Riscul biologic în practica dentară

Profesioniștii din domeniul medicinii dentare își petrec multe ore din viață la locul de
muncă, fiind expuși diferitelor riscuri printre care și cele datorate unor agenți biologici.
Această expunere profesională poate avea efecte adverse asupra organismului uman [1].
Riscul profesional este un risc acceptat ca și o consecință a unei anumite profesii [2]. În
această lucrare se vor observa principalii factori de risc biologici la care sunt expuşi pe termen
lung, practicienii din cabinetul de medicină dentară, pentru a le putea înţelege mai bine
mecanismele lor de acţiune şi a putea aplica astfel măsuri adecvate de protecţie.
În cabinetul de medicină dentară sursa majoră de infecţie apare la interacţiunea dintre
pacient şi medicul curant. Infectarea poate surveni din contactul direct cu: sânge, salivă,
secreţii nazale, secreții gastro-intestinale, favorizată fiind de leziuni prezente la nivel
cutanat sau la nivelul mucoaselor. Infectarea se poate produce şi indirect, prin contactul cu
instrumente, suprafeţe, materiale sau echipamente contaminate. Leziunile care apar în timpul
activităţii profesionale reprezintă interes sporit datorită pericolului contaminării încrucişate
medic-pacient [3]. Studiile realizate până în prezent menţionează printre cauzele cele mai
frecvente ale rănirilor următoarele: frezele, sondele, discurile rotative, instrumente pentru
detartaj, instrumente ascuţite în general, sârme pentru ligaturi, arcuri ortodontice, lame
de bisturiu [4]. În timpul diferitelor manopere stomatologice, realizate cu aparatura specifică,
sunt eliberate mari cantități de aerosoli, cea mai mare cantitate de aerosoli, sub forma unui
nor vizibil, se eliberează în timpul detartrajului cu ultrasunete, urmat de turbina cu răcire cu
apă, aer- abraziunea, sprayul de apă-aer [5]. Aerosolii sunt particule mici solide sau lichide cu
diametrul sub 50µm care pot rămâne în aer pana la 30min după producerea lor [6]. Particulele
cu dimensiunea sub 10µm sunt cele mai periculoase pentru că ele pot ajunge până la nivelul
alveolelor pulmonare. Aerosolii pot conține particule de sânge, salivă, microorganisme,
pulberi ce provin din obturațiile care sunt îndepărtate, țesutul dentar sau chiar din
instrumentele rotative utilizate, alături de diferite bacterii sau virusuri. Contaminarea se poate
face atât prin contactul anumitor zone lezate ale corpului cu picături de salivă sau sânge
infectat, expulzate din cavitatea bucală a pacienților bolnavi cât și prin inhalarea
microorganismelor suspendate care pot supraviețui pentru perioade lungi de timp [7]. Alte
posibilități de contaminare infecțioase pot fi reprezentate de venirea în contact a unor zone
tegumentare lezate și neprotejate cu sprayul de apă-aer, turbina, piesa cot cu turație joasă
atașată la micromotor, aspiratorul de salivă uzual și chirurgical, sau senzorii radiologici
digitali. De asemenea microrganismele, în anumite condiții, pot supraviețui la nivelul
amprentelor luate în cavitatea bucală și transmise spre laboratorul dentar, fiind transferate
apoi și la nivelul modelului de ghips [8, 9, 10].
Agenții patogeni implicați pot fi foarte diverși, de tipul bacteriilor (bacilul Koch),
virusurilor (gripale, hepatită B, C, D, HIV, citomegalovirus, rujeolă, rubeolă, varicelă, herpex
simplex), fungilor, prionilor. Studii care s-au efectuat în ţări în care s-au implementat
imunizări prin vaccinuri, au arătat diferite grade de receptivitate la aceste programe, de unde
se deduce şi lipsa unei informări corespunzătoare asupra riscurilor expunerii la virus [11, 12,
13]. Unele studii au demonstrat prezența în aerul din cabinetul stomatologic, mai ales în timp
ce se efectuează manopere chirurgicale, a unui nor de aerosoli încărcați cu particule sangvine.
Particulele sunt antrenate în curentul de aer generat de piesele de mână cu turație înaltă și pot
ajunge până la distanțe de 1 metru de la locul producerii sau chiar mai mult [14], putând
constitui un pericol pentru medicii care au imunitatea scăzută. Pentru a preveni transmiterea
pe cale aeriană, măștile cu performanță înaltă ar trebui folosite în mod curent. Acestea sunt
măști cu eficiență peste 95% pentru microparticule de până la 0,3μm care ar trebui adaptate
cât mai etanș formei feței. Măștile chirurgicale normale, folosite uzual captează mai ales
microorganismele din aerul expirat de către medic [3]. De asemenea sistemul de aer
condiționat poate constitui un mijloc implicat în răspândirea agenților patogeni și în incinte
învecinate cabinetului unde este tratat pacientul infectat. Din această cauză sistemele de
ventilație trebuie întreținute în mod constant pentru a reduce contaminarea mediului și
recircularea aerosolilor cu încărcătură bacteriană. Datorită aerosolilor încărcaţi cu
microorganisme dar şi cu particule biologice se pare că medicii dentişti sunt mai predispuşi la
apariţia afecţiunilor respiratorii. Oferirea pacientului de soluții pentru clătiri orale
înaintea manoperelor reduce încărcătura bacteriană a aerosolilor [15]. S-a postulat că
sistemele de evacuare utilizate în stomatologie ar putea fi o sursă de contaminare încrucișată
între pacienți prin refluxul bacteriilor dislocate din tuburile ejectorului de salivă. Microflora
bacteriană asociată cu aceste sisteme a fost caracterizată folosind microscopia electronică cu
transmisie (TEM) și culturi microbiologice. Potențialul de retur a fost investigat printr-un
studiu al diferențelor de presiune în tuburile sistemului de evacuare și prin prezența bacteriilor
în probele de retur. Liniile de evacuare au fost acoperite cu biofilme microbiene în care
predominau microcolonii de coci Gram-pozitivi și bacili Gram-negativi, încorporate într-o
matrice extinsă de polizaharidă. Majoritatea bacteriilor erau active metabolic. Ocazional, a
fost observat material bucal, cum ar fi colagen, fibrină și resturi de celule eucariote. În alte
experimente, inversarea fluxului a fost detectată de mai multe ori în timpul utilizării
ejectorului de salivă, deși fiecare dintre aceste evenimente a fost scurt (mai puțin de 0,1
s). Aspirația de salivă sau ocluzia deschiderii piesei bucale de către mucoasa bucală au fost
factorii majori care au condus la episoadele de retur. Bacteriile asociate cu reflux au fost
găsite în aproape 25% teste, cu numărătoare variind de la 1-300 cfu/apariție. Majoritatea
bacteriilor izolate din probele de biofilm sau de reflux au fost stafilococi, micrococi și
bastonașe Gram-negative nefermentative. Agenții patogeni precum Pseudomonas aeruginosa
și Staphylococcus aureus au fost, de asemenea, izolați din fluidele de retur. Cu toate acestea,
niciun streptococ oral nu a putut fi recuperat din biofilmele din tubul de peste 15 minute de la
ultima utilizare a ejectorului de salivă, ceea ce sugerează că aceste specii nu au supraviețuit în
biofilme. Aceste date sugerează, deși fără dovada directă a contaminării încrucișate, existența
posibilă a unui risc infecțios asociat cu sistemele de evacuare orală, deoarece agenții patogeni
potențiali pot fi eliminați din biofilmele tubulare în urma returului. Chiar dacă riscul de
contaminare încrucișată între pacienți este considerat a fi scăzut, trebuie subliniată necesitatea
dezinfectării regulate a acestor sisteme, deoarece biofilmele pot servi drept rezervor pentru
agenți patogeni sau pot adăposti material potențial infecțios [16].
Contaminarea microbiană a liniilor de apă a unității dentare: Structura specifică a
unităților dentare favorizează prezența biofilmului și a contaminării microbiene a apei din
liniile de apă a unității dentare (DUWL). Capacitatea bacteriilor de a coloniza suprafețele și
de a forma biofilm în tuburile de alimentare cu apă, inclusiv DUWL, este un fenomen
obișnuit, care a fost bine documentat, la fel ca și cu dificultățile în îndepărtarea biofilmului și
prevenirea recreșterii sale. Microorganismele din DUWL contaminate sunt transmise cu
aerosoli și stropire, generate de piesele de mână ale unității de lucru. Pe baza unei analize
detaliate a literaturii, sunt prezentate cunoștințele de ultimă oră cu privire la microflora liniilor
de apă ale unității dentare. Majoritatea microorganismelor izolate din DUWL sunt de
patogenitate scăzută. Cu toate acestea, semnificația pentru sănătatea publică a multor dintre
microorganismele găsite în DUWL este necunoscută. Conform cunoștințelor actuale, nu
simpla prezență a bacteriilor este importantă în monitorizarea contaminării cu DUWL, ci
numărul acestora, prezența potențialilor agenți patogeni și microflora cavității bucale a
pacienților. Numeroase studii subliniază necesitatea unor mecanisme eficiente de reducere a
contaminării microbiene în DUWL și evidențiază riscul de infecție încrucișată în practica
generală, mai ales având în vedere numărul tot mai mare de persoane imunodeprimate care se
prezintă la ambulatoriile stomatologice [17].
Un risc biologic foarte important îl au deșeurile medicale. Prin termenul de deșeuri
medicale înțelegem totalitatea resturilor organice si anorganice rezultate din activitățile
medicale, care pot reprezenta un pericol foarte mare pentru sănătatea umană. Deșeurile
produse în cursul activităților de îngrijire a sănătății prezintă un potențial mai mare de infecție
și vătămare decât orice alt tip de deșeuri. Ori de câte ori sunt generate deșeuri, sunt esențiale,
prin urmare, metode sigure și fiabile de gestionare a acestora. O gestionare deficitară a
deșeurilor poate pune în pericol personalul de îngrijire, angajații care gestionează deșeurile
medicale, pacienții și familiile acestora precum și populația din jurul acestor facilităţi. În plus,
tratarea sau eliminarea necorespunzătoare a deșeurilor respective poate duce la contaminarea
mediului sau lapoluare. Categoriile de deşeuri rezultate din activităţile medicale: 18 01 01 (18
01 03*) – deşeuri înţepătoare tăietoare reprezentate de: ace, ace cu fir, seringi cu ac, lame de
bisturiu, pipete, sticlărie spartă sau nu, care au venit în contact sau nu cu fluidele biologice; 18
01 02 (18 01 03*) – deşeuri anatomo-patologice şi părţi anatomice reprezentate de: fragmente
din organe şi organe umane, părţi anatomice rezultate din laboratoarele de autopsie, recipiente
pentru sȃnge şi sȃnge; 18 01 03* - deşeuri infectioase reprezentate de acele deşeuri care conţin
sau au venit în contact cu sȃnge ori cu alte fluide biologice, precum şi cu virusuri, bacterii,
paraziţi şi/sau toxinele microorganismelor, perfuzoare cu tubulatură, recipiente care au
conţinut sȃnge sau alte fluide biologice, mȃnuşi, sonde şi alte materiale de unică folosinţă,
comprese, pansamente şi alte materiale contaminat; 18 01 04 – deşeuri considerate
nepericuloase, care nu necesită măsuri speciale de prevenire a infecţiilor, acestea sunt
reprezentate de: îmbrăcăminte necontaminată, lenjerie necontaminată, deşeuri rezultate după
tratarea/decontaminarea termică a deşeurilor infecţioase, recipiente care au conţinut
medicamente, altele decȃt citotoxice şi citostatice 18 01 06* - deşeuri chimice constȃnd din
sau conţinȃnd substanţe periculoase, reprezentate de: acizi, baze, solvenţi halogenaţi, alte
tipuri de solvenţi, produse chimice organice şi anorganice, inclusiv produse reziduale generate
în cursul diagnosticului de laborator, soluţii fixatoare sau de developare, produse concentrate
utilizate în serviciile de dezinfecţie şi curaţenie, soluţii de formaldehidă; 18 01 07 – deşeuri
chimice, altele decȃt cele specificate la 18 01 06* , reprezentate de produse chimice organice
şi anorganice nepericuloase (care nu necesită etichetare specifică), dezinfectanţi (hipoclorit de
sodiu slab concentrat, substanţe de curăţare etc.), soluţii antiseptice, chimice periculoase
etc.;18 01 08* - deşeuri de medicamente citotoxice şi citostatice – sunt acele deşeuri rezultate
în urma aplicării tratamentelor cu citotoxice şi citostatice, inclusiv medicamente expirate de
acest tip 18 01 09 – deşeuri de medicamente, altele decȃt cele specificate la 18 01 08*; 8 01
10* - deşeuri de amalgam de la tratamentele stomatologice reprezentate de capsule sau
resturi de amalgam (mercur), dinţi extraşi care au obturaţii de amalgam, coroane
dentare, punţi dentare, materiale compozite fotopolimerizabile, ciment glasionomer.
Cabinetele medicale sunt unități sanitare cu sau fără personalitate juridica, furnizoare de
servicii publice sau private, de asistență umană preventivă, curativă, de recuperare și de
urgență. Aceste unități sunt considerate surse minore de producere a deșeurilor medicale,
deoarece cantitațile generate per unitate sunt reduse, dar la nivel național numărul acestora
este destul de ridicat (16kg pe lună). Colectarea şi separarea pe categorii: ambalarea
deşeurilor- 18 01 01 (18 01 03*) – deşeuri înţepătoare tăietoare: se colectează separat de alte
categorii de deşeuri, în recipient confecționat din material plastic rigid, rezistent la acţiuni
mecanice. Ȋn cazul în care acele de seringă sunt colectate în recipientele prezentate, deşeurile
infecţioase constȃnd din seringi fără ac se pot colecta împreună cu alte deşeuri infecţioase; 18
01 02 (18 01 03*) – deşeuri anatomopatologice şi părţi anatomice: colectate în cutii din carton
rigid, prevăzute în interior cu sac din polietilenă care trebuie să prezinte siguranţă la
închidere, sau în cutii confecţionate din material plastic rigid cu capac ce prezintă etanşeitate
la închidere, avȃnd marcaj galben, special destinate acestei categorii de deşeuri, acesta din
urmă fiind considerat un ambalaj mai sigur; 18 01 03* - deşeuri infecţioas: cutii din carton
prevăzute în interior cu saci galbeni din polietilenă; saci din polietilenă de culoare galbenă ori
marcaţi cu galben care se pun pe un por-sac cu capac (holder) sau în pubele cu capac; 18 01
04 – deşeuri considerate nepericuloase, care nu necesită măsuri speciale de prevenire a
infecţiilor: se colectează în saci din polietilenă de culoare neagră, inscripționaţi "Deşeuri
nepericuloase”. Ȋn lipsa acestora se pot folosi saci din polietilenă transparenţi şi incolori; 18
01 06* - deşeuri chimice constȃnd din sau conţinȃnd substanţe periculoase: se colectează în
recipiente special proiectate şi realizate, în aşa fel încȃt să nu permită pierderi de conţinut,
avȃnd o capacitate care să nu depăşească 5l pentru substanţe lichide şi 5 kg pentru substanţe
solide. Aceste recipiente pot fi introduse într-un ambalaj exterior care, după umplere, nu
trebuie să depăşească greutatea de 30 de kg; 18 01 07– deşeuri chimice, altele decȃt cele
specificate la 18 01 06*: se colectează în recipiente special proiectate şi realizate, în aşa fel
încȃt să nu permită pierderi de conţinut; 18 01 08* - deşeuri de medicamente citotoxice şi
citostatice: se colectează separat de celelalte categorii de deşeuri, se ambalează în containere
de unică folosinţă, sigure, cu capac; 18 01 09 – deşeuri de medicamente, altele decȃt cele
specificate la 18 01 08*: se colectază separat de celelalte categorii de deşeuri în cutii din
carton prevăzute în interior cu saci din polietilenă care se pun pe un port-sac cu capac (holder)
sau în pubele cu capac; 18 01 10* - deşeuri de amalgam de la tratamentele stomatologice:
se colectează separat de alte deşeuri, în recipiente sigilabile. Atenție! Deșeurile rezultate
din activitatea medicală vor fi colectate și ambalate la sursă de producere, în recipiente
de unică folosință, sigure, specifice fiecărei categorii.
Transportul deşeurilor medicale periculoase în cadrul unităţii sanitare în care au fost
produse se face pe un circuit separat de cel al pacienţilor şi vizitatorilor. Deşeurile medicale
periculoase sunt transportate cu ajutorul unor cărucioare speciale sau cu ajutorul containerelor
mobile, care după fiecare utilizare se curaţă şi se dezinfectează, utilizând produse biocide
autorizate.
Riscurile legate de gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală: este
esenţial să se identifice tipurile de pericole asociate deşeurilor rezultate din activitatea
medicală, precum şi pericolul impactului asupra sănătăţii publice şi asupra mediului
înconjurător care trebuie monitorizat. Deşeurile periculoase rezultate din activitatea medicală
trebuie să fie gestionate corespunzător, astfel încȃt riscurile asupra stării de sănătate cauzată
de expunerea la pericolele cunoscute, să poată fi redusă la minimum. Protecţia sănătăţii
personalului, a pacienţilor şi a populaţiei generale este motivul fundamental pentru
implementarea unui sistem de gestionare a deşeurilor. Riscuri ce pot apărea în urma
gestionării deşeurilor infecţioase şi înţepătoare tăietoare: deşeurile infecţioase pot conţine o
varietate de microorganisme patogene, fapt ce se datorează prezenţei sau absenţei agenţilor
patogeni, ce nu poate fi determinat la momentul producerii unui deşeu şi eliminat într-un
recipient. Agenţii patogeni rezultaţi din deşeurile infecţioase care nu sunt bine gestionate, pot
pătrunde în corpul uman prin mai multe căi: prin puncţie, abraziune sau tăiere; prin mucoase;
prin inhalare; prin ingestie [18].
Protocol de dezinfectie si sterilizare a instrumentarului stomatologic

Etape:
1. Pre-dezinfecţie (Decontaminare) Etapă obligatorie şi importantă deoarece: reduce
încărcătura microbiană a instrumentelor; protejează personalul în cursul manipulărilor
ulterioare; evită uscarea contaminanţilor pe instrumente, fapt care ar putea periclita eficienţa
sterilizării; uşurează etapele ulterioare de curăţare. Imediat după utilizare, instrumentarul mare
se imersează într-o cuvă cu capac, iar cel mărunt în cutia albă rotunda prevăzută cu sită, până
la finalul programului sau cel puţin timpul minim necesar în functie de produsul utilizat. În
cuvă se utilizează un produs dezinfectant-detergent de nivel cel puţin mediu, schimbat zilnic
sau mai des la nevoie (grad crescut de contaminare). Pe capacul cuvei sunt inscripţionate:
numele dezinfectantului, concentraţia de lucru, timp de acţiune, data preparării, valabilitate
soluţie (o zi). Notă: unii dezinfectanti-detergenti au efect coroziv, ceea ce poate altera
instrumentarul fin. În acest caz, nu depăşiti timpii de imersare indicaţi de producător. A se
evita produsele ce au aldehide în compoziţie (fixează proteinele).
2. Clătire: Se va clati cu apa curata din abundenta.
3. Curăţarea mecanică: manual, ultrasonic sau cu maşini automate de curatare: Manual: este
metoda cea mai la îndemână dar si cea mai consumatoare de timp şi riscantă din punct de
vedere al siguranţei operatorului (risc mai crescut de înţepare). Operatorul poartă obligatoriu
mănuşi groase, mască, ochelari de protecţie. Se utilizează perii de forme şi mărimi adecvate,
într-o tăviţă cu dezinfectant-detergent de nivel cel puţin mediu. Sunt periate atent toate zonele
instrumentelor, cu precădere locurile retentive (ex: lamele frezelor). Ultrasonic: Este o
metodă de curăţare şi dezinfecţie eficientă şi adecvată instrumentarului stomatologic, cu
precădere celui mărunt. Se utilizează o cuvă ultrasonică, conform indicaţiilor producătorului
(timp, temperatură). Există mai multe variante: Varianta a- în cuvă se foloseşte detergent
enzimatic. În acest caz este obligatorie ulterior etapa de dezinfecţie finală(5); Varianta b- în
cuvă se foloseşte un dezinfectant-detergent de nivel cel puţin mediu. În acest caz nu mai este
obligatorie dezinfecţia finală. Pe capacul cuvei se notează: nume dezinfectant, concentraţie,
timp de acţiune, data preparării, valabilitate (o zi). Lichidul se schimbă zilnic sau mai des
dacă se observă o contaminare abundentă. Notă: Cuvele ultrasonice trebuie să aibă
dimensiunea suficientă pentru ca instrumentele să fie complet imersate, neînghesuite şi să nu
atingă pereţii cuvei. Capacul este obligatoriu datorită vaporilor cu risc chimic şi biologic.
Aparatele ultrasonice îmbătrânesc; periodic, testati eficacitatea cu o folie de aluminiu care
după maxim 5 minute de imersare în cuvă trebuie să prezinte perforatii multiple. Notă:
Acelasi produs dezinfectant-detergent de nivel cel puţin mediu poate fi utilizat în cuva de pre-
dezinfecţie, în cuva cu ultrasunete şi la curăţarea manuală. Aceasta uşurează gestiunea
stocurilor, diminuă riscul de erori la diluarea produselor sau de incompatibilită şi între
produse. Maşini automate de curăţare-termodezinfecţie: reprezintă în acest moment cea
mai recomandată metodă de curăţare şi dezinfecţie, eliminând complet timpii manuali
cu riscurile asociate. Se vor utiliza ciclurile presetate şi dezinfectantul indicat de producător.
În cazul utilizării cuvelor ultrasonice sau maşinilor automate, sunt necesare instrucţiunile de
utilizare şi fisa tehnică în limba română.
4. Clătirea finală a instrumentelor: se realizează după curăţarea manuală sau ultrasonică. În
cazul maşinilor automate, instrumentele ies gata limpezite şi uscate.
5. Dezinfecţie finală: în cazul instrumentarului autoclavabil ce a fost curăţat manual sau
ultrasonic (cu detergent enzimatic în cuva aparatului) se va realiza această dezinfecţie finală
într-o cuvă cu capac rezervată acestui scop. Se utilizează un dezinfectant de nivel cel puţin
mediu. Pe capacul cuvei sunt inscripționate: numele dezinfectantului, concentraţia de lucru,
timp de acţiune, data preparării, valabilitatea solutiei. În cazul instrumentarului autoclavabil
ce a fost curăţat şi dezinfectat ultrasonic sau în maşini automate, aceasta etapă s-a realizat
concomitent si nu mai este obligatorie. În cazul instrumentarului termolabil, se va realiza o
dezinfecţie de nivel înalt conform art 16, 17 și 18 din ordinul MS 961/2016. De precizat că
marea majoritate a instrumentarului stomatologic este autoclavabil, puţine dispozitive se
pretează dezinfecţiei de nivel înalt. Notă: În momentul achizitiei oricărui dispozitiv medical
reutilizabil, preferaţi-le pe cele autoclavabile. Producătorul este obligat să precizeze în
prospect metoda de dezinfecţie-sterilizare.
6. Uscare-inspecţie: se realizează cu prosoape curate special rezervate acestui scop, preferabil
de unică utilizare, jet de aer comprimat sau maşini de uscare. În cazul instrumentarului
procesat în maşinile automate de curăţare-dezinfecţie, acesta iese gata uscat. Instrumentarul
va fi inspectat şi cel cu urme de deteriorare va fi aruncat (ex: ace de canal despiralate, freze
tocite, etc.) Dacă se observă urme de ciment sau alţi contaminanţi se va relua curăţarea
manual.
7. Lubrefiere: se realizează dacă e cazul (turbine, piese cot) cu sprayul lubrefiant sau
dispozitive mecanice de curățare/ lubrefiere.
8. Ambalarea în vederea sterilizării: trusele şi instrumentarul chirurgical se ambalează
individual în pungi de hârtie-plastic speciale și se sudează; instrumentarul divers se sortează şi
se asează în casoletele metalice inscripționate; se pregătesc chituri de ace şi freze pentru
diferite tipuri de manopere sau ambalate individual în pungi de hârtie-plastic sudate.
9. Sterilizarea propriu-zisă: se realizează la autoclav de clasa B sau S, alegând unul din
ciclurile presetate corespunzătoare materialelor introduse. În practica stomatologică, ar fi
preferabil ciclul prion: 134 grade C, 18 min. Pe casolete se lipeşte o bandă de hârtie indicator
fizico-chimic pe care se notează data, ora, şi semnătura. Durata menţinerii sterilităţii
materialelor ambalate în cutii metalice perforate/casolete cu colier este de 24 de ore de la
sterilizare, cu condiţia menţinerii acestora închise. Pe fiecare pungă hârtie-plastic se notează
data sterilizării şi/sau data expirării. Pungile se numerotează manual sau cu aparate de
etichetare în vederea asigurării trasabilităţii. Marcajele pe pungă se fac în afara zonei de
sudare, pentru a nu periclita siguranta pachetului. Durata mentinerii sterilitatii în pungile
hârtie-plastic sudate este de 2 luni de la sterilizare, cu condiţia menţinerii integrităţii
ambalajului, cu exceptia celor pentru care producătorul specifică o altă perioadă, cu condiţia
menţinerii condiţiilor specificate de acesta (în prospect). Pungile sunt prevăzute cu indicator
fizico-chimic de virare a culorii. La fiecare ciclu de sterilizare: în cazul autoclavelor fără
diagramă (raport printat) se va urmări pe tot parcursul ciclului pe panoul de comandă
temperatura şi presiunea atinse în etapele de lucru şi se vor nota în caietul de sterilizare; în
cazul autoclavelor cu raport printat, acesta va fi analizat şi ataşat în registrul de evidenţă al
sterilizării. În registrul de evidenţă al sterilizării se notează: data şi numărul aparatului (dacă
există mai multe autoclave); conţinutul şi numărul obiectelor din şarjă; numărul şarjei;
temperatura, presiunea la care s-a efectuat sterilizarea, ora de începere/încheiere a ciclului;
(dacă aveţi diagrama printată, aceste informaţii sunt conţinute în ea); rezultatele indicatorilor
fizico-chimici (bandă sterilizare) şi a testelor biologice (dacă e cazul); semnătura persoanei
responsabile cu sterilizarea. Controlul sterilizarii: zilnic- indicatoare fizico-chimice (bandă
sterilizare şi indicatori încorporaţi în pungile sudate; test Bowie&Dick: dacă se autoclavează
material moale; teste biologice: la autoclave fără diagramă sau la cele din staţii centrale de
sterilizare; trimestrial : TestBowie&Dick.
După orice reparaţie: TestBowie&Dick
Inspecţia tehnică a autoclavelor: se realizează cel puţin trimestrial de către persoanele
autorizate. [19,20]

Bibliografie

1. Concha-Barrientos M, Nelson DI, Driscoll T, Steenland NK, Punnett L, Fingerhut MA,

PrüssÜstün A, Leigh J, Tak SW, Corvalan C. Selected occupational risk factors. Comparative
quantification of health risks: global and regional burden of diseases attributable to selected
majorrisk factors. Geneva: World Health Organization;

2. Simpson JA, Weiner ESC. Oxford English dictionary. Oxford: Clarendon Press
3. Checchi L, Montevecchi M, Moreschi A, Graziosi F, Taddei P, Violante FS. Efficacy of
three face masks in preventing inhalation of airborne contaminants in dental practice. J Am
Dent Assoc.
4. Bagramian RA, McNamara JA Jr. A prospective survey of percutaneous injuries in
orthodontists. Am J Orthod Dentofacial Orthop
5. Leggat PA, Kedjarune U, Smith DR. Occupational Health Problems in Modern
Dentistry: A Review. Industrial Health.
6. Bolyard EA, Tablan OC, Williams WW, Pearson ML, Shapiro CN, Deitchman SD.
Hospital Infection Control Practices Advisory Committee. Guideline for infection control in
health care personnel, 1998. Am J Infect Control
7. 8 Checchi L, Montebugnoli L, Samaritani S. Contamination of the turbine air chamber: a
risk of cross infection. J Clin Periodontol.
8. Epstein JB, Rea G, Sibau L, Sherlock CH, Le ND. Assessing viral retention and elimination
in rotary dental instruments. J Am Dent Assoc
9. Barbeau J, ten Bokum L, Gauthier C, Prevost AP. Crosscontamination potential of saliva
ejectors used in dentistry. J Hosp Infect.
10. Barbeau J, ten Bokum L, Gauthier C, Prevost AP. Crosscontamination potential of saliva
ejectors used in dentistry. J Hosp Infect
11. Da Silva Sacchetto MSL, Barros SSLV, De Alencar Araripe T, Silva AM, Faustino SKM,
Da Silva JMN. Hepatitis monthly.
12. Lohouès-Kouacou MJ, Assi C, Nigué L, Biékré AR, Ouattara A, Koné S, Camara BM.
Connaissance et couverture vaccinale contre l’hépatite virale B (HVB): étude transversale
parmi les étudiants de l’université de Cocody, Côte d’Ivoire. Revue d'Épidémiologie et de
Santé Publique.
13. Ferreira RC, Guimarães ALS, Pereira RD, Andrade RM, Xavier RP, Martins AMEDB.
Hepatitis B vaccination and associated factors among dentists. Revista Brasileira de
Epidemiologia.
14. Ishihama K, Koizumi H, Wada T, Iida S, Tanaka S, Yamanishi T, Kogo M. Evidence of
aerosolised floating blood mist during oral surgery. Journal of Hospital Infection.
15. Leggat PA, Kedjarune U. Bacterial aerosols in the dental clinic: a review. International
Dental Journal.
16. Departamentul de stomatologie, Facultatea de medicină dentară, Universitatea din
Montréal.
17. Departamentul de Pedodonție, Universitatea de Medicină din Lublin
18. MINISTERUL SĂNĂTĂŢII
INSTITUTUL NAŢIONAL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ
19. https://help.dentstore.ro
20. http://news.medizone.ro/dezinfectia-si-sterilizarea-instrumentarului-stomatologic