Sunteți pe pagina 1din 10

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”

Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 1 / 10
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Suplimente alimentare și elemente de nutriție)

Aprobat
la şedinţa catedrei Chimie farmaceutică şi
toxicologică
Proces-verbal № _8_ din 28.01.2022_
Şef de catedră, dr.hab.şt.farm., profesor universitar

___________________Valica Vladimir

CUNOȘTINȚE NUTRIȚIONALE DE BAZĂ. NECESAR


ENERGETIC. ALIMENTAȚIA SĂNĂTOASĂ.

Indicaţie metodică pentru studenţii anului III

Autorii: Livia Uncu, Vladilena Gandacov

Chișinău 2022
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 2 / 10
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Suplimente alimentare și elemente de nutriție)

INTRODUCERE
Această temă include noțiuni de bază în nutriție, necesar energetic și alimentație
sănătoasă. Importanţa studierii acestei teme se determină prin aceea, că le dă posibilitatea
studenților:

1. de a aplica principiile organizării unei nutriții corecte și sănătoase pentru buna funcționare
a organismului;
2. de a însuși căile principale ale consumului energetic și modalitățile de calculare a aportului
energetic oferit de alimentele incluse în dietă;
3. de a evalua statusul nutrițional și de a oferi recomandările corespunzătoare pentru o
alimentație sănătoasă pacienților.
Astfel, cunoștințele de bază în nutriție, necesar energetic și alimentație sănătoasă
permit ridicarea nivelului profesional al viitorilor farmacişti în vederea obținerii
competențelor în domeniul nutruțional.

Scopuri determinate
1. De a face cunoștință cu particularitățile nutriției preventive și beneficiile acesteea
pentru sănătate;
2. De a se familiariza cu noțiunea de metabolism energetic și mecanismele implicate în
funcționarea acestuia;
3. De a putea stabili aportul energetic necesar conform statusului nutrițional.

Planul studierii temei


Pentru studierea temei se acordă o lucrare practică cu durata de două ore academice.
Planul lucrării practice
- Controlul şi corecţia însuşirii materialului după subiectele pentru pregătirea de sine
stătătoare.
- Lucrul practic al studenţilor.
- Recapitulare.

Subiectele pentru pregătirea de sine stătătoare


1. Caracteristica generală a surselor de energie utilizate de către organism în
perioadele de efort fizic și în repaos.
2. Caracteristica valorii energetice a alimentelor și a proceselor de obținere a
energiei în organism.
3. Descrierea regulilor generale a alimentației sănătoase. Aportul necesar de
macronutrienți.
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 3 / 10
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Suplimente alimentare și elemente de nutriție)

MATERIAL INFORMATIV

Organizarea unei nutriții corecte și sănătoase presupune satisfacerea nevoilor


nutriţionale în marea lor diversitate, asigurarea unei bune funcţionalităţi a organismului și
prevenirea sau întârzierea unui număr mare de patologii.
Starea de sănătate a fiecărui individ necesită, în primul rând, existenţa unui status
nutriţional optim ce derivă din echilibrul obţinut între necesarul şi aportul energetic şi
nutriţional. În determinarea statusului nutriţional un rol aparte îl deţine balanţa energetică a
organismului, ce stă la baza stabilităţii ponderale şi a echilibrului mediului intern. Pentru a
putea funcţiona normal, organismul uman necesită un aport constant de energie, aport care
se realizează prin intermediul principiilor alimentare.
Metabolismul energetic
Valoarea energetică a alimentelor şi nevoile energetice ale omului se exprimă în mod
obişnuit în kilocalorii, kilogramcalorii, cal sau jouli (J), kilojouli (KJ) sau megajouli (MJ).
Caloria nutriţională sau “caloria 15” este definită ca cantitatea de căldură necesară pentru
creşterea temperaturii a 1 g de apă de la 14,5°C la 15,5°C (adică cu 1°C), având o valoare
medie de 4,1855 J stabilită de Organizaţia Internaţională a Standardelor.
Desfacerea legăturilor chimice din structura alimentelor determină eliberarea de
energie, care este apoi încorporată în cadrul legăturilor fosfat macroergice din componenţa
intermediarilor energetici: moleculele de adenozindifosfat (ADP) şi adenozintrifosfat
(ATP), fosfocreatina, coenzima A. Acest catabolism energetic asigură organismului energia
necesară supravieţuirii şi produce mai ales ATP, principalul donator de energie liberă.
Cea mai mare parte a ATP este produsă la nivelul mitocondriilor, veritabile „centrale
energetice” ale celulei. La nivelul matricei intermembranare a acestora au loc reacţiile
enzimatice din cadrul ciclului Krebs, cuplat ulterior cu lanţul respirator (din membrana
internă), având ca finalitate formarea moleculelor de ATP. Substratul principal al ciclului
Krebs (denumit şi ciclul acizilor tricarboxilici, ciclul acidului citric) este reprezentat de
acetilcoenzima A, metabolitul final al macronutrienţilor. O mică parte din cantitatea de
ATP (aproximativ 10%) este produsă intracitoplasmatic plecând de la aşa-numitele
substanţe bogate în energie, în mod particular în cursul glicolizei. Această cale de sinteză a
ATP este indispensabilă celulelor anaerobe, ca de exemplu globulelor roşii.
În cazul organismului uman, aportul energetic (reprezentat de consumul de alimente)
este discontinuu şi variabil, în timp ce consumul energetic este permanent, cu variaţii intra-
şi interindividuale legate de metabolismul bazal, activitatea fizică şi termogeneză. Se poate
vorbi astfel de două perioade distincte, perioada de post şi cea alimentară, în cadrul cărora
căile metabolice activate sunt diferite, ducând fie la stocare de energie sub formă de
glicogen şi trigliceride, fie la consumul din depozite glucidice şi lipidice, uneori chiar
proteice. În aceste perioade, reglarea metabolismului energetic este asigurată de raportul
existent între doi hormoni – insulina şi glucagonul. Adică insulina este hormonul perioadei
alimentare şi reacţiilor anabolice, iar glucagonul este hormonul perioadei de post şi al
catabolismului.
În cursul posturilor prelungite sau al perioadelor de restricţie din cadrul ciclurilor de
scădere ponderală are loc degradarea proteinelor şi utilizarea acestora ca substrat energetic
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 4 / 10
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Suplimente alimentare și elemente de nutriție)

alături de lipide. Rezerva de glicogen de la nivel hepatic şi muscular este rapid epuizată
dacă aportul alimentar nu este zilnic. Balanţa energetică la indivizii umani este reglată în
primul rând prin modularea aportului energetic. Aportul alimentar insuficient determină
scădere ponderală, în timp ce aportul excesiv duce la creştere în greutate.
Componentele principale ale consumului energetic sunt următoarele:
- metabolismul bazal- nivelul minim de energie necesar pentru menţinerea funcţiilor
organismului şi a homeostaziei, reprezintă 60-75% din consumul energetic zilnic;
- termogeneza, care cuprinde termogeneza indusă de alimente şi termogeneza
termoreglatorie;
- activitatea fizică.
La adultul normal, valoarea estimativă a MB este de 1 kcal/oră/kgcorp în cazul
bărbaţilor şi de 0,9 kcal/oră/kgcorp în cazul femeilor şi reprezintă 60-75% din consumul
energetic zilnic. Principalii factori ce influenţează valoarea MB sunt reprezentaţi de masa şi
compoziţia corporală, sexul, vârsta, statusul hormonal şi condiţiile mediului extern.
Creierul, ficatul, rinichii şi cordul sunt organele cele mai active din punct de vedere
metabolic şi participă cu aproximativ 60% din valoarea metabolismului de repaus, deşi
reprezintă împreună doar 5-6% din greutatea totală a organismului. Contribuţia acestor
organe la determinarea MB este proporţională cu fluxul sanguin al acestora. În ceea ce
priveşte vârsta, s-a constatat că valoarea MB este cea mai mare în perioada de creştere
rapidă din primii doi ani de viaţă şi mai atinge un vârf în perioada pubertăţii şi adolescenţei.
Tiroxina, adrenalina (A) şi noradrenalina (NA), cortizolul, hormonul de creştere şi
insulina sunt implicați în creşterea ratei de activitate a majorităţii reacţiilor chimice în
celulele organismului.
În cazul persoanelor adulte de sex feminin, rata metabolismului oscilează în funcţie
de ciclul menstrual. Cea mai importantă creştere a consumului energetic se produce în a
doua jumătate a ciclului menstrual şi este de aproximativ 150 kcal/zi. În cursul sarcinii MB
pare a scădea în primele luni, în timp ce în ultimul trimestru consumul energetic se măreşte
prin procesul de creştere uterină, placentară şi datorită creşterii şi dezvoltării fetale, precum
şi prin creşterea sarcinii cordului matern.
Recomandări privind nutriția preventivă
Bazele teoretice ale nutriţiei preventive pot fi definite analizând nevoile pe care
organismul le are în raport cu diferitele clase de substanţe: glucide, proteine, lipide şi
înţelegând natura şi importanţa fracţiunilor non-energetice care însoţesc compuşii calorici.
Regimurile cele mai eficiente includ un aport crescut de produşi vegetali şi utilizarea
moderată a ingredientelor rafinate (prelucrate avansat), respectiv a celor de origine animală
bogate în acizi graşi saturaţi.
Din punct de vedere energetic proporţia:
glucide : proteine : lipide -> 55% : 15% : 30%.
În termeni mai concreţi aceasta înseamnă un consum zilnic de:
 4-5 g echivalent glucoză / kg corp
 1 g proteine / kg corp
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 5 / 10
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Suplimente alimentare și elemente de nutriție)

 1 g lipide / kg corp
 Necesarul glucidic
Glucoza - carburantul energetic al creierului și numeroaselor ţesuturi: celule
sanguine, intestin, inimă, plămâni, muşchi, piele. Unul din scopurile unei bune nutriţii
preventive este facilitarea reglării glicemiei (0,8 g/L). Aportul energetic asigurat de glucide
- 60% - 300 g/zi glucide pentru un consum caloric mediu. Organismul uman are nevoie de
un aport gradat în timp de glucide, ca urmare a ingestiei de alimente cu index glicemic
scăzut.
Pentru ca absorbţia şi metabolismul glucozei şi fructozei să fie optimizat, glucidele trebuie
însoţite de elemente complementare sau sinergice precum:
- proteinele
- fibrele alimentare
- mineralele
- micronutrienţii
Complementaritatea între glucide şi proteine: glucidele au un efect hiperglicemiant
scăzut atunci când sunt însoţite de proteine şi în mod reciproc aportul de glucide facilitează
sinteza proteică plecând de la aminoacizi.
Pentru persoanele foarte sedentare care au nevoie de puţine calorii este important să
reducă mai întâi caloriile inutile (zahărul, materiile grase) şi apoi pâinea, orezul, pastele,
legumele uscate. Se recomandă consumul de fructe şi legume în cantităţi corespunzătoare
de 300 g fructe, 300 g legume/zi.
 Necesarul proteic
Constant 6-8 kg din proteinele organismului se reînnoiesc, proteinele degradate
constituind surse de aminoacizi ce vor fi reutilizaţi pentru sinteza de noi proteine, dar
organismul elimină în permanenţă deşeuri azotate după epuizarea energetică a
aminoacizilor de diverse origini.
Proteine: 4-5% fructe
10-15% cereale
8-10% cartofi
20-25% legumele uscate
20-90% produsele de origine animală
Produsele vegetale pot satisface în întregime necesarul de proteine pentru
organismul animal, asociind produsele cerealiere, cu legumele uscate, produsele lactate sau
ouă într-un mod alimentar dorit. Malnutriţia proteică – rezultatul precarității sociale,
abordării unui regim alimentar monoton.
Definirea necesarului proteic este adesea relativ pentru că omul îşi adaptează
intensitatea degradării aminoacizilor la nivelul aportului său nutriţional. Cu excepţia
perioadelor de creştere, aceste nevoi nu depăşesc 1g/kg corp. Proteinele au origini diverse,
se găsesc în matrice diferite mai uşor sau mai greu digerabile, cu compoziţii foarte variabile
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 6 / 10
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Suplimente alimentare și elemente de nutriție)

şi în final beneficiul organismului este rezultatul acestei polivalenţe şi a diversităţii


alimentare.
 Necesarul lipidic
Una din trăsăturile alimentaţiei contemporane este conţinutul ridicat în lipide (30-
40%) asociat cu modul de viaţă sedentar, ce determină răspândirea epidemiei mondiale
privind obezitatea şi diabetul.
Uleiurile şi alte surse de materii grase conţin o mare diversitate de acizi graşi,
clasificaţi în funcţie de lungimea catenei lor şi de numărul dublelor legături. Natura acizilor
graşi ingeraţi influiențează apariția maladiilor cardiovasculare, litiazei biliară, cancerului,
maladiilor inflamatorii.
Astăzi se admite că acizii graşi saturaţi trebuie să reprezinte mai puţin de 25% din
acizii graşi totali, acizii graşi mononesaturaţi (în principal acidul oleic), o bună parte din
acizii graşi totali, iar acizii graşi polinesaturaţi în jur de 50%.
Conţinutul în uleiuri vegetale bogate în acizi graşi nesaturaţi este foarte important
pentru echilibrarea nevoilor nutriţionale ale omului. Natura uleiurilor vegetale trebuie astfel
aleasă încât să păstreze un raport echilibrat între acizii omega-6 şi omega-3.
 Necesarul de fibre alimentare
Modificarea obiceiurilor alimentae şi rafinarea exagerată a alimentelor au contribuit la
diminuarea consumului de fibre alimentare. Toţi produşii vegetali sunt bogaţi în pereţi
celulari şi prin urmare conţin fibre:
- legume proaspete sau uscate- 20-30% din substanţa uscată
- cereale şi fructe- 10-15%
- cartofi bogaţi în amidon- 9%
- cereale rafinate-3%
 Necesarul de minerale și micronutrienți
În alimentaţia umană gestionarea aportului de minerale este greu de realizat.
Consumuri ridicate de materii grase şi glucide purificate diminuează puternic densitatea
nutriţională a regimului cu minerale şi micronutrienţi. Printre alimentele care la fel pot
diminua absorbția micronutrienților se găsesc: legumele crucifere (brocoli, varza, varza de
Bruxelles) scad absobția iodului; lectinele din leguminoase (fasole, arahide, soia), cereale
integrale - pot interfera cu absorbția calciului, fierului, fosforului și zincului; taninurile din
ceai , cafea - pot reduce absorbția fierului; oxalații din legumele cu frunze verzi, ceaiul – se
pot lega de calciu și împiedică absorbția acestuia.
Majoritatea mineralelor sunt insuficiente în regimul alimentar cu excepţia:
-fosforului care se găseşte din abundenţă în carne, peşte şi cereale
-sodiului
Concentraţia mineralelor majore (potasiu, magneziu, calciu) sau a oligoelementelor
(fier, zinc, cupru, seleniu, molibden, cobalt, crom, iod) diferă în funcţie de natura
alimentelor.
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 7 / 10
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Suplimente alimentare și elemente de nutriție)
BĂUTURILE ALCOOLICE
Alcoolul furnizează 7 kcal pe fiecare gram consumat. Conţinutul în alcool al diverselor
băuturi este variabil, fiind de aproximativ 5% în cazul berii, 10-15% în cazul vinurilor.
Băuturile spirtoase pot avea un conţinut de alcool de până la 30-40%. Vinul, prin conţinutul
de fenoli şi alte substanţe fitochimice, are un rol protector faţă de bolile cardiovasculare.
Prezenţa resveratrolului, un compus cu acţiune antifungică care se găseşte în struguri,
determină creşterea nivelului HDL-colesterolului şi reducerea oxidării LDL-colesterolului.
De aceea consumul moderat de vin roşu pare să aibă efecte protective cardiovasculare. Se
recomandă ca alcoolul să fie consumat după aport alimentar, evitând alimentele sărate, care
cresc senzaţia de sete; alimentele bogate în carbohidraţi sau lipide încetinesc absorbţia
alcoolului.
Proteine Alcool
4,3 kcal/g 7 kcal/g

Carbohidrați Lipide
4,1 kcal/g 9,3 kcal/g
Surse de enrgie pentru organsim
 Necesarul caloric
- bărbați adulți (65 kg)- 2900 kcal/zi
- femei adulte (55 kg) – 2200 kcal/zi
- femei gravide (ultimele 5 luni) - +350 kcal/zi
- femei care alăptează - +550 kcal/zi
Indicele de masă corporală (IMC) -este un indicator oficial de calculare a greutatii
corporale ideale, pentru o inaltime data. Se utilizează ca metodă de evaluare a statusului
nutriţional atât de bărbați cât și de femei, cu varsta cuprinsa intre 18 si 65 ani.
IMC = greutate (kg) / înălțime2(m)
Tabelul 1. Valorile indicelui de masă corporală
Indicele de masă corporală Interpretare rezultat
18,49 sau mai putin Subponderal
intre 18,50 si 24,99 Greutate normala
intre 25,00 si 29,99 Supraponderal
îintre 30,00 si 34,99 Obezitate (gradul I)
intre 35,00 si 39,99 Obezitate (gradul II)
40,00 sau mai mult Obezitate morbida

REGULI PENTRU O ALIMENTAŢIE SĂNĂTOASĂ


1. Trebuie să existe un echilibru între alimentele din dietă, având drept scop creşterea
calităţii vieţii şi minimalizarea riscului apariţiei bolilor.
2. Cu cât varietatea alimentelor consumate este mai mare, cu atât mai mult organismul va
primi toţi nutrienţii esenţiali, în special vitaminele şi mineralele atât de necesare menţinerii
sănătăţii.
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 8 / 10
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Suplimente alimentare și elemente de nutriție)

3. Menținerea IMC în limitele valorilor normale


4. Consumul unei cantități suficiente de fibre alimenatre, fructe și legume
6. Consumul de alimente care conţin o cantitate mică de grăsimi
7. Consumul ocazional de produse zaharoase rafinate (aceste alimente au o valoare
energetică foarte mare, dar un conţinut nutritiv relativ scăzut).
8. Consumul alcoolului cu moderaţie sau deloc
9. Menţinerea unui echilibru între aportul alimentar şi activitatea fizică (este recomandat ca
adulţii să facă cel puţin 30 de minute de activitate fizică moderată în fiecare zi).

Tabelul 2. Caracteristici nutriţionale ale grupelor alimentare

Sursa: Graur, M. Et al. Ghid pentru alimetație sănătoasă. Editura PERFORMANTICA IAŞI – 2006 ISBN:
973-730 240-4.
Probleme de situație
1. Câte calorii oferă produsul alimentar cu conținut de: 2 g proteine, 2 g alcool, 4 g
lipide și 10 g carbohidrați?
2. Care este aportul energetic procentual furnizat de un produs alimenatar cu conținut
de 5 g proteine, 8g lipide, 15 g carbohidrați?
3. Se propune analiza necesarului proteic a unui tânăr sportiv, cu masa corporală de 70
kg, care are o dietă, valoarea energetică a cărea constituie 3470 kcal, cu conținut de
125 g proteine. a) Determinați aportul necesar de proteine pentru Mark: 1) Care
este consumul zilnic necesar de proteine? 2) Care sunt recomandările unui aport
maximal de proteine pentru sportivi? 3) Calculați aportul maximal de proteine
pentru Mark. b) Este adecvată diet ape care o urmează? c) Este necesar de luat
supliment alimentar cu proteine?
4. Calculați IMC-ul personal și efectuați evaluarea statusului nutritional. Elaborați lista
de recomandări nutriționiste.
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 9 / 10
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Suplimente alimentare și elemente de nutriție)

Întrebări pentru control final


1. Care este valoarea estimată a metabolismului bazal și ce consum procentual îi
aparține?
2. Ce factori cresc metabolismul bazal?
3. Ce este termogeneza termoreglatorie (adaptivă)?
4. Care este aportul energetic oferit de macronutrienții consumați din alimente?
5. Care sunt formele de depozitare ale macronutrienților în organism?
6. Care sunt sarcinile nutriției preventive?
7. Ce raport trebuie respectat între nutrienți pentru menținerea balanței energetice?
8. Care este rolul energetic în organism al băuturilor alcoolice?
9. Ce este IMC și cum se estimează?
10. Care sunt recomandările unei alimentații sănătoase?

Bibliografie
1. Nadia Gutierrez. Perspectives in nutrition Waldraw. Eight edition.Published by
McGraw-Hill, 2009. ISBN 978-0-07-296999-3.
2. Nutrition Screening and Assessment. In: Mitchell MK, editors. Nutrition across the life
span,2nd edition, Philadelphia: Elsevier, Saunders, 2003, 63-72.
3. Alpers DH, Stenson WF, Bier DM. Manual of Nutritional Therapeutics, 4th edition.
Philadelphia: Lippincott Williams&Wilkins, 2002, 71-116.
4. Alpers DH, Stenson WF, Bier DM. Manual of Nutritional Therapeutics, 4th edition.
Philadelphia: Lippincott Williams&Wilkins, 2002, 71-116.
5. Mihalache L. Metabolismul energetic. În: Graur M. Nutriţie şi dietetică. Ed. Junimea,
Iaşi, 2005, 105-121.
6. Chevallier L. Nutrition: principes et conseils. Ed. Masson, Paris, 2003, 106-112, 208-
218.
7. Coffee CJ. Metabolism. Fence Creek Publishing, LLC, Madison, Connecticut, 1998,
63-129.

8. Elia M. Energy Metabolism, Tissue Determinant and Cellular Corollaries. Raven


Press Ltd., New York, 1992, 61-79.
9. Frankenfield D. Energy dynamics. In: Matarese LE, Gottschlich MM, editors.
Contemporary Nutrition Support Practice – A Clinical Guide. WB Saunders
Company, Philadelphia, 1998, 79-95.
10. Graur, M. Et al. Ghid pentru alimetație sănătoasă. Editura PERFORMANTICA IAŞI
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 10 / 10
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Suplimente alimentare și elemente de nutriție)

– 2006 ISBN: 973-730 240-4.


11. Hăulică I. Metabolismul intermediar şi energetic. În: Hăulică I, editor. Fiziologie
umană, ediţia a 2-a. Ed. Medicală, Bucureşti, 1996, 617-643.

12. Jacotot B, LeParco JC. Nutrition et alimentation, 2e edition. Ed. Masson, Paris, 2000,
71-91.
13. Jéquier E. Is NEAT the answer to differential weight gain? Obesity Matters 1999;
2(1): 13-14.
14. 15. Johnson RK, Coward-McKenzie. Energy requirement methodology. In: Coulston
AH, Rock CL, Monsen ER, editors. Nutrition in the Prevention and Treatment of
Disease, Elsevier Science, USA, 2001, 31-41

S-ar putea să vă placă și