NUCLEOPROTEINELE

Structura bazelor azotate

purinice
Baze pirimidinice
 Structura nucleozidelor
• Nucleozide = baze azotate + monozaharid
(pentoza)
– Baze azotate + riboza (ribo-nucleozide)
– Baze azotate + dezoxiriboza (dezoxiribo-
nucleozide)
Pentoze
Nucleozid
• Intre baza azotata si
pentoza se formeaza
o legatura N
glicozidica
 Structura nucleotide
• Nucleotide = nucleozide + fosfat
– 1, 2 sau 3 resturi de acid fosforic 
nucleozide-mono, di sau tri-fosfatate
– Legatura de tip ester intre monozaharid si
acidul fosforic
Nucleotid
 Denumirea nucleozidelor si a
nucleotidelor
• Baza azotata riboza dezoxiriboxa
MP DP TP
• Adenina adenozina
dezoxiadenozina AMP ADP ATP
• Guanina guanozina
dezoxiguanozina GMP GDP GTP
• Citozina citidina dezoxicitidina
CMP CDP CTP
• Timina - timidina
TMP TDP TTP
• Uracil uridina -
UMP UDP UTP
 Structura acizilor nucleici
• Compozitia chimica a ARN
– Baze azotate: adenina (A), guanina (G), citozina (C), uracilul (U)
– Riboza (monozaharid)
– Radicali fosfat
• Compozitia chimica a ADN
– Baze azotate: adenina (A), guanina (G), citozina (C), timina (T)
– Dezoxiriboza (derivat mai stabil al ribozei)
– Radicali fosfat
• Bazele purinice: A, G (dublu nucleu aromatic)
• Bazele pirimidinice: C, T, U (un singur nucleu hexagonal)
Structura acidului dezoxiribonucleic
• ADN este format din nucleotide (A, G, C, T), ale caror pentoze sunt dezoxiriboze.
• Legaturile dintre nucleotide sunt de tip fosfodiester.
• Molecula ADN este formata din 2 lanturi polinucleotidice ale caror nucleotide
• sunt unite intre ele, 2 cate 2, prin legaturi de hidrogen, pe toata lungimea
– Bazele azotate (structuri plane, hidrofobe) sunt orientate spre interior
– Ribozele si resturile fosfat (structuri polare, hidrofile) formeaza un schelet
• exterior
• Cele 2 lanturi sunt antiparalele: extremitatea 5’ a unui lant se hibridizeaza
• cu extremitatea 3’ a celuilalt lant
• Secventele lor sunt complementare: pentru ca toate nucleotidele sa poata
• fi hibridizate, trebuie ca ordinea legarii lor pe un lant (secventa) sa fie
complementara cu cea a lantului opus
• Lanturile polinucleotidice sunt spiralate unul in jurul celuilat  dubla spirala
• (modelul J.D. Watson si F.H.C. Crick, 1953)
• Cele 2 lanturi unite prin legaturi de hidrogen pot fi disociate la cald:
• denaturarea ADN; refacerea legaturilor: renaturarea
• Nucleotidele sunt legate
intre ele prin legaturi
fosfodiester intre atomii
de carbon 5’si 3’a
pentozei
• ADN-ul nuclear este o macromoleculă formată
din două lanţuri de nucleotide paralele
răsucite spre dreapta  sub forma unei
spirale.Fiecare lanţ reprezintă structura primară
a ADN-ului in timp ce spirala este structura ei
secundară fiecare lanţ nucleotidic are o
orientare determinată de modul cum se leagă
fosfaţii de moleculele de desoxiriboză aşa că la
un capăt al lanţului se găseşte carbonul 5' şi la
celălalt carbonul 3'.
• În molecula de ADN unul din lanţuri este
orientat de la 5' la 3' iar celălalt de la 3' la 5'
• Cele două lanţuri se pot desface sub
efectul încălzirii. Este ceea ce s-a numit
denaturarea ADN-ului.
• Odată despărţite  cele două lanţuri se pot
resuda dacă molecula se răceşte treptat
realizând procesul de renaturare
 Structura acidului ribonucleic
• ARN este format dintr-un lant de nucleotide (A, G, C, U),
ale caror pentose sunt riboze.
• Legaturile dintre nucleotide sunt legaturi de tip fosfodiester
intre carbonul 3’ al primului nucleotid si carbonul 5’ al nucleotidului
urmator
• Aceste legaturi definesc un sens 5’  3’ al moleculei
– Capatul 5’ apartine nucleotidului al carui fosfat legat de carbonul 5’ este
liber
– Capatul 3’ apartine nucleotidului al carui hidroxil legat de carbonul 3’
este liber
• Prin autohibridizare pe segmente limitate, lantul de ARN
formeaza structuri spatiale de tip agrafe care servesc drept semnale
• Alte semnale sunt reprezentate de anumite secvente de nucleotide
(exemplu AAUAAA).
 Replicare ADN
• Replicarea ADN este procesul molecular prin care se realizează
copierea exactă a moleculelor de ADN (a secvenţei nucleotidice).
Datorită replicării are loc transmiterea exactă a mesajului genetic de
la o generaţie de celule la alta, astfel toate celulele organismului
pluricelular conţin aceeaşi informaţie ereditară.
• Procesul de sinteză a ADN este, de regulă, exact. Dintr-o moleculă
de ADN se formează două molecule identice atât între ele, cât şi cu
molecula parentală. Acest proces are loc datorită particularităţilor de
structură ale ADN: -
• ADN este bicatenar;
• - catenele ADN sunt complementare şi antiparalele.
 Replicare ADN
• Principalele caracteristici ale replicării sunt:
• sinteza replicativă a ADN-ului este semiconservativă,
deoarece, cel mai des, fiecare din cele două catene este
folosită ca matriţă pentru sinteza unei catene noi de
ADN;
• sinteza este bidirecţionată;
• polimerizarea nucleotidelor are loc doar în direcţia 5′
• 3′;
• procesul implică participarea mai multor factori proteici.
• Replicarea ADN, un proces fundamental care are loc în
celulele organismelor vii, este baza eredității biologice. El
realizează copierea, mai precis duplicarea, moleculelor
de ADN, purtătorul informației genetice.
• Este un proces „semiconservativ”, în care molecula ADN
inițială este despicată în lung, ca un fermoar, în cele
două catene complementare care o compun.
• Fiecare din acestea devine un model pentru sinteza
unei nou catene complementare, integrând, după
regula complementarității bazelor, nucleotidele
dispersate în nucleul celulei.
• Rezultă două molecule ADN identice.
• ADN-ul are miliarde de nucleotide (de patru
tipuri) si in decursul replicarii, toate aceste
nucleotide trebuie sa nimereasca exact
unde trebuie - copia trebuie sa fie identica
cu originalul.
• Erorile majore cauzeaza malformatii, boli
sau cancer, in timp ce cauzele minore se
acumuleaza si genereaza imbatranirea.
Insa, aceste erori sunt extrem de putine.
DNA structure
 Originea replicării
• Originea replicării este reprezentată de o
secvenţă specifică de nucleotide numită
secvenţă autonomă de replicare ori
 Factori ai replicării
• Replicarea ADN implică acţiunea mai multor factori
proteici şi enzime .
• ADN-helicazele realizează despiralizarea şi denaturarea
locală a moleculei de ADN prin hidroliza ATP.
• Datorită existenţei a două furci replicative există două
helicaze care se deplasează în direcţii opuse de la
punctul de origine a replicării.
• Primaza este enzima cu activitae ARN-polimerazică care
iniţiază replicarea ADN prin sinteza unei secvenţe de 11-
12 ribonucleotide, care este numită primer (ARN-primer).
 Factori ai replicării
• Topoizomerazele de tip I scindează legăturile
fosfodiesterice ale unei catene, relaxând dublul helix
previnindu-se supraspiralizarea ADN.
• Topoizomerazele de tip II taie ambele catene ale
duplexului.
• Proteinele ce se leagă de ADN monocatenar
(proteine SSB) - factori ce stabilizează catenele de ADN
în regiunile denaturate şi împiedică refacerea structurii
dublucatenare prin unirea celor două catene, sau în
cadrul aceleaşi catene în regiunile cu secvenţe
palindromice
 ADN polimerazele
• ADN-polimerazele sunt enzime capabile să sintetizeze catene noi
de ADN pe catenele matriţe. Au fost descoperite mai multe clase de
ADN-polimeraze: I,II şi III - la procariote
• Activitatea polimerazică are următoarele particularităţi:
• sinteza se produce doar în direcţia 5' → 3' prin adăugarea
nucleotidului la gruparea 3'-OH a pentozei
• citirea are loc doar în direcţia 3' → 5’;
• pentru sinteză se utilizează precursori trifosfaţi, care pierd în reacţie
două grupe fosfat;
• ADN-polimeraza nu poate iniţia sinteza unei catene noi de ADN,
ele au capacitatea doar de a extinde o catenă preexistentă de ADN
sau ARN-primer
 ADN ligaza
• ADN–ligaza este enzima ce leagă
capetele fragmentelor de ADN sintetizate
prin formarea legăturilor 3' → 5'
fosfodiesterice.
 Mecanismul replicării
• Sinteza începe prin despiralizarea catenelor de ADN şi
formarea furcii de replicare.
• Fiecare catenă reprezintă o matriţă pentru catena nou
formată.
• Despiralizarea este necesară pentru expunerea bazelor
celor două catene în aşa mod ca noile baze să le poată
recunoaşte şi să formeze perechea complementară.
Sinteza decurge bidirecţional: de la fiecare punct de
origine se formează două furci replicative în direcţii
opuse faţă de origine
 Mecanismul replicării
• Replicarea necesită un complex proteic numit replizomă care recunoaştere
punctul de origine a acesteia şi o iniţiază.
• Replicarea ar putea fi văzută ca creşterea continuă a celor două catene de
ADN în dublul helix.
• Este necesar de accentuat că:
• citirea matriţei se efectuează doar în direcţia 3′ - 5′;
• sinteza catenei noi se efectuează doar în direcţia 5′-3′.
• În furca de replicare catena – matriţă 3′ - 5′ de ADN se numeşte catenă –
lider, se citeşte în direcţia 3′ - 5′; catena fiică este sintetizată neîntrerupt în
direcţia 5′-3′;
• catena - matriţă 5′- 3′ este numită catenă – întârziată, se citeşte la fel în
direcţia 3′ - 5′; catena fiică se sintetizează la fel în direcţia 5′ - 3′ discontinuu,
pe fragmente, cunoscute ca fragmente Okazaki,.
• Lungimea fragmentelor Okazaki este de 1000-2000 de nucleotide la
procariote şi de 100-200 de nucleotide la eucariote.
 ADN ligaza
• La întâlnirea a două furci replicative
procesul de replicare se stopează.
• Enzima ADN-ligaza uneşte între ele
fragmentele Okazaki.
• Réplication de l'ADN