Patologia hidrică neinfecţioasă (chimică)

Din compoziţia naturală a apei fac parte diverse substanţe minerale, unele
prezente şi în organismul uman, în cantităţi mai mari, numite macroelemente,
(săruri de calciu şi de magneziu, natriu, potasiu, cloruri ) sau în cantităţi mai
mici, numite microelemente (iod, fluor, crom, seleniu, vanadiu, etc).

Ele sunt indispensabile pentru buna funcţionare a organismului, excesul sau

carenţa lor putând cauza în timp tulburări semnificative ale stării de sănătate.

Apa de băut – sursă principală de elemente minerale, la fel ca şi alimentele

În apă pot ajunge elemente toxice pentru organism (nitraţi, cianuri, metale
grele), acţiunea lor exprimându-se acut sau cronic, precum şi elemente
genotoxice, care induc transformarea malignă a tumorilor, determină apariţia de
mutaţii şi efecte teratogene la descendenţi.

Carenţa de iod şi efectele asupra organismului

 Iodul - element esenţial al organismului uman, prin rolul pe care-l are în
funcţionarea normală a tiroidei.

 Cantitatea totală de iod din corpul uman - 25 mg, din care cea mai mare
parte (15 mg) se concentrează în glanda tiroidă unde participă la formarea
hormonilor tiroidieni.

 Corpul uman nu stochează rezerve de iod- se va asigura constant prin aport

exogen, în principal prin alimente(85-90%) şi în mai mică măsură din apa de
băut (10-15%).
1
Page

1
 Nevoile exogene de iod pentru om sunt relativ mici, cca.150 micrograme /zi
la adult (OMS)

 Cantitatea necesară pentru prevenirea guşei este de circa 1 microgram/kg/zi,

adică 50-75 micrograme pentru majoritatea adulţilor.

 Deficitul de iod la om se manifestă atunci când aportul zilnic de iod este sub
20 micrograme.

 În carenţa de iod apare hiperplazia glandei şi apariţia guşei.

 Carenţa de iod este definită prin concentraţia iodului din apă sub 5
micrograme/litru apă, ca indicator global al carenţei de iod în factorii de
mediu (sol, apă, alimente, aer), iar eliminarea urinară de iod, sub 50
micrograme/24 ore.

 Guşa sau distrofia endemică tireopată se manifestă prin: scăderea

metabolismului bazal, astenie fizică şi intelectuală, deficienţe neuropsihice (în
cazurile grave, cretinism); scăderea rezistenţei la frig; întârzieri în creştere şi
mineralizare osoasă (nanism tiroidian), hipogonadism (amenoree Ia fete,
infantilism sexual la băieţi), mixedem, anemie.

 Profilaxia tulburărilor datorate carenţei de iod se poate realiza prin

utilizare de sare iodată în zonele guşogene, administrarea de tablete de iod la
cei cu nevoi crescute, încurajarea alimentaţiei diversificate, îmbogăţirea unor
alimente cu iod (pâine, dulciuri, bomboane, ciocolată).
2
Page

2
 CARENŢA DE FLUOR. EFECTE ASUPRA
ORGANISMULUI

 Deficitul de fluor din organism se corelează cu morbiditatea prin carii

dentare. Afecţiunea are o largă răspândire, fiind o problemă de sănătate publică,
prin afectarea definitivă a dentiţiei sau chiar edentare, prin apariţia la vârste tot
mai fragede şi prin afectarea unui număr tot mai mare de persoane.

 Fluorul intră în compoziţia normală a tuturor ţesuturilor, cele mai bogate

în fluor fiind oasele şi dinţii.

 În etiologia cariei se recunosc următorii factori: factori interni ai gazdei,

caracteristicile salivei, placa bacteriană şi factori alimentari.

 Necesarul de fluor se asigură prin apă (2/3 - 3/4) şi prin alimente (în
special de origine marină, frunzele şi mugurii arborelui de ceai).

 Sunt considerate optime concentraţiile de fluor în apă între 0,7- 1,2

mg/dm³ pentru ţările din zona temperată.

 În România, peste 60% dintre sursele de apă sunt deficitare în fluor.

 Raţia zilnică totală de fluor pentru adult este de 3-4 mg

Efectul cariopreventiv al fluorului se manifestă prin:

 formarea fluoroapatitei din hidroxiapatită, la nivelul smalţului dentar,

cu creşterea rezistenţei la acţiunea acizilor rezultaţi din fermentarea glucidelor

 efect asupra plăcii bacteriene prin acţiunea bacteriostatică a fluorului

asupra microorganismelor din placă
3
Page

3
 inhibă demineralizarea smalţului şi dentinei şi favorizează
remineralizarea leziunilor vechi

 scade vâscozitatea salivei

 Efectul cariopreventiv este maxim în perioada intrauterină şi

preeruptivă (până la 10-14 ani), dar el continuă toată viaţa dacă se asigură
aportul optim de fluor.

PROFILAXIA CARIEI DENTARE

 asigurarea unei concentraţii de 1 mg fluor/dm³ apă, prin fluorizarea apei

(OMS).

 alimentaţie diversificată

 fortificarea cu fluor a unor produse alimentare (lapte, făină, sare)

 folosirea unor paste de dinţi cu fluor, a unor soluţii cu fluorură de

sodiu pentru badijonarea dinţilor ( pot reduce incidenţa cariei cu până la 30%)

 administrare de tablete sau soluţie cu fluor.

EXCESUL DE FLUOR ŞI FLUOROZA ENDEMICĂ

Fluorul în exces reprezintă o substanţă toxică pentru organism şi se poate

întâlni în zone geografice bogate în fluor în factorii de mediu, afectând
populaţia sub formă de endemii.
4

Cauzele fluorozei endemice:

Page

4
 consumul de apă cu un conţinut de fluor de 5-6 mg/dm³ apă

 consumul unor cantităţi mari, constante de 7-8 dm³ apă/zi, apa având un
conţinut normal de fluor (în zone cu climă caldă).

Formele de manifestare a fluorozei endemice:

 Iniţial boala are caracter local, fluoroza dentară, favorizată de consumul

unei ape cu 1,5-2 mg F/dm³.

Stadializarea fluorozei dentare:

 stadiul I: apariţia de pete mici, mate, cretoase, simetrice, mai ales pe

incisivii laterali, afectând cel mult 1/3 din suprafaţa smalţului dentar

 stadiul II: petele se măresc, unele se pigmentează, rezultând un aspect

"tigroid" , dinţii devin friabili

 stadiul III: pigmentaţia devine galben închis, maro, unii dinţi capătă
aspect de dinte cretos, devitalizat

 stadiul IV: distrofie dentară cu aspect de dinte "mâncat de molii" sau

dinţi în fierăstrău

Ulterior se instalează fluoroza generalizată, cu modificări osoase ce evoluează

spre anchiloză. Evoluează într-o fază asimptomatică şi una simptomatică.

Osteofluoroza asimptomatică:

Apare după consum de apă cu o concentraţie de fluor de 5 mg/dm³, fiind

însoţită de modificări osoase vizibile radiologic.

Osteofluoroza anchilozantă:

Se instalează după consum de apă cu o concentraţie de fluor de 20 mg/dm³.

5

Modificările constau în osteoscleroze ale oaselor pelvisului şi membrelor

Page

5
inferioare, calcificări ligamentare vertebrale, apariţia osteofitelor, exostoze,
fracturi spontane pe oasele lungi şi curbarea acestora, semne de epuizare
fizică şi nervoasă (caşexia fluorotică ).

Elementele minerale şi bolile cardiovasculare

Bolile cardiovasculare reprezintă cauză de deces majoră într-o multitudine de
ţări; statisticile arată că există o legătură între compoziţia minerală a apei şi
patologia cardiovasculară.

Elementele minerale manifestă o acţiune protectivă a miocardului,

antiaterosclerotică şi intervin în funcţionarea miocardului.

 Duritatea scăzută a apei potabile ( dată de sărurle de calciu și

magneziu) se însoţeşte de o mortalitate crescută prin boli cardiovasculare,
magneziul fiind un modulator al activităţii muşchiului cardiac.

Unele microelemente din apă au rol de protecţie a cordului şi vaselor.

 Cromul are o acţiune de protecţie împotriva unor factori nefavorabili

activităţii cardiace, fapt demonstrat de valorile scăzute ale cromului tisular după
infarct miocardic.

 Manganul şi zincul au efect de reglare a metabolismului lipidic, efect

hipocolesterolemiant, participă Ia transportul oxigenului la ţesuturi, inclusiv la
miocard.

 Vanadiul are rol în transportul oxigenului, este antihipoxemic.

Alte minerale exercită efect nefavorabil asupra aparatului cardio-vascular:

6

 Cuprul în concentraţie crescută favorizează aterogeneza.

Page

6
 Cadmiul în concentraţie crescută are rol în apariţia hipertensiunii
arteriale.

 Clorura de sodiu în exces determină creşterea tensiunii arteriale.

Studiile privind relaţia dintre mineralizarea apei şi bolile cardiovasculare

continuă, esenţială este stabilirea concentraţiei optime pentru microelemente în
vederea protejării sănătăţii, luând în considerare şi apa consumată din alte
surse: apă minerală, alimente.

Excesul de nitraţi din apă

Se ştie ca există o implicare directă a nitriţilor şi nitraţilor din apa de băut în

patologia sugarului. Boala este cunoscută sub numele de cianoza infantila,
boala albastra a nou-născutului sau intoxicaţia cu apa de fântână, deoarece
simptomul dominant este cianoza, primul semn ce poate conduce la un
diagnostic rapid.

Intoxicaţia acuta survine aproape exclusiv in mediul rural îndeosebi la sugari

in primele 3,4 luni de viaţă. Nitraţii ajung şi se concentrează uşor în sursele de
apa din solurile mai bogate in mod natural in nitraţi, altele se îmbogăţesc
artificial în urma procesului de mineralizare a substanţelor organice din
ingraşămintele naturale sau prin folosirea intensivă a îngrăşămintelor azotoase.

Ionul nitrat este foarte solubil în apă şi ajunge să contamineze apa subterană
până la nivele inacceptabile, toxice.

Nitraţii pătrund în organism odată cu alimentele de origine vegetală şi animală,

dar şi prin apa de băut. Nitraţii prin ei înşişi nu sunt toxici; toxicitatea lor
se datorează conversiei ( reducerii ) lor prin sisteme biologice la nitriţi, care
trebuie să se producă rapid în stomac înaintea absorbţiei, sub acţiunea florei
7

bacteriene nitrat reducătoare din tubul digestiv.

Page

7
Nitriţii rezultaţi în stomac se absorb rapid în sânge şi formează cu
hemoglobina (HB), methomoglobina, incapabilă de a forma şi trasporta oxigen
la ţesuturi, determinând hipoxia acestora, ce se manifestă prin dispnee, acidoză
metabolică si cianoză centrală.

În mod obişnuit în sânge există o concentraţie scăzută de methemoglobină

( MHB) de 1 - 1,5 % din totalul HB, ca rezultat al expunerii la substanţe
oxidante şi al dietei.

Formele clinice ale MHB- emiei depinde de procentul de MHB:

 Între 10 - 20% MHB apare forma uşoară, manifestată prin

cianoză, mai ales la nivelul feţei ( buze, nas ), a extremităţilor ( unghii,
vârful degetelor) şi mucoaselor.
 Între 20 - 45 5 MHB apare forma medie, cu dispnee,
tahicardie, sufluri cardiace, cefalee
 Între 45 - 50% MHB apare forma grava a intoxicaţiei, cu
convulsii, artimii, comă şi chiar deces (moarte albastră prin asfixie).

Sugarul prezintă câteva particularităţi fiziologice care fac ca această grupă de

vârstă să fie mai sensibilă la acţiunea toxică a nitraţilor:

 aciditatea gastrică este mai scăzută în primele luni de viaţă

 80% din HB sugarului este de tip fetal, mai labilă şi mai uşor de oxidat
decât HB adultă
 cantitatea de apa ( şi de nitraţi) ingerată de către sugar în raport cu
volumul de sânge este de cca 12 ori mai mare ca la adult
 la sugar exista un deficit de G6PD (glucozo6
fosfatdehidrogenază), ca sistem enzimatic reducător ce transformă
8

MHB în HB pe măsura formării sale

Page

8
  intoxicaţia este favoriazata la sugarii atrepsici, cu tulburări şi
infecţii gastrointestinale

Întreruperea administrării de apă cu conţinut crescut de nitraţi sau tratamentul

cu substanţe reducătoare (vitamina C , albastru de metilen) se soldează cu
remisia simptomelor, care constau în dispnee cu tahipnee, agitaţie, diaree sau
constipaţie, cianoză iniţial la extremităţi, ulterior generalizată, convulsii .

Se descrie şi o intoxicaţie cronică cu nitraţi, după consum îndelungat de apă cu

concentraţii crescute de nitraţi, ce se traduce prin anemie, retard în dezvoltarea
staturo-ponderală şi neuropsihică, scăderea organismului la noxele din mediu,
cu crşterea receptivităţii la infecţii, mai ales la copii.

Pentru îndepărtarea excesului de nitraţi, în cazul aprovizionării centralizate se

poate utiliza metoda răşinilor schimbătoare de ioni.

Un alt risc legat de concentraţiile crescute de nitraţi în apă este reprezentat de

posibilitatea formării de nitrozamine cancerigene din nitriţi, in vitro sau in vivo,
la persoanele cu condiţii favorizante.

Dintre efectele cunoscute ale nitrozaminelor, puse în evidenţă la animale de

experienţă fac parte: leziuni hepatice, pulmonare hemoragice, convulsii şi
comă, efecte cancerigene şi mutagene. Cercetătorii susţin ideea carcinogenităţii
nitrozaminelor şi asupra organismului uman.

Profilaxia intoxicaţiei acute cu nitraţi

Methemoglobinemia infantilă cianotică poate fi evitată prin măsuri care se

adresează tuturor factorilor implicaţi:

o intensificarea controlului calităţii apei pentru menţinerea CMA de

9
Page

nitraţi sub valorile toxice( 50mg/l apă

9
 o educarea mamelor privind avantajele alimentaţiei naturale cel puţin în
primele 3-4 luni şi prevenirea infecţiilor digestive şi respiratorii ale sugarului,
precum şi informarea familiilor acestora privind riscurile

o consilierea gravidelor din mediul rural să ducă la control o probă de

apă din fântâna din care vor utiliza apă pentru reconstituirea laptelui praf

o instruirea personalului medico-sanitar de la sate să cunoască situaţia

surselor de aprovizionare cu apa din zonă( catagrafierea surselor), precum
şi să recunoască boala, care cel mai adesea se confunda cu alte afecţiuni ce
se asociază cu cianoza ( boli cardiace si pulmonare)

o utilizarea si depozitarea controlată a îngrăşămintelor naturale şi

chimice, supravegherea îndepărtării reziduurilor solide şi lichide, în vederea
protejării surselor de aprovizionare cu apă.

PROFILAXIA PATOLOGIEI HIDRICE NEINFECŢIOASE

Se poate realiza prin respectarea condiţiilor chimice de calitate pentru apa

utilizată în scop potabil, adică luarea unor măsuri de siguranţă privind:

 Protecţia sanitară a surselor şi instalaţiilor de aprovizionare cu apă

potabilă împotriva oricăror posibilităţi de impurificare chimică.

 Tratarea corespunzătoare şi eficientă a apei captate în vederea

potabilizării

 Respectarea concentraţiilor maxime admisibile de dezinfectanţi, care să

asigure protecţia calităţii apei
10

 Combaterea coroziunii reţelelor de aprovizionare cu apă.

Page

10