Biosinteza DNA – replicarea.

Mecanismele biochimice
ce stau la baza expresiei
genelor – transcriptia și
translația
 OBIECTIVE
 1.Replicarea DNA la procariote – matrița, substraturile, enzimele şi
factorii proteici. Mecanismul biochimic şi etapele biosintezei DNA. I
 2.Particularităţile replicării la eucariote. Telomerele şi telomeraza.
Structura telomerazei (noțiuni). Rolul biomedical al telomerazei.
 3.Transcripţia la procariote: matrița, substraturile, enzimele,
mecanismul biochimic. Inhibitorii transcripţiei (rifampicina, α-
amanitina).
 4.Particularităţile transcripţiei la eucariote. Modificările post-
transcripţie ale mRNA.
 5.Biosinteza proteinelor la procariote. Etapele:
 a)activarea aminoacizilor;
 b)translaţia – iniţierea; elongarea; terminarea.
 Particularităţile biosintezei proteinelor la eucariote – factorii
translaţiei şi modificările post-translaţionale ale proteinelor
sintetizate.
 Dogma centrală a
geneticei moleculare
Dogma Centrală Revizuită
 Recombinarea=
rearanjarea materialului
genetic
Recombination

Mutation/Repair
 Mutaţii/Reparare =
lezarea ADN cu alterarea
informaţiei genetice/
corectarea leziunilor
ADN

 Revers- transcrierea =
transferul informaţiei
genetice de la ARN la
ADN
REPLICAREA
 Replicarea
– transmiterea informaţiei genetice de la ADN
parental la ADN fiică.
Proces semiconservativ
Biderecțional (simetric)
Semidiscontinuu
Completa
Cînd şi unde are loc replicarea ADN?

La eucariote replicare are loc doar în faza S, de

sinteză, a ciclului
celular, faza separată de faza mitotică M prin
perioadele de gol
(gap) sintetic G1 şi G2. S
phase

 Faza S a ciclului G1 interphase G2

celular
 Nucleu
Mitosis
-prophase
-metaphase
-anaphase
Procariote: în nucleoid -telophase
Semi-
conservativ
 Replicarea ADN este bi-direcţională
(Cairns, 1963).

 Replicarea începe într-un punct bine determinat

numit origine de replicare (ori) şi pornind din
acest punct se derulează simultan în ambele
direcţii.

bidirecţional
 Replicarea este semi-discontinuă

 Reiji Okazaki a propus şi demonstrat în 1968 că în timp ce

sinteza unei catene (catena leading) este continuă, sinteza
celei de-a doua catene (catena lagging ) este discontinuă (în
runde de 150-250 nt).
 Replicarea este completă
 Replicarea ADN antrenează întregul cromozom,
rezultand doi cromozomi identici.

Cromozom circular
(procariote)
 Caracteristicile:

 replicarea este cuplată cu desfăşurarea

DNA parental (necesită energie)

 prezenţa praimerului este obligatorie

 replicarea decurge în ambele direcţii cu

aceeaşi viteză.

 Pe catena întîrziată se sintetizează

fragmentele Okazaki.
 Caracteristicile:
 Este
bazată pe împachetarea
complementară a BA

 Catena-fiicăeste antiparalelă cu catena

parentală dar nu identică după secvenţa
nucleotidică

 Forţamotrice a procesului este hidroliza

pirofosfatului
Componentele necesare replicării:

1. Matriţă - ADN bicatenar

2. Substrat:
a. dezoxiribonucleozid trifosfaţii: dATP, TTP, dGTP,
dCTP;
b. ribonucleozid trifosfaţii: ATP, GTP, CTP, UTP

3. prezenţa ionilor de Mg, Mn; Zn

4. Sistemul multienzimatic complex

 Sistemul multienzimatic
complex
1. Helicaza (Proteina DnaB) - desfacerea
dublului helix, treptat, pe porţiuni mici
(necesită energie; consumă 2 molecule
de ATP per 2 legături de hidrogen
desfăcute).
2. Single stranded proteins (SSBs) - se
leagă de cele două catene ADN şi le
menţine separate
 Sistemul multienzimatic
complex
3. Topoisomerazele - I şi II – înlătură
supertorsiunile ADN, rezolvă problemele
topologice apărute în cursul desfacerii
lui.
 Sistemul multienzimatic
complex
4. . Primază - sintetizează primerul
în direcţia 5'- 3‘ .
 Sistemul multienzimatic
complex
5. ADN polimerazele ( ADNp I și III)

ADN p III - sinteza catenei fiice în direcţia 5'→3' .

- acţiune polimerazică (5'- 3‘)
- acţiune exonucleazică (3'- 5‘)

ADN p I - înlătură primerul şi-l înlocuieşte cu

fragmente de ADN
- acţiune polimerazică (5'- 3‘)
- acţiune exonucleazică (3'- 5‘)
- acţiune exonucleazică (5'- 3‘)
 REACTIA CATALIZATĂ DE ADN POLIMERAZĂ
Cap 5'
P P

CH2 Base CH2 Base

O O

P P

CH2 Base CH2 Base

O O

H20
+
P 3'
P P
P OH P Piro-
fosfat
P CH2 Base
O
5' CH2 Base
O

OH
3'
Cap 3‘ (în creştere)
OH
 Sistemul multienzimatic
complex

6. ADN ligaza- uneşte fragmentele Okazaki

de pe catena întîrziată.
Catalizează formarea unei legături fosfat
diesterice între 3'-OH a unui fragment de
ADN şi extremitatea 5' monofosfat al altuia.
 Mecanismul replicării
3 etape:
 iniţierea,
 elongarea,
 Terminarea
 ETAPELE REPLICĂRII ADN
(şi elementele-cheie ale fiecărei etape)

Iniţierea: primozomul- un complex de proteine

şi originea replicării ori

Elongarea: replizomul- un complex de

proteine, asociate cu ADN cu rol în sinteza
catenelor noi de ADN
Terminarea: proteina Tus - situsul de
terminare ter
 Iniţierea parcurge două etape:
a. Formarea furcii de replicaţie- sub acţiunea
helicazelor are loc desfacerea duplexului parental
(la scindarea leg. de H dintre BA - se utilizează
min 2 mol. de ATP).
La desfacerea duplexului parental apar regiuni
superhelicoidale, care se reglează cu ajutorul
topoizomerazei - favorizează relaxarea structurii
DNA

b. Sinteza primerului
 Originea replicării
Iniţierea replicării 5’ 3’
 Identificarea originii de 3’ 5’
replicare

 Dezrăsucirea mediată de
către helicază 5’ 3’
(denaturarea) duplexului 3’ 5’
ADN cu fomarea ADNmc
şi a bifurcaţiilor de
replicare
5’ 3’
3’ 5’
 Legarea SSB la ADNmc

5’ 3’
 Formarea primozomului 3’ 5’
(conţine şi primaza)

 Sinteza ARN primer

5’ 3’ 5’ 3’
3’ 5’
5’ 3’
II. Sinteza primerului - sub
acţiunea primazei se
sintetizează o porţiune
mică de ARN în direcţia
5'- 3'.
Primerul este format din 4-12
ribonucleotide.
Cruparea 3‘OH – e un iniţiator
al sintezei de ADN.
2. ETAPA DE
ELONGARE
Elongarea
 1. ADN polimeraza III unindu-se
la capătul 3' OH al primerului
începe sinteza ADN fiică pe baza
complimentarității.
 Reacţia decurge prin atacul nucleofil al
grupei 3' OH al primerului asupra unui
dRNTP complementar catenei de ADN
matriţă.
 Se formează legătura fosfodiesterică şi se
eliberează PP; hidroliza PP determină
polimerizarea propriu zisă.
DNA Polymerase
Mechanism
 Elongarea
 Elongarea decurge în
direcţia 5'→ 3‘ şi parcurge
cu aceeaşi viteză pe
ambele catene
 Catena de bază se va
sintetiza continuu, iar cea
întîrziată - discontinuu: va fi
formată din fragmente
Okazaki (dimensiuni de
1000 – 2000 nucleotide la
procariote şi 150-200 la
eucariote).
 Etapa de elongare
 2. ADN polimeraza I exclude primerii şi
sintetizează complementar ADN.
 3. Fragmentele sînt unite cu enzima ADN ligaza
(necesită ATP la eucariote şi NAD la procariote).
Schema etapelor de iniţiere şi
elongare
3’ 5’
5’ 3’
3’ 5’ 3’ 5’
Primase
Single strand
Laging Strand binding
5’ proteins
Okazaki 5’
fragment 3’
5’
RNA
Primers
DNA
Polymerase
5’
3’
Helicase

Leading Strand
5’
3’
3. ETAPA DE TERMINARE
 Terminarea replicării
 Regiunea de terminare :
- situată la 180 grade faţă de ori;
conţine “capcane” pentru
bifurcația de replicare TerD
- la acest nivel bifurcaţiile de TerA
replicare se întîlnesc şi dezleagă
catenele de ADN încă asociate.
oriC TerC
 Situsurile de terminare TerB
- sunt porţi care permit trecerea

bifurcaţiei de replicare într-un

singur sens;
- conţin 23 perechi de baze
 Terminarea Replicarii
Un set de situsuri Ter opresc bifurcaţia
de replicare
care progresează în sensul acelor de ceasornic, al 2-lea
set blochează bifurcaţia de replicare care avansează în
Invers acelor de ceasornic:
Situsurile Ter
forţează cele două
bifurcaţii de
Cromozom replicare să se
întîlnească într-un
punct specific.

TerB TerA
ELEMENTELE CHEIE ALE TERMINĂRII REPLICĂRII:
SITUSURILE TER ŞI PROTEINA TUS

· Situsurile Ter sunt locurile de legare ale proteinei

Tus.

· Tus: 35.8 kD
activitate de legare la
Ter Bifurcaţia de replicare
Tus
oprită într-o
Monomer
DNA manieră polară

Ter

· Tus poate inhiba progresiunea bifurcaţiei de replicar

direct prin legarea de DnaB helicază, inhibînd dezrăsucire
helixului.
Replicarea simultană: molecula ADN pol III este
responsabilă de sinteza ambelor catene de ADN.
Caracteristici ale replicării la
eucariote
 Replicarea este bidirectională
 Are mai multe origini de replicare
deoarece molecula de ADN este foarte
lungă şi viteza de acţiune a replizomului
este mică
Multiple regiuni ori la
eucariote

Bubbles Bubbles
 Replicarea la eucariote
 Particularităţi:
ADN polimerazele: αβγδ
 α- implicată în replicarea ADN nuclear-
responsabilă de sinteza catenei întârziate –
sinteza primerilor
 δ – răspunde de sinteza catenei lider. Ea
manifestă acţiune exonucleazică
 β – implicată în reparaţia ADN
 γ - implicat în replicarea ADN mitocondrial,
acţiune exonucleazică
Tabel comparativ:
Procariote
1 ori regiune
2 bifurcaţii de replicare per
cromozom
Viteza replicării
16.000 baze pe minut
Lungimea frag. Okazaki
1000-2000 nucleotide
1 eoare la 1mil-10mil
Eucariote
Multiple ori regioni
100 bifurcaţii de replicare per
cromozom
Viteza replicării
3000 baze pe minut
Lungimea fragmente Okazaki
150-200 nucleotide
1 eroare la 1000 mil
 Replicarea la eucariote
 Prezența telomerazei la eucariote
 Fidelitatea replicării
• Este asigurată de 2 factori:
1. Păstrarea principiului complimentarității.
2. Activității exonucleazice (3'- 5‘) ale ADN
polimerazelor.
 Telomer Telomeraza
 Replicarea capetelor 5’ ale
catenelor este incompletă
(teoria lui Olovnicov, 1971),
deoarece după înlăturarea
primerului, ADN polimeraza
β nu e capabilă să
completeze aceste goluri în
direcția 3´→5´.
 Astfel la fiecare replicare,
capetele ADN se scurtează.
 Telomerul
 Aceasta nu afectează informaţia genetică
deoarece catenele conţin fragmente repetitive
neinformative – telomere.
 Telomerul – sunt segmente de ADN repetitiv
GGGTTA
 Telomeraza
 Telomerele sunt replicate de o E specifică
– telomeraza
 Telomeraza - reprezintă o
ribonucleoproteidă: ARN şi proteină
 Subunitatea proteică TRT (telomeraze
revers transcriptase) posedă activitate
catalitică
 Telomeraza – fiind o revertază (ADN
polimeraza ARN dependentă) foloseşte ca
matriţă propria coenzimă – un fragment de
ARN.
 I etapă – are loc asocierea telomerazei la
capătul 3’ al catenei din regiunea telomerică-
TTAGGG
 II – E extinde catena, utilizând ca matriţă ARN
telomeric (se repetă)
 III – Catena complementară a ADN telomeric e
sintetizată după principiul catenei întârziate
de α ADNp
Mecanismul elongării
capetelor cromozomului
la eucariote
 La om telomeraza e activă numai
în
 celulele embrionale,
 în epiteliul intestinului,
 spermatozoizi şi
 celule canceroase.
 Numărul telomerilor determină durata vieţii
fiecărei celule şi condiţionează reducerea critică
a numărului lor, induce moartea programată a
celulei deci pierderea motivelor telomerice este
cauza imbătrînirii (telomera conţine mii de motive
TTAGGG).
 lungimea telomerei este marcherul
biologic al îmbătrînirii.
 Reparaţia ADN
 Erorile în timpul replicării sunt reduse la
minimum datorită DNA polimerazei ce posedă
funcţie endonucleazică
 Tipuri de deteriorări:
1. Formarea de breşe
2. Modificarea BA
3. Pierderea de BA
4. Formarea dimerilor de pirimidină sub acţiunea
razelor ultraviolete
 ENZIMELE CARE PARTICIPĂ LA
REPARAȚIA ADN –ului

• ADN -glicozidazele
• Endonucleazele
• Polimerazele
• ADN-ligazele
 ETAPELE REPARAȚIEI ADN
(principii generale)
1. Depistarea erorii

2. Înlăturarea BA; nucleotidului sau fragmentului

ADN- (ADN glicozidazele).

3. Înlocuirea corectă a BA; nucleotidului sau

fragmentului ADN - ADNpolimerazele .

4. Formarea legăturii fosfodiesterice între

fragmentul nou sintetizat și catena de ADN –
ADN ligazele
XERODERMA PIGMENTOSUM
BIOSINTEZA
ARN
 Transcripţia
 biosinteza ARN pe matriţă de ADN
 Particularităţi:
 Matriţă - DNA dublu helicoidal (prezenţa catenei
anticodogene de ADN) (catena+),
 Substrat - ribonucleozidtrifosfaţi (ATP, GTP, CTP,
UTP)
 Sinteza are loc în direcţia 5’3’
 Este asimetrică – copierea catenei
necodificătoare
 Este incompletă –are loc copierea doar a unei
porţiuni de ADN (transcripton: promotor, operator,
GS, terminator)
 Forţa motrice a procesului e hidroliza PP
 Enzima - ARN polimeraza
 ARN polimeraza

1. este o holoenzimă
2. la procariote - este oligomer din 5 protomeri (2, ,  1
şi sigma σ).
a  subunităţile – centre catalitice;
a  - fixează substratul;
a  1 – se leagă de ADN,
a σ - are rol în recunoaşterea secvenţelor matriţei numit
promotor, unde aderă enzima
3. Nu necesită prezenţa primerului
4. Nu posedă funcţie nucleazică, doar polimerazică
5. ADN polimeraza conţine Zn2+ şi necesită prezenţa în
mediu a ionilir de Mg2+, Mn2+
 - ARN polimeraza
la eucariote:
1. RNA p I sintetizeaza RNA ribozomal
(28S si 18S)
2. RNA p II sintetizeaza RNAm•
3. RNA p III sintetizeaza RNAt, RNAr
5S şi molecule mai mici
 Etapele transcripţiei
 Sinteza decurge în 3 etape:
iniţierea, elongarea, terminarea.
 Iniţierea – începe în anumite secvenţe de
ADN numite promotor (P – 40 nucleotide)
recunoscută de ARN polimeraza.
 k

1. σ subunitatea recunoaşte caseta -35 (TTGACA) şi E se

leagă
2. ARNp alunecă de-a lungul ADN şi în jurul casetei
-10 (TATAAT) deschide dublul helix – formând complexul
deschis de iniţiere
3. ARNp catalizează formarea primei leg. fosfodiesterice între
nucleotidul +1 şi +2
Astfel complexul de iniţiere este format, sigma subunitatea e
disociată de la holoenzimă şi ia parte la iniţierea unui alt ciclu de
transcriere
Fig. 5.4
 Elongarea şi Terminarea
 Elongarea - alunecarea ARN polimerazei pe
matrţa de ADN – sinteza transcriptului (50
nucleotide pe secundă) . ARNp nu controlează
catena sintetizată – erorile sunt mai multe faţă de
replicare. Pe măsură înaintării ARNp are loc
desprinderea ARN de la ADN şi refacerea
dublului helix
 Terminarea – semnal de terminare
 ARNp recunoaşte secvenţele nucleotidice
specifice de pe ADN, ce conţin un număr mare
de G, C .
Terminare dependentă de factorul ρ
 Proteina ρ - se asociază la E şi se mişcă
împreună cu ea, însă la identificarea
semnalelor de terminare coboară de pe
matriţă şi încetineşte acţiunea E,
producând transcriptul cu folosirea energiei
– ATP.
 ADN-se reformează în dublul helix.
 Transcripţia la eucariote
1. RNA p alcătuită din 9-11 subunităţi
2. Folosesc mai multe tipuri de ARN p:
a. ARN polimeraza I – ARNr (18S, 28S,
5,8S; 45S)
b. ARN polimeraza II – ARNm;
c. ARN polimeraza III –ARNt şi ARNr (5S)
d. ARN polimeraza IV (mitocondrială)- toate
tipurile de ARN mitocondrial
 Transcripţia la eucariote
3. P la eucariote:
 GC casete GGGCG (-90)
 CAAT casete – 5-GGCCAATCT -3 (-75)
 Caseta Hogness –TATAT/AT (-35)
Primele 2 sunt responsabile de frecvenţa
transcripţiei (când începe), a 3 - - implicată în
iniţiere – semnal (unde).
4. Secvenţele alcătuite din 10-20 nucleotide
“enhancers” şi “silencers” – cresc şi scad
respectiv V transcrierii.
Procesingul la eucariote
 ARN-ul mesager obţinut diferă la procariote faţă
de eucariote.
 în ARN-ul procariot molecula este continuă deci
intreaga informaţie de aici poate fi folosită pentru
sinteza proteinelor.
 în ARN-ul eucariot s-a observat prezenţa unor
porţiuni repetitive de nucleotide numite introni
care nu deţin nici o informaţie pentru sinteza
proteică.
 ARN-ul mesager primar este mult mai lung decât
ARN-ul mesager folosit de ribozom.
 Toţi precursorii de ARNm în nucleu trec etapa de
maturizare posttranscripţională. Pe parcursul
procesingului - pre-ARN se transformă în ARN
matur.

Procesingul la eucariote
 Procesingul înclude:
1. Modificarea fragmentelor terminale 5’ şi 3’
ale ARN:
a. “Cap”-area: la capătul 5’ -este adiţionată
guanozina metilată (5’- 5’ trifosfat - protejarea
mARN de atacul 5’-exonucleazelor şi pentru
recunoaşterea de către ribosomi ca semnal de
iniţiere);
b. la capătul 3’ – se adaugă o secvenţă mare de
poli A (200 A -coadă). Ea serveşte la exportul
moleculelor de ARN din nucleu în citoplasmă.
Procesingul la eucariote
Procesingul la eucariote
2.Splisingul - excizia intronilor şi sudarea
exonilor. Aşa numitul splising are loc în nucleul
celulei.
Excizarea intronilor se poate face in 2 feluri:
Cu ajutorul unor enzime speciale care recunosc
capetele fiecarui intron (exemplu: ARN U1)
acestia sunt eliminati si capetele libere ale
exonilor sunt sudate.
Prin autocataliză - chiar ARN-ul ribozomal isi
autoelimina intronii printr-un proces care
genereaza o bucla (reprezentata de intron),
eliminarea acestei bucle cu ajutorul guanozinei si
coaserea exonilor.
a.
a. ARN nuclear (ARN U1-U6): identifică secvenţele de baze la
joncţiunea intron – exon(5 ’ -GU, iar la 3 ’ - AG),
b. se fixează complementar la ele, buclează intronul, astfel apropiind
capetele exonilor.
c. Are loc scindarea legăturilor fosfodiesterice dintre exoni şi introni,
capetele exonilor sunt juxtapuse, apoi sudate de RNA ligazele
 PROCESINGUL ARN t

1. Adiția unei secvențe CCA la capătul 3´

terminal sub acțiunea nucleotidil
transferazei
2. Îndepărtarea unui intron din bucla
anticodon
3. Formarea bazelor minore.
 O O O
H3C
NH NH HN NH

N O N O O
HO H2 C HO H2 C HO H2 C
O O O

OH OH OH OH OH OH
Dihidrouridinã Ribotimidinã Pseudouridinã
(DHU) (T) 
S O
NH N
NH

N O N N
HO H2 C HO H2 C
O O

HO OH OH OH
4-Tiouridinã Inozinã
 PROCESINGUL ARN r
 Din 45 pre ARN r sub acțiunea ribonucleazelor se
obține:
 La eucariote: 28S; 18S și 5,8 S
 Specia 5S ARN r este sintetizată de ARN polimeraza
III și modificată separat.

 La procariote: pre ARN r - 23S; 16S și 5S

 INHIBITORII TRANSCRIPȚIEI
 RIFAMPICINA – inhibă inițierea transcripției prin
legarea de subunitatea β a ARN polimerazei
procariote și astfel împedică formarea primei legături
fosfodiester
 Este utilizată în tratamentul tuberculozei
 α AMANITINA – o toxină puternică produsă de ciuperca
otrrăvitoare Amanita phalloides (”pălăria morții” –inhibă
ARN –polimeraza II – având ca efect inhibarea sintezei
ARNm și implicit a proteinei (la pacienți se dezvoltă o
insuficiență hepatică și renală).
 Transcripţia inversă
 sinteza ADN pe catena de ARN
 Matriţa – ARN
 Substrat – dRNTP:dATP, dGTP, dCTP, TTP
 Enzima – revers transcriptaza
 Caracteristic viruşilor oncogeni
 Mecanismul:

a. Revers transcriptaza sintetizează pe ARN viral catena de

ADN- hibrid: ADN_ARN
b. Scindarea ARN viral de o nuclează
c. Autoreplicarea ADN – cu formarea unui duplex de ADN
TRANSLAȚIA
 Codul genetic
 Informaţia genetică referitor la biosinteza
proteinelor se transmite cu ajutorul codului
genetic - dicţionar ce traduce secvenţa
nucleotidelor din ARN în succesiunea AA
din lanţul polipeptidic.
 Proprietăţile codului genetic
Este triplet -64 codoni: 3 nonsens:UAG; UGA; UAA; 61 –
codifică AA corespunzători
-este degenerat - unui AA poate să-i corespunda mai
mulţi codoni (Ex. Arg, Leu, Ser - codificate de 6 codoni;
Met- şi Trp - un codon). Codonii unui aminoacid sint
sinonime. Specificitatea codonului e determinată de
primele două litere. Degenerarea se referă la nivelul
nucleotidului 3 din codon sau 1 din anticodon care
oscileaza.
-nu este ambiguu- acelaşi triplet nu semnifică 2 AA
diferiţi
-Are o structură liniară (colinear) – o concordanţă liniară
între genă şi proteina codificătoare
-Nu se suprapune (excepţie- viruşii)
 Proprietăţile codului genetic
- Este universal – toate veţuitoarele utilizează acelaşi
mecanism de traducere (abatere prezintă codul genetic al
mitocondriilor);
- nu are virgule, semne de punctuatie - ce ar indica începutul
şi sfîrşitul fiecarui codon.
 Structura ribozomilor:
 Procariotici 70S:
subunitatea 30 S – conţine ARNr 16S şi 21 proteine.
subunitatea 50S – ARN r 5S, 23S şi 31 proteine.
Sinteza ARNr şi formarea subunităţilor are loc în citoplasmă.

 Eucariotici 80S:
subunitatea 40S – ARNr 18S şi 33 proteine.
subunitatea 60S – ARN r 5S, 5,8S, 28S şi 49 proteine. ARNr –
se formează în nucleol.
 Ribozomul va avea constanta de sedimentare 70S la
procariote si 80S la eucariote.
 S – este coeficientul de sedimentare Svedberg, care depinde
de forma, densitatea şi dimensiunea particulelor.
Prokaryotic Ribosome
Structure
Eukaryotic Ribosome
Structure
 Centrele catalitice ale ribosomilor

 Situsul A - aminoacil – responsabil de unirea

complexului aminoacil- ARNt
 Situsul P – peptidil – găzduieşte ARNt legat de
un lanţ polipeptidic deja sintetizat
 Situsul E – e responsabil de eliminarea ARNt
 În starea complet nedisociată ribozomii sunt
activi.
 Translaţia
 Translaţia sau biosinteza proteinelor propriu zisă.
se realizeaza in 5 etape:
 Activarea AA.
 Iniţierea lanţului polipeptidic.
 Elongarea lanţului polipeptidic.
 Terminarea lanţului polipeptidic si eliberarea acestuia.
 Prelucrări post traducere ale proteinei sintetizate.
 Activarea AA
 are loc în citozol
 Sunt necesare:
1. AA (procariote – Nformil-Met; la eucariote – Met)
2. ARNt
3. ATP, Mg, K
4. E – aminoacil ARNt sintetaza
a. Posedă 4 centre: pentru AA, ATP, ARNt, H2O
b. Specificitatea E e determinată de structura ARNt
c. Fidelitatea e asigurată de capacitatea de autocontrol
d. Conţine grupări libere sulfhidrilice
e. sunt ligazele, care au o specificitate absolută.
 Activarea AA
 Se desfăşoară în două etape:
 ATP PPi
1. NH2-CH-COOH NH 2-CH-CO –O-AMP
I I

R R Aminoacil Adenilat
Aminoiacil ARNt
sintetaza
2. NH2-CH-CO –O-AMP+ARNt NH2-CH-CO –O-RNAt +AMP
I I

R R
Aminoacil RNAt

 I etapă - AA reacţionează cu ATP rezultând aminoacil-AMP. PP eliberat este

hidrolizat şi in acest fel reacţia ireversibilă.
 II etapă - complexul cedează AA moleculei de ARNt, specifică acelui AA
 Activarea AA
 Esenţa procesului este fixarea AA la ARNt în zona
acceptorie la 3' CCA –OH
 Activarea AA consumă 2 legături macroergice
 E recunoaşte AA greşit fixat pe ARNt
- îl elimina şi îl înlocuieşte cu AA
corespunzător (prezintă şi un locus
hidrolitic).
 Translaţia propriu zisă
 Citirea ARNm se face în direcţia 5‘- 3' iar
proteina se sintetizează de la capătul
“N”terminal la “C” terminal
 se desting trei etape:
 Iniţierea
 Elongarea
 terminarea.
 Iniţierea
 Necesar:
1. ARNm (AUG)
2. Ribosomul cu subunităţile disociate
3. ARNt f-met (Met)
4. GTP, Mg
5. IF1, IF2, IF3
 Scopul: formarea complexului de iniţiere
 Formarea complexului de iniţiere:
 IF3 se leagă de subunitatea mică
FI2
(previne reasocierea subunităților
ribosomului) FI3
30S
 La subunitate adiţionează ARNm
(AUG)
 P 50S A
La complex adiţionează IF1 legat de
formil Met-ARNt și IF2 legat de GTP FI1
 Îndată cum are loc fixarea
anticodonului fMet-ARNt cu codonul
AUG (ARNm), are loc hidroliza GTP,
eliberarea FI şi unirea subunităţilor
 Formil Met-ARNt –e fixată în centrul
P
 Elongarea
 Necesar:
1. ARNm cu următorul codon
2. ARNt cu următorul AA
3. GTP
4. FE: Tu, Ts, G
 Elongarea translaţiei include trei etape:
1. Legarea aminoacil – ARNt;
2. Transpeptidarea- formarea legăturii peptidice,
3. Translocarea (deplasarea ARNm cu un codon).
 1. Adaptarea (legarea)AA
 are loc după principiul codon-
anticodon în centrul A
 a. Aminoacil-ARNt se fixează cu
Tu+GTP – adiţionează la complexul
de iniţiere.
 b. AA se fixează în centrul A.
Simultan are loc hidroliza GTP în
GDP şi P


 2. Transpeptidarea
 este formarea legăturii peptidice între doi
aminoacizi.
 AA din centrul P sub acţiunea
peptidiltransferazei trece în centrul A.
 Se formează dipeptida
 În centrul P rămîne ARNt liber
 3. Translocarea
 deplasarea ribosomului pe ARNm cu un
triplet în direcţia 5‘- 3' .
 Dipeptida din centrul A trece în centrul P
sub acţiunea factorului G (translocazei) şi
GTP
 ARNt din P părăseşte ribosomul
 Elongarea
 Decurge în 3 etape :1 fixarea noului
Aminoacil ARNt
complexul: aminoacil-ARNt, factorul de FE-G
elongare T (FE-T) şi GTP.

30S
se fixează pe situsul A, după ce are loc
hidroliza GTP la GDP care se eliberează
împreună cu FE-T. P 50S A
 2. formarea legăturii peptidice.
Enzima peptidil-transferaza catalizează FE-T
formarea legăturii peptidice între doi AA
din situsul A şi P.Peptida rămîne ataşată
de RNAt de pe situsul A.
 translocaţia E-PT
 ribozomul se deplasează la următorul
codon de pe ARNm şi peptidil­ARNt trece
FE-T
de pe situsul A pe P
 această etapă necesită factorul de
elongare G (FE-G) şi GTP
 Terminarea
 are loc cînd sunt întîlniţi codonii UAA, UGA, UAG şi
factorii proteici de terminare: R1, R2, S.
 Nici un tRNA nu se poate lega cu codonii de terminare.
 Factorii de terminare:
 eliberează lanţul polipeptidic
 Elimină ARNt din centrul P
 Disocierea ribosomului în subunităţile respective
 Degradarea ARNm
 DECI:

 La formarea unei legături peptidice se

consumă patru legături macroergice:
2 în etapa de activare a AA (ATP) şi
2 în translația propriu zisă: - GTP.
 Prelucrările posttraducere
 Modificarea capătului N- şi C-terminal; capătul N se acetilează;
 Îndepărtarea secvenţei semnalizante cu ajutorul unei peptidaze;
 modificarea unor AA:

1. hidroxilarea enzimatică a Pro, Lyz – obţinerea hidroxiprolinei,

hidroxilizinei .

2. Metilarea (Lyz în muşchi)

3. Carboxilarea Glu - -carboxil-glutamatului (protrombină)

4. oxidarea reziduuriilor de Cis - cistinei;

5. iodurarea reziduurilor de Tir ale tireoglobulinei

6. Glicozilarea (formarea de glicoproteine)

7. Fosforilarea (Ser, tre; Tyr).

Prelucrările posttraducere
ataşarea unor gr. funcţionale: fosfat, glicozil,
metalelor pentru formarea
fosfoproteinelor,glicoproteinelor, metaloproteinelor
ş.a.
 Formarea punţilor disulfurice
 Proteina se autoasamblează – formând conformaţia
nativă – structura tridimensională