STUDENT: COSTIANU EDUARD-WASSIM

MEDICINA DENTARA
ANUL 3, SERIA B, GRUPA 21

Modificări patologice generale și locale ale pacientului vârstnic

Introducere

Îmbătrânirea este un proces natural. Bătrânețea ar trebui privită ca un fenomen biologic normal,
inevitabil. Ca urmare a progreselor înregistrate în medicină și datorită măsurilor de sănătate publică din
ultima jumătate a secolului XX, există o creștere a duratei de viață a omului. Persoanele cu vârsta de
peste 65 de ani au probleme de sănătate ca urmare a procesului de îmbătrânire, ceea ce necesită o
atenție specială.
În a doua jumătate a secolului al XX-lea, sperența de viață a populației a crescut dramatic.
Această schimbare demografică va avea un impact major asupra furnizării de servicii medicale
generale și orale, precum și asupra furnizorilor acestor servicii. Deși unii adulți în vârstă au condiții
fizice și / sau psihologice care necesită o atenție specială în cadrul cabinetului stomatologic, nu ar
trebui să presupunem că toate persoanele în vârstă împărtășesc aceste condiții.
Potrivit OMS, populația globală crește cu o rată anuală de 1,7%, în timp ce populația celor peste
65 de ani crește cu o rată de 2,5%. Atât țările dezvoltate, cât și țările mai puțin dezvoltate, se așteaptă să
experimenteze schimbări semnificative în distribuția în funcție de vârstă a populației până în 2050.
Segmentul de populație cu cea mai rapidă creștere în majoritatea țărilor sunt adulții cu vârsta peste 80
de ani, care, potrivit Statelor Unite vor reprezenta aproape 20% din populația lumii.
În India, cu o populație de peste un miliard de oameni, persoanele cu vârsta peste 60 de ani
constituie 7,6% din populația totală, care înseamnă 76 de milioane. Incidența cancerului oral, care este
o boală a bătrâneții, este cea mai mare în India.
O preocupare suplimentară poate fi prezența unei boli sistemice care nu numai că influențează
capacitatea pacientului de a menține igiena orală și de a promova sănătatea bucală, dar poate fi de fapt
legată de apariția anumitor boli orale. Deși deficiențele nu pun viața în pericol, ele afectează calitatea
vieții unei persoane. Astfel, planificarea tratamentului pentru pacientul senior include o înțelegere a
bolilor cronice cu care trăiește pacientul zilnic.

Modificări ale glandelor salivare și ale secreției salivare

Funcția diminuată a glandei salivare este frecvent asociată cu îmbătrânirea.Saliva protejează

cavitatea bucală, căile respiratorii superioare și tractul digestiv. De asemeni are rol în declutiție și rol
antimicrobian(prin lizozim).
Odată cu înaintarea în vârstă, există o atrofie a țesutului acinar și unele modificări degenerative
în glandele salivare majore. Aceste modificări tind să apară liniar odată cu creșterea vârstei. Glandele
salivare minore suferă, de asemenea, modificări degenerative similare odată cu înaintarea în vârstă.
Astfel, există o scădere normală și uniformă a conținutului acinar al țesutului glandei salivare care
însoțește procesul de îmbătrânire.
Cu toate acestea, se pare că scăderea fluxului salivar nu însoțește în mod uniform îmbătrânirea
la persoanele sănătoase. O explicație care este bănuită pentru a explica acest lucru este că glandele
salivare posedă o capacitate de rezervă funcțională, permițând glandelor să mențină un flux constant de
lichid pe toată durata vieții.
 Principalele probleme de sănătate orală ale bătrâneții precum uscăciunea gurii și cariile dentare
au fost atribuite fluxului salivar redus.

Modificări suferite la nivelul mucoasei bucale

Mucoasa bucală îndeplinește funcții esențiale de protecție care afectează profund sănătatea
generală și bunăstarea gazdei. O scădere a funcției de barieră protectoare a mucoasei bucale ar putea
expune vârstnicul la nenumărți agenți patogeni și substanțe chimice care intră în cavitatea bucală în
timpul activităților zilnice.
Ambele straturi histologice ale mucoasei bucale, epiteliul și țesutul conjunctiv, au funcții
defensive importante. Primul strat este alcătuit dintr-un epiteliu stratificat, care conține celule strâns
unite între ele constituie o barieră fizică care se opun cu pătrunderea substanțelor toxice și a
microorganismelor. Celulele epiteliale mucoase sintetizează, de asemenea, mai multe substanțe care
sunt critice pentru întreținerea suprafeței mucoasei, cum ar fi cheratina și laminina.
Studiile anterioare raportează că mucoasa bucală devine din ce în ce mai subțire, netedă odată
cu înaintarea în vârstă și că dobândește un aspect satinat, cu pierderea elasticității. Limba prezintă
modificări, devine mai netedă odată cu pierderea papilelor filiforme. Odată cu vârsta, există o tendință
de dezvoltare a varicelor sublinguale și o susceptibilitate crescândă la diferite afecțiuni patologice, cum
ar fi infecțiile cu candide bucale și o rată scăzută de vindecare a rănilor.
O complicație suplimentară în evaluarea stării mucoasei orale la persoanele în vârstă este
utilizarea aparatelor protetice, care au un potențial considerabil de a modifica integritatea mucoasei
dacă nu sunt întreținute corespunzător. De asemenea, pacienții cu proteze pe bază de amalgam pot
prezenta galvanism bucal sau intoxicații cronice cu mercur.

Modificări suferite la nivelul dinților

Modificările treptate care au loc în țesuturile dentare după formarea completă a dinților sunt
denumite modificări de vârstă. Majoritatea țesuturilor au o schimbare fiziologică a componentelor lor,
dar cu toate acestea, unele țesuturi nu prezintă nicio schimbare, cum ar fi smalțul. Uzura afectează
forma dinților. Liniile Retzius de formare a smalțului dispar, conferind suprafeței smalțului un aspect
plat cu mai puține detalii decât la dinții nou erupți. Structura modificată a suprafeței conferă dinților la
persoanele în vârstă un model diferit de reflexie a luminii, ceea ce determină o schimbare a culorii
observate. Modificările dentinei, atât în ceea ce privește cantitatea (grosimea), cât și calitatea, duc de
asemenea la o pierdere treptată a transparenței.
Toate modificările smalțului se bazează pe mecanisme de schimb ionic. El devine mai puțin
permeabil și mai fragil odată cu înaintarea în vârstă. S-a demonstrat că conținutul de azot al smalțului
crește odată cu înaintarea în vârstă. Nu a putut fi oferită nicio explicație pentru a explica creșterea
materialului organic, dar probabil că motivul stă în umplerea fisurilor cu material organic.

În dentină au loc 2 schimbări fiziologice în funcție de vârsta individului:

-creștere continuă, denumită formarea de dentină secundară fiziologică.
-obturarea treptată a tubilor dentinali denumită scleroză dentinară.

Pulpa dentară a vârstnicilor diferă de cea a tinerilor. Seniorii prezintă mai multe fibre și mai
puține celule și, prin urmare, un volum mai redus a pulpei.
 Aprovizionarea cu sânge, inclusiv cel din regiunea subodontogenă, este mult redusă. Aceste
modificări sunt importante, deoarece nu se poate aștepta ca pulpa să aibă aceeași capacitate reparativă
ca cea a dinților tineri.
Se pare că cementul continuă să fie așezat de-a lungul vieții, dar rata formării scade odată cu
înaintarea în vârstă. În anumite circumstanțe, se pot forma cantități excesive de cement
(hipercementoză) asociate cu alungirea accelerată a unui dinte sau cu un răspuns inflamator.
Modificările de vârstă în morfologia dinților au implicații clinice importante, deoarece aceste
modificări pot influența rezultatele tratamentelor restaurative și au de asemenea o influență deosebită
asupra procesului de vindecare.

Boala parodontală și vârsta

La nivel global, procentul subiecților cu status parodonntal 4 (buzunare profunde) variază de la

aproximativ 5-70% în rândul persoanelor în vârstă. Mai multe studii epidemiologice au constatat că
prevalența și severitatea bolilor parodontale cresc odată cu vârsta.
Boala parodontală la vârstnici nu pare a fi o boală specifică, ci rezultatul unei parodontite
cronice apărute la vârsta adultă lăsată netratată. Severitatea bolii parodontale odată cu înaintarea în
vârstă a fost legată de timpul petrecut de țesuturile parodontale în placa bacteriană dentogingivală și se
consideră că reflectă istoria orală cumulativă a individului.
La nivel biologic, îmbătrânirea este asociată cu modificări care duc la o deteriorare progresivă,
ireversibilă a capacităților funcționale ale mai multor țesuturi și organe.
Modificările structurilor și funcțiilor țesuturilor în timpul îmbătrânirii pot afecta răspunsul imun al
gazdei la microorgansimele specifice bolii parodontale.
Diferențele în obiceiurile alimentare, fluxul crescut de exsudat gingival din gingia inflamată și
posibilele modificări legate de vârstă ale secrețiilor glandei salivare pot modifica în mod similar
condițiile de creștere și multiplicare a microorganismelor vinovate de boala parodontală.

Rolul medicului stomatolog

Medicii stomatologi sunt printre primii care observă consecințele unei igiene stomatologice
superificiale .Crearea unui mediu confortabil pentru pacient este de asemenea, o parte importantă a
discutării problemei.
Dacă dinții sau gingiile pacientului au o stare de sănătate precară, vor trebui tratate pentru a
preveni dezvoltarea altor probleme patologice ce țin de sfera dentară.
Medicul stomatolog și pacientul trebuie să stabilească o alianță terapeutică, prin care fiecare se
angajează să efectueze activitățile necesare pentru atingerea acestui obiectiv. Pacientul trebuie să fie
convins că în cele din urmă numai el se poate ajuta prin respectarea măsurilor preventive recomandate.
Medicul stomatolog ar trebui să lucreze pentru a elimina concepția greșită că boala orală este o
consecință inevitabilă a îmbătrânirii.
Bibliografie
Articole si studii de specialitate
1. Wanda C Gonsalves 1, A Stevens Wrightson, Robert G Henry, ; „Common oral conditions in older persons” publicat 1 Octombrie 2008
(link)
2. Rajah MN, Bastianetto S, Bromley-Brits K, et al. Biological changes associated with healthy versus pathological aging: a symposium
review. Ageing Res Rev. 2009;8(2):140-146. doi:10.1016/j.arr.2009.01.003 (link)
3. Gil-Montoya JA, de Mello AL, Barrios R, Gonzalez-Moles MA, Bravo M. Oral health in the elderly patient and its impact on general
well-being: a nonsystematic review. Clin Interv Aging. 2015;10:461-467. Published 2015 Feb 11. doi:10.2147/CIA.S54630 (link)
4. Razak PA, Richard KM, Thankachan RP, Hafiz KA, Kumar KN, Sameer KM. Geriatric oral health: a review article. J Int Oral Health.
2014;6(6):110-116. (link)