Agenții infecțiilor nosocomiale

Pacienții sunt expuși în timpul spitalizării la o varietate de microorganisme, de

obicei cu un grad crescut de rezistență la agenții antimicrobieni și care se
răspândesc foarte ușor în organismul uman.
Agenții patogeni responsabili pentru IN variază în funcție de patologia
pacientului, de tipurile de servicii medicale, dar și de la țară la țară.
Ei pot fi de natură bacteriană, virală sau fungică.
Bacteriile sunt agenții patogeni cei mai comuni care determină infecții
nosocomiale. Acestea pot fi:

 Bacterii comensale – prezente în flora microbiană normală a

organismului uman. Flora bacteriană comensală joacă un rol important
protector – prin împiedicarea colonizării de către microorganismele
patogene. Unele dintre aceste bacterii comensale pot provoca infecții în
cazul afectării mijloacelor de apărare imunitară a organismului. Ex.:
stafilococii cutanați coagulazo-negativi pot cauza infecții la nivelul
cateterului vascular; Escherichia coli, prezent în intestine, este agentul
cel mai frecvent al infecției urinare.
 Bacterii patogene, înzestrate cu o virulență mai mare, pot determina
infecții, indiferent de statusul imun al organismului. De exemplu:
 Bacilii anaerobi gram-pozitivi: Clostridium perfringens cauzează
gangrene.
 Bacterii gram-pozitive: Staphylococcus aureus (bacterie care colonizează
pielea și nasul pacientului și al personalului din spital) poate cauza o
diversitate de infecții – pulmonare, osoase, cardiace, sanguine și, foarte
frecvent, este rezistent la antibiotice; streptococii beta-hemolitici de grup
A sunt prin excelență agenți patogeni ai organismului uman.
 Bacteriile gram-negative: enterobacteriile (ex.: Escherichia coli,
Klebsiella, Proteus, Enterobacter, Serratia marcescens) pot coloniza
anumite situsuri (situsul de inserție al unui cateter, al unei canule sau
sonde urinare) atunci când mijloacele de apărare ale organismului sunt
scăzute, putând provoca infecții grave (infecții ale plăgilor operatorii,
infecții pulmonare, bacteriemie, infecții peritoneale etc.). De asemenea,
aceste bacterii pot prezenta rezistențe foarte înalte la
antibiotice. Pseudomonas spp., izolate adesea din apă și alte medii
umede, cu rezistență foarte crescută la antibiotice, sunt printre
microorganismele cele mai des întâlnite în etiologia IN.
 Alte bacterii care prezintă un risc crescut pentru infecțiile intraspitalicești
sunt: Legionella – poate cauza pneumopatii, sporadice sau endemice, prin
inhalarea aerosolilor din apa contaminată (aer condiționat, duș, terapie cu
aerosoli); Streptococcus spp., Haemophilus influenzae, Neisseria
meningitidis etc.
  Virusurile. Numeroase virusuri pot cauza infecții nosocomiale: virusurile
hepatitelor B și C (prin transfuzii, dializă, injecții, endoscopie, tratamente
stomatologice etc.); rotavirus și enterovirusuri (transmise pe cale fecal-
orală, mâini murdare); de asemenea, mai pot fi implicați: virusul sincițial
respirator, citomegalovirusul, HIV, virusul Ebola, virusuri gripale,
virusuri herpetice etc.
 Paraziții și fungii.

Rezervoarele de transmitere a IN
Agenții infecțioși care cauzează IN pot proveni din surse diferite:

 Sursele endogene sunt reprezentate de situsurile organismului uman,

normal colonizate de microorganisme. Ex.: nazofaringele, tractul
gastrointestinal, tractul genito-urinar. Bacteriile prezente în aceste situsuri
pot provoca infecții prin transmiterea lor către alte situsuri ale aceluiași
organism. De exemplu, bacteriile gram-negative de la nivelul tractului
digestiv pot cauza frecvent infecții ale plăgilor chirurgicale de la nivelul
abdomenului sau infecții urinare la pacienții sondați.

 Sursele exogene includ alți pacienți infectați, vizitatorii, personalul

medical. Bacteriile se transmit de la o altă persoană/ alt pacient la alți
pacienți în mai multe moduri:
 Prin contact direct între pacienți (mâini murdare, picături de salivă,
secreții nazale și/sau faringiene, sau alte lichide biologice).
 Prin personalul medical, care poate fi purtător temporar sau permanent al
unor microorganisme patogene.
 Prin obiecte sau substanțe recent contaminate (material medical,
îmbrăcăminte etc.) de către alte surse umane (prin mâinile contaminate
ale pacienților, personalului medical sau vizitatorilor).
 Prin contactul cu microorganisme care supraviețuiesc în mediul
spitalicesc: bacterii precum Pseudomonas, Acinetobacter,
Mycobacterium pot supraviețui în apă, în mediile umede, în lenjerie și
chiar în produsele dezinfectante sau în cele care, în mod normal, trebuie
să fie sterile, ca și în alimente; în particulele de praf, ca și în picăturile
Flugge, emise prin tuse sau strănut, bacteriile pot supraviețui în aer timp
de mai multe ore, putând fi inhalate de pacienți.

Probabilitatea ca un microorganism să cauzeze infecții nosocomiale depinde, pe

de o parte, de caracteristicile acestuia (virulența crescută a microorganismului,
rezistența la antibiotice și mărimea inoculului microbian) și, pe de altă parte, de
statusul imun compromis al pacientului, perioada de spitalizare, durata
prelungită a antibioterapiei.