidinică)
este înlocuită cu alta
• Nitriții dezaminează oxidativ
citozina și adenina provocând
tranzițiile C→U și A→hipoxantină
• A T → G C și G C → A T
• Dezaminările pot avea loc și spontan
 Transversiile
• O bază purinică este înlocuită cu una
pirimidinică și vice versa
• Speciile reactive ale O2 : superoxid-anion,
hidroxil-radical, H2O2 pot oxida G→oxoG
• În timpul replicării oxoG poate forma pereche
atât cu C cât și cu A provocând transversiile
GC→TA
• Agenții alkilanți - etilnitrozoureea, N-metil-
Nˈnitro-N-nitrozoguanidina - pot provoca
transversii
 Efectele mutațiilor
• dacă în rezultatul mutației se obține un codon
diferit de cel care codifică un anumit aminoacid,
structura și funcția proteinei codificate se
modifică
• dacă în rezultatul mutației se obține un codon
sinonim, structura și funcția proteinei codificate
nu se modifică
• dacă în rezultatul mutației se obține un codon
stop, se sintetizează lanțuri polipeptidice
incomplete
 Importanța farmaceutică replicării.
Inhibitorii replicării în calitate de medicamente

• Aciclovir
• Doxorubicină
• Foscarnet
• Actinomicina D
 Aciclovir:
• un medicament antiviral, folosit în tratamentul:
infecțiilor cu virusul herpes simplex, în varicelă
• Ajunsă în celula infectată de virus, aciclovirul se
transformă în forma sa activă, aciclovir-trifosfat,
care acționează ca inhibitor competitiv al ADN-
polimerazei virale
• aciclovirul este fosforilat sub acțiunea timidin
kinazei virale până la aciclo-GMP
• aciclo-GMP este fosforilat sub acțiunea kinazelor
celulei-gazdă până la aciclo-GTP
• aciclovirul este analog structural al
dezoxiguanozinei
• aciclo-GTP este utilizat de ADN-polimeraza virală
ca substrat pentru sinteza ADN-lui provocând
terminarea precoce a replicării
 Doxorubicina

• este utilizată în chimioterapia

tumorilor;
• se intercalează în ADN, blocând
acțiunea topoizomerazei II
Doxorubicina

ADN
 Foscarnet (acid fosfonometanoic)

• se leagă la ADN polimeraza virală în

situsul de legare a pirofosfatului;
• este utilizat pentru tratamentul
herpesului;
• este un inhibitor al ADN polimerazei
virale